O cultură contagioasă

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În studenţia mea, circula un banc excelent, cu miliţieni. Se apropie un „tablagiu“ (cum li se spunea, pe atunci, vajnicilor apărători ai „ordinii“, mai degrabă decît ai „liniştii“, publice) – plin de importanţa celor două trese ale sale – de un tip care vorbea, fără oprire, în faţa unui acvariu, de unde peştii priveau curioşi în afară, scoţînd, în răstimpuri, bule de aer. „Actele la control, vă rog, şi raportaţi ce faceţi aici, bună seara!“ – îşi recită agentul, pe nerăsuflate, fraza de introducere. „Ah, să trăiţi, nu v-am văzut!“ – răspunde insul politicos, după care, arată, foarte disciplinat, buletinul. „Să vă spun drept, mă chinui de două zile, neîntrerupt, să învăţ peştii ăştia să vorbească!“ Apoi, aplecîndu-se conspirativ spre miliţian, şopteşte: „Acţiune importantă, secret de stat, mă-nţelegeţi...“ „Înţeleg, înţeleg“ – zice repede omul legii, atins brusc de consideraţie. „Am obosit de nu mai pot şi n-am reuşit încă nimic. Pînă dimineaţă, trebuie să-i fac să spună primele cuvinte, altfel... (face, cu palma, gestul decapitării), mă-nţelegeţi...“ „Înţeleg, înţeleg!“ „Nici n-am mîncat de patruş’opt de ore, vă daţi seama...“ „Înţeleg, înţeleg!“ „Apropo, credeţi că aţi putea fi atît de drăguţ, încît să mă înlocuiţi o jumătate de oră, să înghit şi eu ceva? Nu trebuie decît să le vorbiţi fără încetare peştilor, cît mai clar şi cît mai vizibil. Ziceţi orice vreţi dvs., numai să nu vă opriţi din povestit!“ „Înţeleg, înţeleg, sigur, mergeţi, vă înlocuiesc!“ „Oh, mulţumesc, sînteţi nemaipomenit. Revin imediat!“ „Doar să le vorbiţi continuu...“ – strigă individul către poliţai, depărtîndu-se. „Da, da, circulaţi, circulaţi!“ – confirmă omul nostru, pătruns de un înalt simţ de răspundere. După treizeci de minute, logopedul piscicol se întoarce şi are parte de o privelişte de coşmar. Miliţianul îşi abandonase bastonul şi cascheta şi mişca, periodic, din fund ca dintr-o înotătoare, imitînd deplasarea prin apă a sirenelor. Avea ochii bulbucaţi şi, la intervale fixe, îşi rotunjea, grijuliu, gura, eliberînd – în mod evident – bule de aer. Dincolo de grotescul ei, povestioara atinge în fond, e drept, fără intenţie, o problemă antropologică serioasă, aceea a aşa-zisei „contaminări culturale“. Se crede, în general, că marile civilizaţii le influenţează pe cele mici (cuprinse de patima imitaţiei). Cel mai puternic şi mai inteligent îl modelează pe cel slab şi, să zicem, neinspirat. Un scriitor de talia lui Henry James, de pildă, şi-a construit o întreagă operă literară (internaţională), pornind de la consideraţii similare. Fiind american, dar trăind în Europa, prozatorul a observat un lucru ciudat. Compatrioţii săi se alienau, se perverteau, pe parcursul experienţei europene. Ingenuitatea lor nativă, generozitatea şi onestitatea deveneau tot mai puţin sesizabile în ţările vechilor civilizaţii. James a creat, ca atare, o galerie ilustrativă de personaje (americane) care îşi pierd identitatea la contactul „cultural“ cu alte personaje (europene). Cu toţii sînt „contaminaţi“ de un virus mentalitar ce se dovedeşte, pînă la urmă, fatal.

Totuşi, intenţia iniţială nu a fost nici să vă spun bancuri, nici să vă vorbesc despre Henry James. În realitate, am o mare problemă, cum să-i zic, de

. Problema mea are un nume şi chiar un rang princiar.

