Nu vreau să mă recunosc!

Publicat în Dilema Veche nr. 782 din 14-20 februarie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nicăieri. În nimic. Nici în filme, nici în spectacole de teatru, în cărți, în discursul cuiva sau în cine știe ce articole. Mă deranjează. Mă supără. Mă irită. Cine ești, tu, bă?! Să-mi spui ce e cu mine?! Da’ de unde știi tu așa de bine cum vine treaba asta? Adică stai un pic! Nu mă deranjează dacă e ceva de bine. Ceva ce eu numesc „adevărat“. Deci lucruri în care îmi convine să mă recunosc. Pentru că îmi validează părerile. Și alea despre lume, și alea despre mine însumi. Așa e OK. Altfel, ne supărăm. Și ne supărăm rău. Nu vrei s-ajungi în gura mea, nu vrei să intri la mine pe radar. Pentru că, odată luat în colimator, nu mai ai scăpare. Te ard, oriunde te-aș prinde. Deși fac tot ce pot să te asigur că-mi ești indiferent, că am putere cît China să te ignor, tot îmi mai apari în față din cînd în cînd. Iar în anumite momente ți-aș face voodoo sau aș trimite flacăra violetă să te pîrjolească. Bă, mi-ești antipatic și te disprețuiesc! Aproximativule! Dar s-o las baltă cu asta. Că, pe urmă, îți creez cumva senzația că ai vreun fel de importanță. Ceea ce n-ai, bă!

Uite, mă, nene, cum nu pot să mă abțin… Deci cum îți permiți tu să-mi spui ce-i cu mine? Asta depășește orice idee de insolență, orice definiție a obrăzniciei. În primul rînd, pentru că habar n-ai. Ești zero. Doar figurile sînt de tine. Iar în al doilea rînd, pentru că te bagi unde n-ai treabă. S-au băgat alții, mult mai grei decît tine. Vezi-ți, bă, de treabă! Și dispari de-aici! Marș! Uite cine s-a găsit să creadă că știe ce e cu mine. Băiețică, aici ai greșit-o major! Păi, nu știu eu ce e cu mine, bă! De unde pînă unde vii tu să-mi spui care-i treaba?! Și cu ocolișuri și driblinguri, din care să mă prind că despre mine-i vorba. Nu mă lua, băiețică, pe mine, cu de-astea! Sînt hîrșit. Mă prind urgent. Am un detector special pentru d-ăștia ca tine. Sună de la mare distanță cînd v-apropiați. Nici n-ați intrat pe radar și tot știu că sînteți prin preajmă. Forfotiștii ăștia care ziceți că ne puneți oglinda-n față. Ia-ți, bă, nene, oglinda! Și-ți zic eu la ureche unde să ți-o bagi!

Vrei, bă, să-ți vînd un pont? Acum nu mă mai costă nimic să-ți zic. Mai bine mă-njuri, fraiere coclit! Mai bine mă faci albie de porci, băi, „scriitorule“! Adevăru’ adevărat e că am mai mult respect pentru ăia care mă-njură-n față. Și, dacă tot o zic, hai s-o scuip pînă la capăt! Mai bine mă faci prost și mă umilești, mă jignești, mături curtea cu mine, speli pe jos cu demnitatea mea. Nu mă deranjează. Vrei să știi ceva, băi, „deșteptule“? Îmi face plăcere! Da, bă! Așa cum auzi! Îmi place! Uneori crăp de plăcere! Măcar e pe direct. E care pe care. Știi cum aveau ăia, în trecut, măscăricii de pe lîngă ei? Că maimuțoii ăia le puteau spune orice. Îi lăsau să zică și să facă p-acolo ca toate visele. Da’ și cînd își luau nasu’ la purtare… Nu le era bine dup-aia. Măscăricii sînt buni la casa omului, de cînd s a făcut lumea asta. Te mai contrezi cu ei, te mai distrezi, le mai dai peste bot. Te-njură el, îl înjuri și tu. Te supără nasol, îl pocnești. Așa, treburile pot să meargă. Și se dovedește c-au tot mers.

Un anumit soi de eleganță mă deranjează, bă! Idioțenia asta că – vezi Doamne! – mă respecți, îmi spui chestii, și te incluzi și tu, pe tine, în ce zici, stilul ăsta de rahat mă face praf! Am senzația aia urîtă că mă observi. Că te uiți la mine prin lentilele microscopului. Urăsc chestia asta! O urăsc din suflet! Și cînd simt că e prin preajmă o situație de-asta, mă ia cu amețeală și fac ca trenu’. Adevărul e că așa ceva mă supără îngrozitor. Simt că explodez și că îmi sar toate capacele. O iau ca pe cea mai nasoală jignire. Tu îți imaginezi că, dacă vii cu vorba bună, aranjată, coafată, faci vreo mare brînză. Adică îmi cîștigi atenția și-mi produci vreo revelație. Iar eu, dup-aia, fac o plecăciune pînă la pămînt și-ți mulțumesc fierbinte că m-ai făcut să mă văd așa cum sînt. Ești foarte prost dacă îți închipui așa ceva! Știi ce obții, de fapt? Îmi aprinzi toate fitilurile. Îmi dai cheie. Iar eu pornesc la sfert. Nu faci decît să mă pui pe jar și să mă simt văzut ca insecta-n mușuroi. N-am nevoie de așa ceva! După cum n-ai nici tu, fraiere! Sau, dacă tu ai, treaba ta! Dar la mine nu veni cu de-astea!

Dacă ai sînge-n canalizare, bruschează-mă! Trage-mă de șireturi! Jignește-mă! Disprețuiește-mă! Umilește-mă! Știi situația aia cînd doi se bat? Atunci nu mai contează nimic. Așa e viața, fraiere! Cînd doi se bat, ăia nu mai țin cont de nimic. Lumea din jurul lor nu mai există. Din fiecare, în momentul ăla, iese afară animalul pe care nu-l arată, de obicei, nimănui. Și-atunci apari tu, elegantul, discretul, manieratul, să-i desparți. Tu, cu duhul blîndeții, cu vorba bună, cu lumina rațiunii. Să nu te miri deloc, fraiere, dac-o iei în freză instantaneu! Pentru c-o meriți. Ți-o ceri. Tu crezi că lor le convine să-i vezi așa, transformați, animalizați, schimonosiți, ridicoli, căzuți în noroiul ființei, congestionați și plini de bale? Sigur că nu le convine. Toată energia aia dezlănțuită o să se direcționeze pe ăla curat, apretat, proaspăt sosit la fața locului. Îi jignești crunt, prin simplul fapt că asiști la mizeria aia. Dă-ți seama ce sentimente le produci, dacă te mai și bagi între ei, să aduci tu raza de soare.

Așa și cu recunoașterea, cu oglinda, cu pusul oamenilor în fața propriului lor chip. Că ai dreptate sau că n-ai. Nu contează. Intenția e cea care se taxează aici. Cu excepția cîtorva masochiști rătăciți, a unor naivi care cred în condiția ameliorabilă a ființei, nimănui n-o să-i placă treaba asta. Nu-mi place, domnule, să mă recunosc cu adevărat în nimic! Nu-mi place absolut deloc! Recunoașterea e cea mai perversă formă de dezbrăcare. Ți-e mai rușine, de unul singur, în fața propriei goliciuni. Mult mai rușine decît în fața unei mulțimi care s-ar holba la tine.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.