Nu despre români şi maghiari
- doar despre nişte autori -
Cu cîteva săptămîni în urmă, am dat o fugă la Satu Mare. Am fost la Samfest Jazz, un festival excelent, prea puţin cunoscut, despre care am scris, anul trecut, în paginile acestei reviste. Am revăzut prieteni vechi şi foarte dragi, am avut noroc de cîteva concerte memorabile, m-am prăbuşit de entuziasm în faţa unui platou epopeic, locuit temporar de unul dintre cele mai spectaculoase ciolane de porc pe care le-am văzut vreodată, şi-am respirat, cu mare plăcere, aerul uneia dintre cele mai relaxate comunităţi bilingve din România. N-o mai lungesc. O mare plăcere, pînă la un moment dat. În holul hotelului la care am locuit – curat, elegant, cu preţ corect – dau peste un ghid turistic. O lucrare masivă, de vreo şase sute de pagini. Orice turist n-are cum să nu-l bage în seamă. E ditamai volumul. Îţi sare în ochi. E un ghid turistic al zonei Sătmarului – Szatmáry Legendák Útja/Traseul legendelor sătmărene/Way of Szatmár Legends/ Weg von Szatmárer Legenden. Volumul a apărut în 2011 şi a fost finanţat din Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013, Uniunea Europeană, Fondul European de Dezvoltare Regională. Sînt date de pe coperta volumului în cauză. Tot pe copertă se poate citi şi un slogan – „Două ţări, un scop, succes comun!“
Deocamdată, fără comentarii la adresa textelor, nu fac decît să citez din acest ghid turistic adresat, în patru limbi, celor care vizitează aceste locuri. O precizare – limba română din fragmentele citate aparţine exclusiv autorilor volumului. Iniţial, m-am gîndit să fac şi nişte sublinieri. Nu e cazul. Pînă la urmă, conţinutul fragmentelor citate e foarte limpede. Şi încă ceva, înainte de a purcede la citate. Descurajez, de la bun început, orice interpretare grăbită, isterică, venită din repertoriul celor care fac o meserie din punerea etichetelor şi din generalizare. Fie ei români sau maghiari.
La pagina 155, la capitolul dedicat cunoştinţelor generale – „Traseul legendelor sătmărene constituie o călătorie în timp: în timpul călătoriei mistice drumeţul se întoarce în trecut, fiindcă fiecare piatră de hotar se găseşte pe teritoriul reşedinţei de judeţ solidar din mijlocul secolului trecut. Reşedinţa de judeţ din centrul vechiului Regat Maghiar este divizat în prezent de două ţări: România şi Ungaria“. Iată şi varianta în limba engleză a aceluiaşi fragment, la pagina 279: „Travelling on the Way of Szatmár Legends is a time travel at the same time: during the time of the mysterious journey, travellers get back to the past since each milestone of the route can be found on the Territory of Szatmár County, which was uniform until the middle of the last century. In present days two countries – Hungary and Romania – share the land of the county which is situated in the middle part of the former Hungarian Kingdom.“
La pagina 161 – „Perioada descălecatului: (…) Primul cronicar care îşi aminteşte de acest ţinut, Anonymus, afirmă că partea cea mai mare din sud-vest a aparţinut lui Menumorut şi a fost locuit de cazari, în partea de nord-est a domnit Zalán, peste bulgari şi slavi.“ Iată şi varianta engleză a acestui fragment, la pagina 286 – „The first chronicler, who first refers to this region, was Anonymus, who stated that the bigger south western part belonged to the empire of Ménmarót and was inhabited by Khazars, while Zalán ruled over Bulgarians and Slavs in the smaller northeast part“.
La pagina 163 – „1919: În 24 aprilie comitatul Sătmarului a fost ocupat de vlahi, pe care locuitorii i-au întreţinut. Au considerat tot comitatul ca o moşie a lor, prefectul şi subprefectul au fost vlahi. Ocupaţia a durat un an. Prin urmare al decretului nr. 4489/ 1919 din 23 septembrie al Consiliului guvernatorilor din Sibiu cea mai mare din raionul Nyirbakta, Nyirbátor şi Nyiracsád a fost afiliat la Romania. La retragere sa reinstaurat limba maghiară în administraţie“.
La pagina 163 – „1940: În urma hotărîrii de la Viena din 30 august, în 5-6 septembrie, teritoriul ocupat de români a fost eliberat, şi-a recăpătat hotarele de dinainte cu sediul la Satu Mare.“ Iată şi varianta în limba engleză a aceluiaşi fragment, la pagina 289 – „1940: After the second Vienna Award of 30th August, on 5-6th September, the original borders were re-established by freeing the territory which was occupied by Wallachians and the seat became Szatmárnémeti again.“
La pagina 163 – „1944: (…) După aderarea României la sovietici, din 23 august, la 25 octombrie Divizia sovietică de puşcaşi nr.133 şi a IV-a divizie de armată munteană au mărşăluit în Carei şi la Satu Mare, drept urmare teritoriul respectiv a fost anexat împreună cu nordul Transilvaniei la România.“ Iată şi varianta în limba engleză a aceluiaşi fragment, la pagina 290 – „1944: (…) After the Wallachians changed sides on 23rd August, on 25th October the 133rd Soviet Rifle Division and the 4th Wallachian army marched into Nagykároly and Szatmárnémeti, and with this Szatmár Conty together with the reannexed North Transylvania got under Wallachian ruling again“.
Cam atît, pînă săptămîna viitoare, cînd urmează alte citate din acest ghid turistic. Cu permisiunea celor care citesc acestă revistă, atunci voi face şi cîteva comentarii. Avertizez încă o dată că n-am vînat motive de înjurat naţiuni şi comunităţi. Nu fac decît să semnalez o lucrare destinată turiştilor, un volum care circulă în spaţiul public. Vina pentru eventualele erori, enormităţi, stupizenii sau, pur şi simplu, naivităţi, nu aparţine unei naţiuni, ci, exclusiv, autorilor acestei lucrări. După cum, în mod firesc, dacă un membru al unei comunităţi se dovedeşte a fi prost şi nesimţit, nu înseamnă că aşa e întreaga comunitate. E o regulă de bun-simţ elementar care funcţionează pentru toată lumea, indiferent de naţie.
(va urma)
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
