Noii intelectuali

Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Iconofobie jpeg

În urmă cu doi ani, povesteam, la „Prezentul discontinuu“, o întîmplare nostimă, pe care am trăit-o, alături de David Lodge, în fața Teatrului Național din Iași. Un homeless man ne‑a abordat în limba engleză (după ce, în prealabil, l-a recunoscut pe marele prozator britanic!), risipind astfel, fără să știe, temerile inițiale ale oaspetelui nostru că publicul ieșean ar putea rata unele sensuri lingvistice din mult-așteptata întîlnire de la FILIT. Dacă și un om al străzii vorbea engleza, s-a gîndit scriitorul, nu mai era cazul să dezvolte aprehensiuni suplimentare. Se putea simți în România ca acasă. Unii au crezut că am inventat episodul. Îi reconfirm astăzi veridicitatea, admițînd doar că, poate, citîndu-l pe insolitul personaj, am „înflorit“ vag competența sa anglofonă, furat desigur de pitorescul peisajului. Vă spun însă cu toată seriozitatea că individul stăpînea o engleză peste medie. Ce mi-a amintit de el actualmente? Un fenomen straniu, la care sînt martor de ceva vreme. Festivitățile academice și culturale (unde particip) par a fi deseori populate de asemenea inși. Să lămurim un detaliu: deși nu mă dau în vînt după ceremonii și „cadre“ solemne, am fost nevoit, prin natura profesiei/poziției (publicist, universitar, decan de facultate filologică ș.a.), să mă „arăt“ la numeroase ocazii de acest tip. Ca amfitrion, în majoritatea contextelor. Ei bine, mereu am sesizat, în aulele/sălile în care se desfășurau evenimentele, strecurați cu discreție (de obicei prin rîndurile din spate), menționații „boschetari“ („tipologizarea“ la care apelăm terminologic, în cazul lor, e cam crudă!). Look-ul celor în chestiune nu lasă loc pentru îndoieli în privința apartenenței la respectiva categorie. „Frizurile“, „hainele“, sacii sau plasele transportate permanent de ei, izul singular ce le învăluie siluetele constituie elemente suficiente pentru exactitatea „identificării“.

Cum reușesc să pătrundă acolo și de ce vin reprezintă aspecte ușor descifrabile. Intră fără probleme, întrucît așa-numita „securitate“, în clădirile instituțiilor de învățămînt superior și de cultură, rămîne numai o ipoteză de lucru la noi. Universitatea ieșeană, de pildă, este un „loc“ unde „se mișcă“, într-o zi normală de lucru, zeci de mii de exemplare umane (nu demult, aici, se știe, un unabomber local a ajuns, nestingherit, cu un rucsac doldora de explozibil în spinare, într-un amfiteatru plin cu studenți și a început să amenințe – neglumind deloc, au observat mai tîrziu specialiștii! – că va arunca totul în aer). În sfîrșit, cerșetorii fac act de prezență la aceste festivități, deoarece „partea“ academică se termină, necondiționat, fie cu „o cafea“, de la care nu absentează „gustările“, fie, în circumstanțele fericite, cu un mic party, unde mîncarea și băutura se îmbină în mod plăcut. I-am văzut, cu tristețe, pe bieții oameni ai străzii năpustindu-se, pur și simplu, asupra platourilor și paharelor de la sindrofiile post factum, mai fioroși parcă decît la pomenile bisericești… Mai interesant și, cumva, mai util, din perspectivă sociologică, găsesc următoarea nuanță interogativă: cînd și, cu precădere, prin ce mijloace află „homleșii“ despre buclucașele ceremonii? Abia asta ar trebui să uimească, avînd în vedere că „publicitatea“ vieții intelectuale românești revelează trăsături preponderent periferice. Un parastas de parohie e, am crede fără ezitări, mai „vizibil“, în universul boschetar, decît, să spunem, deschiderea oficială a nu știu cărei conferințe de studii culturale. Și totuși, realitatea anilor recenți ne-ar contrazice frontal. Un observator atent va contabiliza, în mediul actual, mai mulți „pomanagii“, așa-zicînd, la solemnitățile simpozioanelor internaționale decît la împărțirea colivei din sîmbetele cu „moși“. Studiindu-i pe exoticii vizitatori, am dezvoltat, de aceea, o teorie.

Aidoma tipului care ne-a interpelat, atît de nonșalant, pe mine și pe Lodge, în decorul FILIT-ului ieșean din 2014, „homleșii“ aciuați pe la întîlnirile intelectuale au un grad de educație avansat, pe care nu l-ai bănui, luînd în considerație nefericita lor condiție. Unii au absolvit facultăți cu profil umanist, alții au cochetat, probabil, cu Literele și Filozofia. Știu sigur că un individ bărbos, uscățiv și extrem de ponosit, care era nelipsit, prin anii ’90-2000, de la manifestările universitare, fusese odată profesor de franceză (universitarii din generațiile mai vechi nu-l uitaseră, mai ales că vorbea impecabil limba lui Hugo!). Un bărbat pirpiriu, cu față descompusă, terminase, din ce se auzea, în 1993, Filozofia (ăsta obișnuia, la speech-urile de prim-plan, chiar să-și ia notițe!), iar un altul, la fel de absorbit pe parcursul cuvîntărilor, se trăgea, mă atenționau colegii, dintr-o familie de matematicieni. Ce-i adusese în această stare este greu înțeles. Cert rămîne faptul că ei ilustrează un segment ambiguu al societății românești postcomuniste, care va trebui cîndva explicat de istorici. Pot da o mînă de ajutor, trimițînd la America deceniilor șapte-opt, din secolul trecut, cînd s‑a constatat o proliferare fără precedent a fenomenului de homeless people. Aceia erau ex-soldați (combatanți, odinioară, în Vietnam!), admiși, în timpul tinereții lor (anterior deci încorporării!), la prestigioase universități de peste Ocean. Reveniți în patrie, au concluzionat psihologii sociali, militarii (traumatizați) nu și-au mai putut asuma vechile identități. Am convingerea, prin urmare, că și enigma identității „homleșilor“ noștri va fi, într-o bună zi, spulberată.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul dis­­continuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.