Nu mă exporta, frate

Publicat în Dilema Veche nr. 647 din 14-20 iulie 2016
Nu mă exporta, frate jpeg

Dacă ar fi existat Bucureștiul pe vremea lui, cred că Ovidiu, în loc să se plîngă că e exilat la Tomis, și-ar fi dat seama că se putea mult mai rău. Dar nu exista. Azi, să ai o capitală fără un trecut clasic, într-o țară care a făcut cîndva parte din lumea greco-romană, e o mare raritate. Să n-am eu, ca arheolog și ca bucureștean, șansa de a vedea ruine romane distruse pentru vreo parcare subterană sau vîndute pentru borduri? N-ar trebui ca ăsta să fie un drept fundamental al omului, garantat prin Constituție? În Constanța lui Ovidiu, cînd gara veche a fost dezafectată și au început să se construiască blocuri, a apărut din pămînt, la 1 aprilie 1962, așa-nu­mitul „tezaur de sculpturi“, un extraordinar grup de sculpturi și reliefuri romane (plus un mic altar), frumos așezate una peste alta ca stiva de lemne de foc, să ocupe cît mai puțin spațiu. Dacă s-ar săpa în gara bucureșteană Obor, cred că s-ar găsi doar cincizeci de vodcă sau un viezure dacic cu datorii.

Din păcate, descoperirea de la Constanța, una cum apar într-o țară întreagă o dată la douăzeci de ani, a fost făcută cu tot atîta supraveghere arheologică ca atunci cînd se face o latrină în fundul curții. În doi timp și trei mișcări, un tezaur de 24 de piese masive de marmură a fost săltat din pămînt. Cineva a făcut repede o schiță, altcineva a făcut două poze cu Smena (după ce li s-au dat specialiștilor apăruți în pripă niște halate albe, să arate profesional) și gata. Prin alte țări, pentru o statuie, nu 24, lucrările ar fi fost înghețate, iar arheologii s-ar fi moșmondit săptămîni întregi să se lămurească exact ce-i cu situl ăsta nou, dacă nu cumva există și descoperiri conexe, să ia probe și să facă planuri. Noi sîntem însă incomparabil mai eficienți. S-a consemnat totuși informația că în apropiere se găseau niște bazilici, construite lîngă un templu mai vechi. Toate astea nu mai există, bineînțeles, și parcă-parcă mai multe detalii decît „niște bazilici“ nu era rău. Dar să nu ne încurcăm în finețuri.

Despre tezaurul de sculpturi se zice de obicei că ar putea fi inventarul unui templu, dedicat poate lui Hekate, îngropat de ultimii păgîni pentru a fi protejat de intoleranța creștinilor. Interpretarea asta rămîne speculativă, dat fiind că nu mai puțin de 14 divinități sînt în total reprezentate și că mai mult de jumătate din piese sînt reliefuri de slabă calitate – și din alte motive la care ajung imediat.

Cea mai importantă din piesele găsite în 1962 la Tomis e reprezentarea șarpelui Glykon (66 cm), cu toate că și Fortuna și Pontos sau bustul zeiței Isis sînt și ele remarcabile. Glykon avea o mică, dar activă nișă de credincioși care îl considerau noul Asklepios; era un cult propus spre mijloc de secol II de profetul Alexandros din Abonoteichos (pe coasta sudică a Mării Negre). Din textul pe care i-l dedică Lucian din Samosata, contemporanul lui cu limba foarte ascuțită, acest Alexandru apare ca un manager religios inteligent și charismatic, care a studiat atent piața de credințe și a lansat un nou produs, o combinație de străvechi superstiții ofitice, pitagorism, cult al lui Asklepios și-un praf de Homer. Lucian, polemizând de pe poziții epicureice, descrie în detaliu prestidigitația la care Alexandros recurgea pentru ca șarpele lui cu plete să vorbească, să răspundă oracular și în diverse limbi la întrebări din plicuri încă sigilate, sau ca el însuși să facă spume la gură exact cît trebuie cînd mima că e inspirat de zeu. În general, istoriografia vede, cam rudimentar, în acest episod o șarlatanie și-atît, deși antropologic e limpede că trucurile tehnice nu exclud trăirea religioasă autentică a autorului lor (lucru bine atestat la șamani, de pildă), și cu atît mai puțin a celor care nu au cunoștință de ele (și cărora le ajungea probabil ideea că venerează o reîncarnare a lui Asklepios). În orice caz, sculptorul lui Glykon de la Tomis a prins bine caracterul dulce și terifiant al ființei hibride inventate de Alexandros, șarpe de aproape cinci metri (desfășurat), cu bot de miel sau cîine, urechi și păr de om și coadă de leu. Chiar unică piesa nu e – pe lîngă unele foarte mici statuete similare de bronz, statuarie de marmură sau chiar bronz comparabilă a mai apărut între timp (Amasra, Gadara/Umm Qais, Efes, unde capul șarpelui nu s-a păstrat, sau alte piese din Rodos, Byzantium și Dorylaeum), dar a noastră e cea mai rea­lizată artistic.

Păcat doar că tezaurul de sculpturi de la Tomis vorbește nu numai despre bogăția patrimoniului nostru clasic, dar și despre ce facem noi cu el. Una din foarte puținele observații stratigrafice făcute cu ocazia descoperirii este că creștetul statuii Fortunei depășea nivelul de călcare asociat zidului de sec. V-VI, deci tezaurul trebuie să fi fost îngropat abia după acea dată, cel mai probabil în secolul trecut de către furnizorii locali de antichități (ipoteza Canarache-Gramatopol, ambii cercetători cunoscînd descoperirea direct). Statuile au fost descoperite de altfel cu spărturi antice, patinate, și spărturi noi, strălucitoare. Asta, împreună cu diversitatea lor calitativă și tipologică, deja menționate, dar și cronologică (piesele acoperă cam două secole ca datare), nu prea pare să indice un tezaur antic. Mai degrabă ele au fost inițial găsite prin 1907-1912, cînd se extindea gara. Neraportate, au fost îngropate în așteptarea momentului potrivit de export spre Anglia și Franța de vreunul din căpitanii de vas al căror comerț de antichități era pedepsit cu închisoarea de ordonanțele din acea vreme ale prefecturii Constanța. Apoi, desigur, au venit războaiele balcanice și Primul Război Mondial, și bravul criminal nu le-a mai putut valorifica. Sau s-a mutat la București, unde a descoperit întrebarea: la ce bun?

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Odesa este din nou atacată cu drone kamikaze FOTO Facebook jpg
Odesa, atacată cu drone kamikaze de Rusia
Kievul a postat o imagine cu un fragment al dronei pe care se vede inscripționat, în limba rusă, „Gerani-2” - numele sub care sunt cunoscute în armata rusă dronele kamikaze iraniene Shahed-136.
incendiu S5 foto ISU B If jpg
Incendiu în Sectorul 5: ard patru case pe strada Frt. Ilie Guriță. Pompierii intervin cu 13 autospeciale VIDEO
Un incendiu de proporții a izbucnit duminică seară în Sectorul 5 al Capitalei, pe strada Frt. Ilie Guriță. Patru case au fost cuprinse de flăcări
Referendum în Donbas  Ilustrație a portalului EU vs Disinfo jpg
Referendumul rusesc, pretext pentru arma nucleară. De ce are nevoie Rusia de pseudo-vot în Donbas
Propaganda rusă a pregătit intens referendumurile din Donbas, aducând argumente false. Rusia va folosi pseudo-votul pentru a putea amenința cu un atac nuclear, arată o analiză a portalului european EU vs Disinfo.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.