. Cu ani în urmă (cîndva, în deceniul trecut), această doamnă – venită în ţară la maturitate (înţeleg că s-a născut şi a copilărit în Occident, vorbind româna ca pe o limbă străină) – a apărut în nişte emisiuni televizate (respectabile), în postură de urmaşă a unor faimoase familii boiereşti autohtone. Era prezentabilă (frumoasă, aş spune), îmbrăcată aristocratic, graseia cu graţie, îşi căuta cuvintele (apucînd-o uneori, cu stil, pe franceză), gesticula elevat şi, în primul rînd, povestea nişte lucruri fascinante despre bunicii şi străbunicii ei nobiliari. Avea o familie exemplară pe atunci, cu doi copii teribil de simpatici (au venit cu ea la respectivele emisiuni) şi un soţ foarte distins. Îmi amintesc perfect că, urmărind-o, am fost cuprins de entuziasm. Mi se părea că, prin Briana, aristocraţia românească s-ar fi putut reinventa, cu atît mai mult cu cît doamna în cauză anunţase că va rămîne definitiv în România. Într-o lume de vadimi şi ilieşti, ea părea, de departe, o veritabilă lumină stelară. Apoi, veşti din ce în ce mai derutante începură să distrugă tabloul inaugural. Mai întîi, Briana a divorţat. S-a scris că soţul nu se adaptase la viaţa pe meleaguri dîmboviţene şi, întrucît proaspăt (re)naturalizata sa nevastă refuza întoarcerea la Paris, a trebuit să plece el însuşi. Mai tîrziu însă, Briana a declarat că, de fapt, consortul a dispărut din peisaj, deoarece era homosexual şi partenerul lui făcea presiuni să revină în Franţa. Tăvălugul scandalului mediatic nu a mai putut fi stăvilit. Rechinii din presă au simţit „subiectul“ gras şi au năvălit, agresiv, peste prinţesă. I-au urmărit procesele de partaj, i-au pus întrebări din ce în ce mai scabroase, la care, decepţionant, ea a răspuns. Ba, aparent, a învăţat chiar să deguste noul rol, de „starletă“ a grosolăniei mioritice. A început să aibă relaţii ilariante şi să emită observaţii belicoase. Şi-a schimbat

-ul, devenind, peste noapte, o exponentă a „bandei motocicliştilor“, cu maieuri soioase, tatuaje periculoase, tunsoare

şi grimase bulevardiere. „Şi-a tras“ lanţuri pe gît şi mîini, iar, mai nou, a spus că-l iubeşte la nebunie pe Irinel Columbeanu pe care ar vrea să i-l „sufle“ Monicăi. Ne aflăm în faţa unui caz tipic de „contaminare mentalitară“, însă eu nu-mi pot rezolva, cum precizam, o profundă nedumerire: sîntem noi, românii, cu adevărat, o cultură (grozav de) contagioasă, lichidînd,

, tot ce mişcă în jurul nostru ori era doamna Caragea „coruptă“ din start şi, în naivitatea mea structurală, m-am lăsat păcălit? Stau astăzi perplex, privind-o pe Briana cum scoate bule de aer şi cum, în răstimpuri, îşi unduieşte lasciv înotătoarea. Numai că, spre disperarea mea, oricît m-aş autosugestiona, nu reuşesc deloc să o compar cu o sirenă.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Aiden Aslin, fost prizonier / Foto Captură Video / The Sun
Un prizonier britanic, luptător în Ucraina și eliberat de Rusia, spune că a fost „tratat mai rău decât un câine”
Un fost prizonier britanic, care a fost eliberat de Rusia, a spus că a fost „tratat mai rău decât un câine” după ce a fost ținut captiv timp de cinci luni.
persoana in caruciorul cu rortile lovita de o masina FOTO captura video jpg
Spectator în scaun cu rotile, spulberat de un bolid la o cursă de mașini în județul Suceava
Un accident grav a avut loc duminică, 25 septembrie, la un raliu pe Aerodromul Floreni, județul Suceava. Un spectator aflat în scaun cu rotile a fost lovită de o mașină scăpată de sub control.
asasinatul de la sarajevo jpg
Greșeala care a aruncat Europa în Marele Război. Un șofer și un student au aprins scânteia Primului Război Mondial
Asasinarea arhiducelui Franz Josef, prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, a oferit pretextul pentru izbucnirea Primului Război Mondial. La crimă a contribuit chiar șoferul personal al prințului.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?