Noile victime ale lui Che Guevara

Emoţionat pînă la lacrimi, citesc în reclama unui restaurant bucureştean două recomandări culinare: "Gusturile lui Castro" (rulou din piept de pui umplut cu piersici şi caşcaval afumat) şi mai ales "Propunerea lui Che Guevara" (piept de pui prăjit în muştar). Teribil! Reclama e gîndită, evident, pentru a atrage clienţii unei economii de piaţă capitaliste. Dacă, la vremea lui, comunismul ar fi fost atît de atent cu papilele gustative, probabil că acum toată omenirea şi-ar linge degetele sub poza lui Marx - sau cel puţin peste Zidul Berlinului ar fi sărit, de la Vest către Est, batalioane de burghezi înarmaţi cu sufertaşe şi dornici să guste şi ei din ambroziile socialismului real! Realitatea a fost mai tristă: numai imaginaţi-vă, într-un restaurant bucureştean de prin, să zicem, '87 - dintr-acelea care închideau la ora 21,50, dar nu mai înainte de a servi peşte merluciu pe piure din fulgi de cartofi şi acel biet ersatz al Cole-lor occidentale care a fost românescul Quick-Cola -, numai imaginaţi-vă că-i cereaţi chelnerului apatic piept de pui umplut cu piersici şi caşcaval afumat, motivîndu-vă cutezanţa cu ideea că asta-i place fratelui Fidel! Că aţi fi fost înjurat cu piersicile dvs. cu tot n-ar fi nimic - totul e să nu fi fost luat de ceafă şi dat afară în brînci din locantă, pentru insolenţă. Ei bine, într-o lume liberă, astfel de fantezii gastronomice nu fac rău nimănui. Gusturile în materie de pui ale lui Castro, la drept vorbind, nu preocupă pe nimeni - sînt mult mai mulţi cei ce-l invidiază pentru gusturile lui la trabuce. În privinţa lui Che Guevara, lucrurile-s chiar mai complicate. Companion al lui Castro în revoluţia din ianuarie 1959, acest marxist argentinian a cerut imediat cetăţenia cubană şi a divorţat de soţia sa peruană, pe nume Hilda, pentru a putea fi numit în rîndul noilor oficialităţi de la revolución. Şef al Institutului Naţional pentru Reformă Agrară, mai apoi preşedinte al Băncii Naţionale a Cubei şi ministru al Industriei locale, Ernesto Che Guevara a eşuat magistral în toate: tehnica lui de plantare a trestiei de zahăr (după modelul porumbului sovietic?) s-a dovedit catastrofală, sfaturile lui privind creşterea vitelor au falimentat pe naivii care i-au dat crezare, sub grija lui, moneda naţională a luat-o la vale, iar industria a intrat în colaps - iertaţi-mi pleonasmul, evident că un ministru cu idei comuniste nu putea face altceva cu economia unei ţări! Pe măsură ce reformele agrare ale lui Che prindeau contur, ţăranii cubani se obişnuiau cu foamea. Nici pe vremea dictatorului Battista nu trăiseră ei bine - se ştie - dar dacă cineva îşi imaginează că vor fi gustat piept de pui prăjit în muştar sub ministeriatul lui Che atunci cu acel cineva nu mai e nimic de făcut. După ce a transformat în ruină tot ce a atins ca om de stat, Guevara a părăsit biroul şi maşina americană pusă la dispoziţie (pentru a se deplasa prin ţară) de către Castro şi s-a retras în căminu-i, alături de noua sa soţie, cubana Aleida (o fostă prietenă a lui Fidel - aşa e în comunism, bunurile sînt împărţite, de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi!). Acasă la el, în austeritate, ca orice revoluţionar cu misia-ndeplinită, s-a apucat de scris: mai întîi un manual cu tehnici de guerilla, apoi o analiză a tipului de socialism ce trebuie aplicat pe capul tipului de om din Cuba - prilej cu care, aţi ghicit, proiecta acel el Hombre Nuevo care-i trebuia lui Castro. La începutul lui 1962, Che şi Raul Castro (fratele lui Fidel) au făcut o vizită la Moscova. Rezultatele acestei deplasări vor fi vizibile (din avion!) mai tîrziu în cursul aceluiaşi an, în timpul crizei rachetelor din Cuba. Ulterior, după ce lumea va fi trecut la mustaţă pe lîngă un conflict nuclear, Che Guevara va spune unui ziarist englez că el era gata să ordone trimiterea rachetelor peste Washington, ghinion că ele au fost sub control sovietic! Din acel moment, Che şi-a schimbat părerea bună despre Hruşciov şi s-a îndreptat cu simpatia spre Mao. În 1965, sătul de funcţii, Guevara a avut o revelaţie: nu unul, ci două-trei-patru Vietnam-uri ar putea îngenunchea SUA - drept care s-a afundat în junglele Americii latine, să aprindă revoluţia. Ceea ce i-a fost - cum se ştie - fatal. Şi totuşi, povestea nu se termină aici, pentru că Che a devenit cu mult mai cunoscut după moartea sa - datorită fotografiei pe care, în martie 1960, i-a făcut-o Alberto Korda în timpul unui serviciu funerar din Havana. Această imagine avea să devină noua icoană a tineretului occidental din anii '60 şi '70 - şi iată că acum ea pătrunde şi în România, unde o seamă de tineri purtători de coşuri şi de genţi politice - viitori furnizori de plase politice - au descoperit-o şi... (continuarea, săptămîna viitoare)