Non olet

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

M-am ținut, în rubrica mea săptămînală, pe cît am putut departe de politică, chiar și în abordarea temelor educaționale care se intersectează inevitabil cu aceasta. Motivul principal e lesne de ghicit: acolo unde începe discuția politică, orice altceva devine marginal, secundar, insignifiant. Iar eu nu împărtășesc un atare punct de vedere. De data asta îmi dau în petec.

Mai am în plus o oarecare jenă în a încălca teritoriul jurnalistic al colegei Rodica Zafiu. Dar… Anch’io sono pittore – și eu sînt un pic filolog. De cîteva decenii și-a făcut loc în lingvistică o ramură foarte productivă, numită „analiză de discurs“. Englezii îi spun „discourse analysis“, germanii „Diskursanalyse“. Amintesc asta pentru că în engleză ceea ce numim noi în română „discurs“ se cheamă „speech“, iar în germană „Rede“. Vasăzică, nu este vorba (doar) despre cuvîntări compuse spre a fi rostite față în față cu publicul, ci despre orice fel de texte, privite însă nu prin prisma a ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Text als Handlung – „textul ca acțiune“ – e titlul unei cărți publicate de un critic, istoric și teoretician literar (toate trei, în formula germană: Literaturwissenschaftler), Karlheinz Stierle, în 1975. Cu două decenii mai devreme, un filozof britanic al limbajului, J.L. Austin, încredințase tiparului o carte cu un titlu încă și mai percutant, How to Do Things with Words – „cum să faci lucruri cu cuvinte“ –, lucrare ce a impulsionat lingvistica spre explorarea unor teritorii pînă atunci în mare măsură ignorate.

Și acum, la chestiune. A-nceput campania electorală. Răsar prin oraș, deocamdată timid, afișe, bannere, mesh-uri. Ieri mi au căzut ochii pe un mare panou alb – culoarea purității, nu-i așa? – avînd în stîn­ga o hartă a României, al cărei contur e umplut de o mulțime multicoloră de siluete. În dreapta, sigla de partid, o elipsă de steluțe galbene străbătută de sileta unei păsări zvelte, în zbor avîntat. Dedesubt, textul: „ALDE. REDĂM ROMÂNIA ROMÂNILOR“. Mă frec la ochi, mă uit din nou, panoul rămîne acolo, cu text cu tot.

S-o luăm așadar wissenschaftlich. „A reda“ înseamnă, potrivit dic­țio­narelor, „a da din nou“, „a restitui“, „a înapoia“. Implicația e destul de limpede: a da ceea ce a fost luat anterior. Și, evident, implicația suscită îndată întrebarea: cine a luat românilor România? Probabil „neamțul“ Iohannis. Sau poate, aud că se mai poartă prin folclor, în cîrdășie cu „ungurul“ Cioloș. Poate cei de la Bruxelles, Uniunea Europeană, mai știi? – deși atunci ce mai caută steluțele galbene pe sigla partidului? Poate NATO, din pricina căruia soldați români își riscă viața în Afganistan. Poate clasa politică, de care ALDE vine să ne scape.

Nu se spune cine ar fi luat românilor România. Cert e însă că, potrivit afișului, cineva ar fi făcut lucrul ăsta, iar privitorul e îndemnat să creadă că ALDE va remedia raptul comis.

Să ne uităm acum la implicația im­pli­ca­ției: cine sînt „românii“ cărora cineva le-ar fi luat țara? După știința mea, și Iohannis, și Cioloș sînt tot cetățeni români. După știința mea, atît în UE, cît și în ­NATO, România figurează ca țară independentă, care și-a exprimat liber dorința de aderare. Cu siguranță, scornitorii panoului electoral au vrut să-l facă pe privitor să se simtă dintr-odată „mai român“ decît toți românii și să înțeleagă că, de nu i-o reveni lui patria în întregime, măcar ceva-ceva din ea tot o să primească. Restul, în afară de el/ea, sînt fie venetici, fie lifte păgîne – în orice caz, conspiră cu jind la bunul „nostru“.

Pun capăt analizei de discurs. A combina populismul – „a da“ – cu xenofobia – „românii“ –, măcinîndu-le laolaltă într-o pastă cleioasă cu ajutorul unor amărîte de implicații semantice, e o rețetă atît de veche, încît pare să nu merite să-și bată cineva capul cu ea. Nici măcar Consiliul pentru Combaterea Discriminării, sau cum se va fi numind. Care mesaj? Care xenofobie? A spus cineva ceva?

Sînt nevoit să-mi întrerup la un moment dat articolul: deși e sîmbătă, trebuie să ajung degrabă la niște cursuri de sfîrșit de săptămînă, la Sheraton. Și, cum sînt în întîrziere, mă reped la un taxi. Cînd îi spun de Sheraton, taximetristul se uită întrebător la mine. „Ăla care a fost înainte Hotel Dorobanți“ – încerc. Și încercarea pare să dea roade: „A, știu acum. Ăla de l-a cumpărat tot un evreu.“ Nu mai am putere să replic.

Mă întorc acasă să îmi reiau articolul cu o amintire în gînd. Cînd i s-a reproșat că, din rațiuni bugetare, ar fi pus taxă pe latrinele publice, împăratul Vespasian ar fi răspuns: „Pecunia non olet“ – „banii nu au miros“. Și așa s-au ales stabilimentele scatologice cu un nume nou, imperial: „vespasiene“. 

P.S. Mă mai uit o dată prin dicționare. Potrivit acestora, „a reda“ mai înseamnă și „a exprima“, „a înfățișa“, „a zugrăvi“. Îmi aduc aminte de prin școală: „În această poezie poetul redă frumusețile patriei noastre“. Poate asta a vrut să zică afișul electoral: ALDE ÎNFĂȚIȘEAZĂ ROMÂNILOR ROMÂNIA. Așa cum este.

P.P.S. O persoană apropiată, căreia îi arăt articolul înainte de a-l trimite la tipar, îmi zice concesiv: „Da, destul de bun. Dar de ce te-ai luat numai de ALDE?“

Promit să nu mai cad în păcat – adică în politic. Nu pot însă promite și că mă voi ține de promisiune. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni