O dilemă ştiinţifico-fantastică

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
O dilemă ştiinţifico fantastică jpeg

Generația mea a fost fascinată de science-fiction. În cinematografie și literatură deopotrivă. Dacă doreai să cucerești un „decrețel“ aflat la vîrsta copilăriei sau a adolescenței, părea suficient să-l îmbii cu o carte ori un film „de anticipație“. Nu știu dacă voluptatea aceasta pentru imaginația artistic-tehnologică s-a păstrat intactă la actualele promoții juvenile. Cred că mai degrabă nu sau, mă rog, nu în forma excesivă în care a funcționat altădată. Băiatul meu a avut, în copilărie, o preocupare moderată pentru domeniul în cauză. În nici un caz compulsivă, așa cum se manifesta ea la congenerii mei. La fel s-au arătat și prietenii lui: echilibrați în pasiunea pentru „sefisme“. În comparație cu ei, lumea mea ajungea adesea la un devotament mental fanatic pentru maimuțele extraterestre și cavalerii jedi. Să fie oare explicația atenuării entuziasmului SF, în intervalul dintre generația șaizecistă și cea postcomunistă, faptul că prima doar a visat ceea ce ultima trăiește astăzi nemijlocit? Posibil. Să nu uităm că, pentru copiii de odinioară, un computer reprezenta un artefact de natură „științifico-fantastică“ în sine, în vreme ce, pentru tinerii contemporani, el e deja o banalitate a vieții de zi cu zi. În sfîrșit, nu modul de raportare a oamenilor la sfera „sefismului“ mă interesează actualmente, ci o curiozitate a zonei respective, o bizarerie pe care nici măcar promoția mea, cu toată iubirea sa pentru „anticipație“, nu a reușit să o „digere“ intelectual prea bine, găsindu-i, constant, erori de concepție. „Problema“ în chestiune ni se părea viciată de un formidabil nonsens structural. Mă refer la călătoria în timp.

Adolescenții din anii ’70-’80, oricît de credincioși s-ar fi arătat spațiului science-fiction, dezvăluiau limite în conceperea rațională a ideii de voiaj temporal. Cum să configurezi cerebral, fără a ieși ultimativ dintr-o silogistică „științifică“, o asemenea anomalie ontologică? Dacă umanitatea evolua, înaintînd volens-nolens, în mod inexorabil așadar, spre o finalitate necunoscută, cum ar fi reușit cronotopii trecutului să rămînă în derulare, undeva într-o dimensiune paralelă, astfel încît să-i poți „vizita“, întîlnindu-ți eventual eul mai tînăr – existent, iată, in aeternum! – și fiind, concomitent, tu însuți în continuare? Chiar mai absurd, cum avea viitorul capacitatea să „ființeze“ într-un segment obscur, avant la lettre, permițîndu-ți, identic, să-l „frecventezi“, deși el nu se întîmplase încă? Era greu să te împaci cu „determinismul“ cauzal al acestor „scenarii“, fie și în condiții de loialitate absolută față de „anticipație“. Și totuși – interesant pentru mine! –, la vîrsta adultă, am descoperit o „logică“ ascunsă a ipotezei călătoriei în timp, lecturînd nu lucrări din sfera științelor exacte, ci, paradoxal, din aceea a umanioarelor, mai precis, din domeniul deconstructivismului. Toate aparțin marelui „gramatolog“ Jacques Derrida. Autorul celebrului eseu Fors susține că existențele noastre nu constau, după cum afirma anterior Ferdinand de Saussure în cursul său faimos de lingvistică generală, într-o dinamică a interacțiunii dintre realitate și reprezentarea ei, ci, mai curînd, într-un „joc“, practic nesfîrșit, al unor mereu alte reprezentări și reprezentări ale reprezentărilor.

Ce înseamnă asta? Simplist exprimat, înseamnă că realitatea se dovedește o noțiune extrem de elastică, lipsită de exactitate și rigoare. Mai concret, pe Derrida l-a iritat supoziția lui Saussure că limba ar opera cu arbitrariul, pe cînd „realitatea“ obiectelor și fenomenelor codificate în limbă s-ar constitui într-un reper fix și solid. În tradiția lui Peirce și a lui Nietzsche, filozoful de la The New School of Social Research observă că noi și gîndim, nu numai vorbim, în semne (reprezentări). A concluzionat că realitatea nu poate fi luată ca un reper imuabil, ci ca unul cel mult intermediar, dintr-o serie interminabilă de reprezentări. De aici o întreagă filozofie a „deconstrucției“! În universul înconjurător, nu avem deci centre de referință, ci rețele interminabile de centre succesive, complementare, adiacente, suplimentare, adăugate și suprapuse. Pe această filieră ideologică (valabilă, științific vorbind!), am experimentat o revelație. Nu cumva fiecare gest al nostru, fiecare cuvînt, fiecare trăire se dublează/triplează etc., ad infinitum, într-o multitudine de „realități“ îngemănate, similare oglinzilor paralele ce reflectă, etern, imaginea primordială? Clipa „prezentă“ ar disemina astfel continuu în noi și noi clipe „prezente“ duplicate. Existența, deși unidirecțională în esența sa, ar deveni prezent continuu, propagîndu-și fiecare detaliu în „ecouri“ nesfîrșite. Călătoria în timp nu ar mai fi atunci o utopie. Cu tehnologia adecvată, îți vei alege, liniștit, „clipa“ (din imensul desfășurător al istoriei „deconstruite“) și vei păși în „reprezentarea“ ei multiplicată ce-i asigură perenitatea.

O minunăție, veți exclama. De acord, răspund, însă cu nimic mai tulburătoare azi decît ar fi fost conceptul de telefon mobil pe vremea cînd eu citeam, mesmerizat, despre comunicarea intergalactică. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa-cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.