Nimic despre barbarie

Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Dragoste şi răzbunare jpeg

Am să mă abţin cît pot de tare şi n-am să povestesc aici despre geamurile termopan care împlinesc azi, în mod sublim, estetica unor mînăstiri româneşti construite acum cîteva sute de ani. N-am să povestesc nici despre ororile de marmură care înlocuiesc, pentru că „sînt mai frumoase“, lespezile de piatră pe care călcau domnitorii, odinioară, în aceleaşi mînăstiri. Şi n-am să scot o vorbă nici despre felul delirant în care arată sutele de biserici apărute prin cartiere, prin sate şi comune, în ultimii ani de entuziasm ortodox. Cu mare greutate, am să mă abţin să relatez şi povestea unei eleve care, pentru că era îmbrăcată în negru şi pentru că asculta Led Zeppelin, Iron Maiden şi Metallica, a fost ridicată în picioare la ora de religie şi arătată întregii clase, să vadă bieţii colegi cum arată o satanistă care va arde în flăcările iadului. Pentru că aşa le-a spus domnul profesor de religie, că cine ascultă muzică rock e satanist şi e condamnat de la bun început, fără posibilitate de scăpare, la cazanul cu smoală în care îşi ispăseşc păcatele, pentru vecie, marii păcătoşi. La fel de bine, n-o să povestesc nici despre copiii care refuză să intre şi să viziteze un monument arhitectonic al catolicismului, la Milano, la Paris, la Köln, sau prin alte părţi ale lumii, pentru că dom’ profesor de religie le-a spus că e mare păcat, că nu e voie să intri în bisericile altora, care nu sînt ortodocşi. Mă-ntreb şi eu, ca prostu’ satului, de ce-o fi voie să rupem bilete pe la mînăstirile noastre, monumente istorice ale ortodoxiei, pentru nemţi, italieni, francezi, care vin să viziteze locurile astea. Nu e păcat să intre în bisericile noastre nişte indivizi catolici care s-au abătut de la dreapta credinţă? Sigur că n-am să povestesc nici despre felul în care, pentru a obţine linişte sufletească şi alinare, unii dintre compatrioţii noştri se calcă în picioare, cînd vor să ia apă sfinţită şi să atingă moaşte sfinte la mari sărbători. La fel de bine, sînt de nepovestit imaginile filmate cu camera ascunsă, arătînd cum se mai cotizează uneori, pe ici, pe colo, ca să devii preot şi să prinzi o parohie bună.

Am să povestesc însă, fără să-i dau numele, despre un preot care îşi riscă serviciul în fiecare zi, tocmai pentru că are credinţa că ceea ce face nu e meserie, ci vocaţie pură. Un om nesofisticat care salvează credinţa, în anonimat, zi de zi, prin ceea ce face pentru enoriaşii bisericii la care slujeşte. Ca să nu dau prea multe amănunte şi ca să nu-i fac probleme, că aşa se întîmplă uneori, la noi, în dreapta credinţă, am să relatez doar un episod pe care l-am trăit pe propria-mi piele, zbîrlită de emoţie. Preotul le-a spus credicioşilor, la un moment dat, că îşi asumă răspunderea în faţa Domnului, că ia asupra sa un păcat. Păcatul de a nu-i afurisi şi de a-i accepta la împărtăşanie, chiar dacă unii dintre ei au mîncat alimente nepermise în post. Aşezarea unde s-a petrecut povestea asta e un loc în care se trăieşte foarte greu, unde se bea mult şi unde violenţa domestică e verde ca bradul, de-a lungul întregului an. Preotul le-a spus însă că cere ceva în schimb, pentru păcatul ăsta pe care şi-l asumă. Într-un moment de mare emoţie, cu biserica plină ochi de lume, le-a spus bărbaţilor că ceea ce le cere în schimb e să nu-şi mai bată, să nu-şi mai maltrateze, în nici un fel, nevestele şi copiii. Că în momentul ăla, condiţia obligatorie pentru a primi împărtăşania era o liniştire a sufletelor şi a atmosferei din familii. Într-un loc în care se trăieşte de pe o zi pe alta, în care copiii sînt supuşi unor lipsuri incredibile, în care femeile sînt bătute cu program zilnic, preotul acesta şi-a asumat răspunderea de a face ceva necanonic, pentru a începe o construcţie a binelui în sufletele enoriaşilor de la biserica sa. E un om la fel de sărac, ca şi cei pe care îi păstoreşte, un om care şi-a asumat o misiune, în spiritul credinţei care îi luminează viaţa, luînd asupra sa păcatul unei grele derogări. Mai sînt şi alţii ca el. Nu sînt tocmai puţini preoţii ortodocşi care simt ce se întîmplă în jurul lor, care îşi asumă vocaţii, nu meserii, şi care salvează, neştiuţi de nimeni, prin locurile în care slujesc, esenţa credinţei pe care au îmbrăţişat-o.

Tocmai pentru că există aceşti oameni, n-am să povestesc nici despre felul, atît de direct, în care un preot ortodox a anunţat, în presă, că nou-născuţii pieriţi în urma incendiului de la Maternitatea Giuleşti, nefiind botezaţi, nu pot fi înmormîntaţi decît cu o slujbă de consolare pentru părinţi. N-au apucat să fie creştini, prin urmare nu pot primi o slujbă creştinească de înmormîntare. Pe ce lume trăim? În ce ţară ne ducem zilele? În ce mijlocitori ai relaţiei cu Dumnezeu avem încredere? Cine să vină să le spună că ei sînt, sau ar trebui să fie păstrătorii ultimei căi de acces spre un licăr de speranţă sau de alinare? Cum e posibil ca un preot să se comporte, în cazul morţii unui nou-născut, într-un incendiu, ca o firmă de asigurări care speculează lipsa unei clauze dintr-un contract? Sînt momente în care Biserica Ortodoxă, spre deosebire de guverne, preşedinţi, instituţii publice, ar trebui să creeze măcar aparenţa unui interes, dacă nu o solidaritate profundă cu credincioşii săi. Formula unei derogări ar trebui să fie subiectul unei dezbateri de urgenţă în sînul Bisericii, nu spălarea pe mîini, prin comunicatul sec, în limbaj de politruc, şi păstrarea cu orice chip a zidului dogmei. Pentru că prelaţii Bisericii Ortodoxe ar trebui să înţeleagă că, pe zi ce trece, superstiţia şi barbaria se lăţesc, iar trăirea religioasă se retrage în biblioteci sau în locuri pustii. Datoria Bisericii nu e să asigure confortul de lux al bibliotecii sau opulenţa pustietăţii, ci e lupta cu răul din lume.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.