O acoladă temporală

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Iconofobie jpeg

Am o slăbiciune pentru trans­cen­den­ta­liștii americani, în speță pentru Ralph Waldo Emerson și discipolul lui cel mai apropiat – Henry David Thoreau. Îi și „predau“ de altfel, cum se spune în lumea universitară, masteranzilor de la Studii Americane. Mă întorc periodic la scrierile lor din secolul al XIX-lea cu o plăcere nedisimulată. Apetența aceasta pentru niște autori destul de complicați este, mărturisesc deschis, stranie. E stranie, întrucît nu sînt un adept autentic al ideologiei transcendentaliste (nu aplic adică învățăturile sale în viața de zi cu zi) și, în plus, i-am crezut mereu pe reprezentanții curentului niște gînditori – fascinanți cu siguranță, dar mai curînd utopici. Bănuiesc faptul că misterul atracției derivă tocmai de aici: din vechea poveste a „contrariilor care se atrag“. Mă rog, nu despre enigmele mecanismelor proprii de selecție intelectuală doresc să vorbesc astăzi! I-am amintit pe Emerson și Thoreau, pentru că ei menționează, îna­intea unor filozofi europeni cu notorietate în lumea modernă (un exemplu ar fi Friedrich Nietzsche!), rolul alienant al statului (și, prin iradiere, al societății în general) în viața fiecărui individ. Pe scurt, cei doi (mai întîi, maestrul Emerson, apoi, chiar mai radical, elevul Thoreau) susțin că existența socială îi corupe (îi pervertește) omului menirea primordială, naturală, spirituală (de ființă superioară), transformîndu-l într-un sclav al instinctelor (simțurilor) elementare. Insul ajunge un prizonier al corporalității, lipsit de vocația spiritualului.

Mai precis, se arată inapt de exercițiul raționalității și, ca atare, depersonalizat, dezumanizat, deposedat de identitate și golit de vitalitate. Cu precădere, Thoreau insistă pe un silogism, trebuie să recunoaștem, cuceritor. Urmăriți, ne îndeamnă el în eseurile lui și, de asemenea, în Walden, modul în care se stabilește legătura așa-zicînd „istorică“ dintre om și societate! Este o interacțiune strict corporală. Statul (prin instituțiile sale și, totodată, prin structurile socio-economice generate de către existența socială) te obligă să muncești în interesul său exclusiv. „Interesul“ tău personal se dovedește a fi aparent: primești anumite sume de bani în schimbul eforturilor făcute, bani ce te ajută să supraviețuiești fizic, la nivel de ființă animală, fără nici un beneficiu spiritual, i.e. superior-uman. Dacă te vei răzvrăti, într-un fel ori în altul, împotriva ordinii date a lucrurilor, vei fi pedepsit, din nou, fizic, pe același „palier“ al ființei animale, fiind condamnat fie la sărăcie lucie, fie la închisoare. Așadar, în ambele cazuri, în cel al răsplatei (pentru obediență) și în cel al sancțiunii (pentru recalcitranță), cetățeanul constituie, pentru sistemul social căruia îi aparține, doar o entitate „corporală“, cu instincte și simțuri pasibile de „stimulare“ sau, dimpotrivă, de „coerciție“. Omul devine o „mașină“ supusă exploatării și destinată, ultimativ, casării. Sînt convins că, trăind în prezent, Thoreau nu s-ar fi sfiit să caracterizeze aceste operațiuni drept unele de „robotizare“ și „lobotomizare“.

Vă întrebați, desigur, ce m-a apucat. Nu o ducem suficient de rău? Nu sîntem destul de săraci și nevoiași în toate cele? Ne mai trebuie acum și o lecție de transcendentalism american, de invitație discretă, cum ar veni, la austeritate și stoicism? Păi, nu ne-a făcut statul român, cu politicienii lui vestiți, în ultimii șaizeci de ani (să nu uităm mizeria din comunism!), mai „transcendentaliști“ decît însuși Emerson, părintele filozofiei în cauză? Putem admite, cu desăvîrșire, că, de atîtea lipsuri cronice, am ajuns numai „spirit“, „corporalitatea“ noastră, adică bunăstarea de odinioară, eterizîndu-se în negura timpului. Probabil că și lui Thoreau i-ar fi plăcut să trăiască în Români(c)a finalului de veac XX și debutului de secol XXI! Ar fi avut ocazia să observe Spiritul esențializat înălțîndu-se, monumental, peste munții și văile unui trupușor național tot mai sfrijit și mai epuizat, cu instinctele reduse (forțat!) la zero! Nu vă condamn dacă ați gîndit asta. Vă dau chiar întru totul dreptate. Trebuie totuși să știți că mi-am amintit de transcendentaliști nu pentru a oferi un model de conduită (în care, cum afirmam deja, nu cred neapărat, deși îi apreciez coerența intelectuală!), ci pentru a sesiza o anomalie a lumii actuale, anomalie ce le dă, necondiționat, dreptate. Am urmărit o emisiune (România, te iubesc!) unde era prezentată explozia remarcabilă de tehnologie din țara noastră. Tineri IT-iști excepționali, se pare, inventează, într-un ritm accelerat, programe informatice sclipitoare, care revoluționează viața oamenilor. M-am bucurat enorm inițial, pentru ca, ulterior, să fiu complet derutat. Cui îi erau destinate formidabilele programe? Strict confortului personal al individului (cum să găsești repede o masă liberă la restaurant, un loc de parcare, un spațiu de relaxare, un cadru dedicat amuzamentului ieftin etc.). Vi­zualizam acolo o tulburătoare revărsare de inteligență în compulsia de a obține niște banale utilități. Sesizam geniul pus în slujba viețuirii mediocre, materia cenușie subjugată necesităților intestinului gros și etern nesătul.

Ei, dragii mei, abia un asemenea reportaj ar reuși, mă tem, să-i scoale, concomitent, pe Emerson și Thoreau, din „somnul cel de moarte“… 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Regina Elisabeta jubileu
Cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a a fost dezvăluită
A fost publicat certificatul de deces care dezvăluie cauza oficială a morții reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii.
Regina Margareta a Danemarcei FOTO Getty Images jpg
Regina Margareta a Danemarcei și-a deposedat patru nepoți de titlurile regale
Regina Margareta a Danemarcei, singura regină a Europei și cel mai longeviv monarh de pe continent, și-a deposedat patru dintre cei opt nepoți ai săi de titluri, a anunțat palatul.
Coolio FOTO Getty Images jpg
Rapperul american Coolio a murit VIDEO
Nu este clară cauza morţii lui rapperului Coolio, dar managerul său a declarat pentru TMZ că paramedicii cred că a fost vorba de un stop cardiac.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.