Numărătoarea frunzelor

Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Maşina e bicicleta săracului jpeg

Pe geamul meu văd o salcie. Nu ştiu dacă e modelul plîngător, însă nu mi s-a părut niciodată tristă. Ea însă mă întristează pe mine (pentru că mi-o aduc aminte pe ea mică şi pe mine tînăr) şi pentru că mă face să înţeleg că am trecut de vîrsta la care anotimpurile mai însemnau ceva: şcoală, vacanţă, mers la mare. Acum doar salcia îmi spune cît timp a mai trecut.

Toamna, îmi fac socoteala pe frunzele ei ca să aflu discret, fără vreo privire în calendar, cît mai e pînă să încep să strîng banii de cadouri de Crăciun. Iarna stau atent la primul semn de muguri. Ştiu c-am trecut de februarie cînd nu trebuie să mai scot capul pe geam să-i văd, pentru că-s deja mari şi nerăbdători. Şi mai ştiu că vara nu poate fi departe în momentul în care nu mai pot vedea clădirea din spatele ei, din cauza frunzelor.

Sîntem acum exact în acel moment. Încă mai văd prin ea, dar e o lumină verde, ca prin apa unui iaz populat cu alge. Frunzele sînt mici şi încovoiate, parcă suferind de malformaţii. Vîntul a început să mişte mai bine crengile, semn că sînt tot mai multe suprafeţe care îi opun rezistenţă. Salcia mea e un abac vegetal, pe care număr zilele primăverii, cel mai bun anotimp să înţelegi viaţa.

Dacă v-aţi plictisit pînă aici şi vi se pare că ne îndreptăm în forţă spre stilul literar al oracolului de clasa a VIII-a, e mai bine să renunţaţi. N-am nimic scandalos de spus, n-am nici o dezvăluire şi nici măcar vreun om în povestea asta. E doar despre viaţa din jurul nostru, alta decît cea umană.

Acum cîteva zile am ajutat la plecarea unei rable din faţa blocului. Stătea acolo de vreo 10 ani, ea însăşi avînd etatea de 18 primăveri. Imaginaţi-vă din ce lume venea: la naşterea ei, Lambada era încă un hit proaspăt, micii erau singura soluţie de fast-food din Bucureşti, iar Miron Cozma încă nu se gîndea că se poate face şi puşcărie pentru un simplu drum cu colegii, cu trenul, pînă în Capitală… Nu ştii că a trecut atît de mult de atunci pînă nu vezi o maşină din vremea aceea. Vremea, ciudată chestie, se vede mai rău pe lucrurile din metal şi sticlă decît pe cel din carne. Sau cel puţin aşa îmi fac eu iluzii, că n-am putut să verific în oglinda retrovizoare, spartă şi ea, la fel ca farurile…

Ca să uit, am ucis Dacia asta. Am văzut-o strivită în dinţii unui utilaj, la Remat. Mi-a adus aminte de un porc la abator, cu tot cu spasmele morţii, imitate bine de bara din faţă, desprinsă din cauza şocului execuţiei. Dar nu despre ea e vorba, ci despre locul gol lăsat în urmă. Cum v-am spus, maşina era de ani buni acolo. Verile calde şi greutatea proprie (877 kg, conform cărţii tehnice) i-au înfundat jenţile cu roţi sparte în asfalt. Cînd maşina a plecat, au rămas în urmă patru adîncituri umede, iar în fiecare dintre ele am descoperit cîte o rîmă. Vie, grăsuţă, prosperă, adăpostită într-un bordei cu acoperişul de cauciuc şi cu podeaua de asfalt poros. Cum a intrat acolo? Fără îndoială, prin spaţiile dintre pietrele pavajului, ieftin şi părăsit de bitum, ca toate afacerile cu asfalt din România.

Rîmele astea patru se bazau pe rabla noastră pentru tot ce are mai scump pe lume o vieţuitoare: un adăpost. La el au lucrat atîţia ani şi nepăsarea proprietarului şi şmecheria firmei care a pus asfaltul prost, cu drumuri minuscule, gata construite pentru animalele de sub pămînt. Iată două lucruri pe care oamenii le detestă – dar care, pentru nişte rîme anonime, au fost cea mai mare binecuvîntare. Pînă cînd am apărut eu şi omul cu remorca, fireşte, şi tot ecosistemul s-a dus naibii.


Pentru ecologişti, aş vrea să notez aici că rîmele au fost salvate cu un beţişor şi puse atent în grădiniţa din faţa blocului. Sper că s-au descurcat să se întoarcă în pămînt, unde probabil că au îngroşat rîndurile rîmelor homeless din Bucureşti.

Iar eu m-am întors să număr zilele pe ramurile salciei, sub care nu mai e nici un martor al orgoliului nostru de altădată: maşina nouă şi frumoasă pe vremuri, cumpărată cu mari sacrificii de cine ştie cine, în anul în care nu-mi imaginam că televiziunea poate să fie o meserie, obligaţiile nu-mi păreau defel obligatorii, iar vîrsta, pur şi simplu, un atestat de veşnicie.

Dar încercăm să uităm şi de asta. Primăvara e discretă cu noi şi cu timpul nostru omenesc: frunzele sînt aceleaşi cu cele de la 16 ani. Sau mi se pare mie?

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.