Novelă ejemplară
Un exemplar de cîine exemplar dădea o multitudine de semne de amiciţie tuturor, - ca omul. Doamnelor le dădea o coadă amicală peste fesele vesele de cunoştinţă şi, la rigoare,-n dar, cîte un peşte: un betta splendens sau un guppy, - pescuiţi, aceştia, nu prea lesne, de prin bazine şi acvarii. Domnişoarelor hiperemotive, din motivele cele mai varii, în afara galeşelor plesne, - o limbă tandră, în pofida rugozităţii ei canine, între genunchiul, tot rugos, şi mult mai netedele glezne. Domnilor, gen unchiul meu, dresorul (al lui şi-al altora) de cîini, o labă ca o mînă, mînă slabă, dar zdravănă ca shake hand-ul yankeu. Tuturor, la cerere, un pupi. În ianuarie, cînd urlau, în z(i)are, lupii, ciulea urechile şi se vîra sub pat. Muzica lui Galuppi avea însă, asupră-i, un efect terapeutic... Exemplar fiind, e greu de spus dacă era un cîine în unic exemplar. În rest, era cu totul exemplar. Numai că nu vorbea.