Non olet

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

M-am ținut, în rubrica mea săptămînală, pe cît am putut departe de politică, chiar și în abordarea temelor educaționale care se intersectează inevitabil cu aceasta. Motivul principal e lesne de ghicit: acolo unde începe discuția politică, orice altceva devine marginal, secundar, insignifiant. Iar eu nu împărtășesc un atare punct de vedere. De data asta îmi dau în petec.

Mai am în plus o oarecare jenă în a încălca teritoriul jurnalistic al colegei Rodica Zafiu. Dar… Anch’io sono pittore – și eu sînt un pic filolog. De cîteva decenii și-a făcut loc în lingvistică o ramură foarte productivă, numită „analiză de discurs“. Englezii îi spun „discourse analysis“, germanii „Diskursanalyse“. Amintesc asta pentru că în engleză ceea ce numim noi în română „discurs“ se cheamă „speech“, iar în germană „Rede“. Vasăzică, nu este vorba (doar) despre cuvîntări compuse spre a fi rostite față în față cu publicul, ci despre orice fel de texte, privite însă nu prin prisma a ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Text als Handlung – „textul ca acțiune“ – e titlul unei cărți publicate de un critic, istoric și teoretician literar (toate trei, în formula germană: Literaturwissenschaftler), Karlheinz Stierle, în 1975. Cu două decenii mai devreme, un filozof britanic al limbajului, J.L. Austin, încredințase tiparului o carte cu un titlu încă și mai percutant, How to Do Things with Words – „cum să faci lucruri cu cuvinte“ –, lucrare ce a impulsionat lingvistica spre explorarea unor teritorii pînă atunci în mare măsură ignorate.

Și acum, la chestiune. A-nceput campania electorală. Răsar prin oraș, deocamdată timid, afișe, bannere, mesh-uri. Ieri mi au căzut ochii pe un mare panou alb – culoarea purității, nu-i așa? – avînd în stîn­ga o hartă a României, al cărei contur e umplut de o mulțime multicoloră de siluete. În dreapta, sigla de partid, o elipsă de steluțe galbene străbătută de sileta unei păsări zvelte, în zbor avîntat. Dedesubt, textul: „ALDE. REDĂM ROMÂNIA ROMÂNILOR“. Mă frec la ochi, mă uit din nou, panoul rămîne acolo, cu text cu tot.

S-o luăm așadar wissenschaftlich. „A reda“ înseamnă, potrivit dic­țio­narelor, „a da din nou“, „a restitui“, „a înapoia“. Implicația e destul de limpede: a da ceea ce a fost luat anterior. Și, evident, implicația suscită îndată întrebarea: cine a luat românilor România? Probabil „neamțul“ Iohannis. Sau poate, aud că se mai poartă prin folclor, în cîrdășie cu „ungurul“ Cioloș. Poate cei de la Bruxelles, Uniunea Europeană, mai știi? – deși atunci ce mai caută steluțele galbene pe sigla partidului? Poate NATO, din pricina căruia soldați români își riscă viața în Afganistan. Poate clasa politică, de care ALDE vine să ne scape.

Nu se spune cine ar fi luat românilor România. Cert e însă că, potrivit afișului, cineva ar fi făcut lucrul ăsta, iar privitorul e îndemnat să creadă că ALDE va remedia raptul comis.

Să ne uităm acum la implicația im­pli­ca­ției: cine sînt „românii“ cărora cineva le-ar fi luat țara? După știința mea, și Iohannis, și Cioloș sînt tot cetățeni români. După știința mea, atît în UE, cît și în ­NATO, România figurează ca țară independentă, care și-a exprimat liber dorința de aderare. Cu siguranță, scornitorii panoului electoral au vrut să-l facă pe privitor să se simtă dintr-odată „mai român“ decît toți românii și să înțeleagă că, de nu i-o reveni lui patria în întregime, măcar ceva-ceva din ea tot o să primească. Restul, în afară de el/ea, sînt fie venetici, fie lifte păgîne – în orice caz, conspiră cu jind la bunul „nostru“.

Pun capăt analizei de discurs. A combina populismul – „a da“ – cu xenofobia – „românii“ –, măcinîndu-le laolaltă într-o pastă cleioasă cu ajutorul unor amărîte de implicații semantice, e o rețetă atît de veche, încît pare să nu merite să-și bată cineva capul cu ea. Nici măcar Consiliul pentru Combaterea Discriminării, sau cum se va fi numind. Care mesaj? Care xenofobie? A spus cineva ceva?

Sînt nevoit să-mi întrerup la un moment dat articolul: deși e sîmbătă, trebuie să ajung degrabă la niște cursuri de sfîrșit de săptămînă, la Sheraton. Și, cum sînt în întîrziere, mă reped la un taxi. Cînd îi spun de Sheraton, taximetristul se uită întrebător la mine. „Ăla care a fost înainte Hotel Dorobanți“ – încerc. Și încercarea pare să dea roade: „A, știu acum. Ăla de l-a cumpărat tot un evreu.“ Nu mai am putere să replic.

Mă întorc acasă să îmi reiau articolul cu o amintire în gînd. Cînd i s-a reproșat că, din rațiuni bugetare, ar fi pus taxă pe latrinele publice, împăratul Vespasian ar fi răspuns: „Pecunia non olet“ – „banii nu au miros“. Și așa s-au ales stabilimentele scatologice cu un nume nou, imperial: „vespasiene“. 

P.S. Mă mai uit o dată prin dicționare. Potrivit acestora, „a reda“ mai înseamnă și „a exprima“, „a înfățișa“, „a zugrăvi“. Îmi aduc aminte de prin școală: „În această poezie poetul redă frumusețile patriei noastre“. Poate asta a vrut să zică afișul electoral: ALDE ÎNFĂȚIȘEAZĂ ROMÂNILOR ROMÂNIA. Așa cum este.

P.P.S. O persoană apropiată, căreia îi arăt articolul înainte de a-l trimite la tipar, îmi zice concesiv: „Da, destul de bun. Dar de ce te-ai luat numai de ALDE?“

Promit să nu mai cad în păcat – adică în politic. Nu pot însă promite și că mă voi ține de promisiune. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

accident olt jpg
Bărbat spulberat de un TIR în Olt. „Veniți, cred că am ucis un om“
Accidentul a avut loc în localitatea Negreni, din județul Olt. Bărbatul încerca să traverseze printr-un loc nepermis și a fost lovit în plin de TIR. A murit pe loc.
Muntii Orastiei Cetati dacice  Foto Daniel Guță (2) JPG
Cetățile dacice pline de comori, uitate din anii ´50. Din locurile tainice, aurul a fost adus cu carele
Mai multe foste așezări dacice împânzesc ținutul Sarmizegetusei Regia din Hunedoara. Unele au dat naștere unor legende și sunt cunoscute pentru comorile descoperite în preajma lor.
svante paabo nobel medicina 2022
Nobel 2022: Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo, câştigătorul premiului Nobel pentru medicină
Paleogeneticianul suedez Svante Pääbo a fost desemnat, luni, laureatul premiului Nobel pentru medicină pe anul 2022

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia