Noul virus

Oricine priveşte - şi toată lumea priveşte - canalele de ştiri este cu siguranţă convins că vine sfîrşitul lumii. Pentru unii chiar vine, numai că pe aceia nu-i vezi la CNN, Fox sau MSNBC. Pe CNN s-a dat informaţie folositoare doar cît a fost Katrina, dar cînd Rita nu s-a ridicat la înălţimea distructivă a predecesoarei sale, furia canalului a devenit aproape palpabilă. Starul reporterilor de la CNN, Cooper Anderson, a ratat Katrina la New Orleans, aşa că a făcut totul să se asigure că o să fie primul, în faţă, să-l vadă toată lumea, la Rita. Numai că furtuna nu s-a dovedit la înălţimea grandomaniei lui Cooper. În efortul de a umfla isteria, CNN a legat un tip într-un tunel aerodinamic, unde vîntul sufla cu peste 100 de mile pe oră, şi i-au pus întrebări precum: "Ce simţi cînd te suflă un vînt cu 100 mile/oră?". Săracul pambleg poate să-şi caute acum o slujbă nouă, cum ar fi aceea de ţintă de tir la fabrica de carabine Barnum şi Bailey. Între timp, poveştile adevărate post-furtună despre New Orleans şi oamenii care se întorc acasă au fost trecute sub tăcere de producători, căci ei caută doar efecte de tip Cecil B. DeMille pentru cotele lor de audienţă. Dacă CNN a reuşit să exagereze, Fox s-a întrecut pe sine cu relatări isterice, senzaţionaliste, ba chiar de-a dreptul inventate. Duminică, 25 septembrie, reporterii de la Fox, în căutare de ştiri proaste, au descris scene de sfîrşit-de-lume, în contradicţie directă cu interviurile pe care tot ei le luau. O prezentatoare se răstea la un general de corp de armată, somîndu-l să spună cîţi oameni sînt pe moarte aşteptînd salvarea în Ninth Ward, din New Orleans, re-inundat de Rita. Iar cînd acesta i-a spus că, după ştiinţa sa, nici unul, pur şi simplu i-a tăiat microfonul şi a continuat să vorbească singură despre noi şi noi relatări despre muribunzi. Chestia nasoală cu relatările astea imaginare despre morţi este că nu erau on camera. Perfect conştient de faptul că furtunile sînt fenomene trecătoare, CNN a planificat şi alte dezastre care urmează să aibă loc, cu promo-uri grele precum "Următorul dezastru: America este oare pregătită?". Toate posturile de ştiri pe cablu, precum şi marile reţele, au produs scenarii pentru dezastre ce stau să vie, precum cutremure, explozii nucleare şi explozii de tancuri petroliere în portul Boston. Concursul pentru cea mai acerbă paranoia declanşat între canalele de ştiri a atins un soi de crescendo suprarealist, în care e greu să discerni cele ce se întîmplă de cele ce s-au întîmplat sau s-ar putea întîmpla (dacă le iese pasienţa producătorilor). Pe alocuri, totul semăna cu o combinaţie de transmisie sportivă cu playback-uri instant şi selecţiuni din canalele sci-fi. Foarte ciudat, dar chiar şi persoanele din sau din apropierea zonelor devastate priveau ştirile de pe aceste canale şi le credeau, chiar împotriva realităţii pe care o vedeau cu ochii lor sau li se povestea de către oameni de la faţa locului. Avem nevoie de ştiri, dar ce produc aceste canale de informare în masă sînt doar viruşi de paranoia, care au infectat întreaga ţară şi care vor face încă şi mai grea reconstrucţia pozitivă, şi aşa lentă şi treptată. Reportajele ce stau să se nască nu sînt strălucitoare, dar vor fi eroice şi înălţătoare, într-un fel pe care istoria noastră l-a mai cunoscut în trecut. Şi-atunci, cine vor fi reporterii noştri adevăraţi?