Nevroza gesticii publice

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Caznele bunului samaritean jpeg

„Dragul meu“ – îmi spuse, la un moment dat, amicul meu Tăică, profesor la Asistenţă Socială – „mă ştii, am fost toată viaţa mea un om evlavios, de aceea am şi ales Teologia (chiar dacă nu am mers pe calea pastorală!)... Familia mea m-a crescut cu frica lui Dumnezeu, ţin posturile, respect canoanele, pot fi numit – zic eu –, fără mari ezitări, un bun practicant.“ „Şi totuşi“, continuă, cu o undă de disperare în glas, Tăică, „în urmă cu vreo şase luni, în Postul Paştelui, duhovnicul meu, Părintele N., la spovedania regulată, m-a găsit într-o imensă culpă faţă de cele sfinte. M-a întrebat, destul de abrupt, dacă eu îl salut cum se cuvine, în fiecare zi, pe Domnul. «Nu înţeleg prea bine, părinte», am răspuns. «Ce vreţi să spuneţi?» «Păi», m-a lămurit venerabilul preot, «te închini adecvat atunci cînd treci pe lîngă o biserică?» A trebuit să recunosc că nu făceam acest gest. Nu jena, nu reaua-credinţă şi nici măcar aroganţa nu erau de vină, ci graba şi neatenţia, vicii structurale de care nu am reuşit niciodată să mă dezbăr. «Ei, vezi, dragule», a spus duhovnicul solemn, «asta este o mare greşeală. Nesalutînd biserica, prin gestul sfintei cruci, tu, de fapt, îl ignori pe însuşi Dumnezeu, care devine, astfel, în viaţa ta, o realitate ipotetică şi nu o prezenţă vie, consistentă, aşa cum ar fi normal.»“

„Cuvintele lui mi-au sfredelit creierul“, adăugă profesorul după o scurtă pauză. „Mi-am dat seama imediat cîtă dreptate avea. Trăiam într-o nesimţitoare indiferenţă faţă de ideea credinţei adevărate. Mă raportam la sacralitate ca la o abstracţiune, neacordîndu-i atenţia cuvenită. În acest context, nici un dubiu, dumnezeirea era pentru mine un concept gol, pur ritualic, mai neînsemnat chiar decît gustarea de dimineaţă, căreia – nu-i aşa? – îi acord un respect protocolar, vecin cu agitaţia obsesională. Am hotărît să-mi schimb conduita şi, din acea zi, la vederea bisericilor, am practicat închinăciunea metodică. Am început să-mi fac cruci mari şi lente în faţa lăcaşelor de cult care îmi ieşeau în cale. Dacă timpul îmi permitea, mă opream şi exersam şi trei mătănii scurte. Azi aşa, mîine aşa, gestul mi-a intrat în reflex şi, în puţină vreme, am ajuns foarte mulţumit de mine însumi. Nu mai eram apăsat de sentimentul culpabilităţii, simţeam că investisem conceptul dumnezeirii cu mai multă semnificaţie în viaţa mea. Conştiinţa se uşurase, dinamica activităţilor diurne crescuse, iar eu îi mulţumeam în gînd părintelui duhovnic pentru buna lui călăuzire. Totul pînă într-o după-amiază însorită, cînd un lucru straniu mi s-a întîmplat, pe nepusă masă...“

„Ce?“ am întrebat instinctiv, observînd că amicul meu intrase în pasă melancolică. „Omule“, zise el suficient de jenat, „traversam strada la Universitate şi, cînd s-a făcut verde, fără să-mi dau seama, m-am închinat, plin de cucernicie şi cu adînci plecăciuni, la semafor, stîrnind chicotelile unor studente care veneau din sens opus şi tresărirea vizibilă a unei bătrîne ce se pregătea să păşească pe stradă alături de mine. Am avut o senzaţie halucinatorie, nu mi-am putut explica violenţa automatismului care sfida, iată, orice barieră raţională. Povestea nu s-a oprit aici, din păcate. Uşor-uşor, am izbutit să-mi fac cruci la intrarea în Universitate, înspre orologiul vechi din holul principal al corpului A, cînd am trecut pe lîngă farmacia Catena (cu firmă luminoasă!) din cartier, către o gogoşerie de la colţul străzii unde locuiesc, la întîlnirea cu portarul de la Arheologie, care avea uniformă şi bănuiesc că subconştientul l-a preluat, din reflex, ca pe un exponent preoţesc (nu-ţi ascund că, în panica generată de nebunia gestului meu, am făcut-o şi mai lată, repezindu-mă, ca un hultan, să-i pup mîna, de parcă m-aş fi aflat în faţa Preaînaltului!), la trecerea ambulanţei cu semnalele sonore pornite şi aşa mai departe...“

Profesorul părea profund marcat de situaţie, iar eu mă descopeream complet neputincios dinaintea neobişnuitei drame prin care trecea. Prin urmare, m-am trezit consolîndu-l prosteşte: „Bătrîne, e mai curînd un simptom de oboseală, sînt convins că, după o perioadă de relaxare, vei izbuti şi tu să-ţi duci la îndeplinire – ceva mai echilibrat – programul de mătănii...“ „Nu, prietene“, strigă el îngrozit, „mă aflu în dezastru total. Imaginează-ţi, ieri a venit la noi, din Rîmnicu Sărat, mama-soacră. Ea m-a considerat mereu mai tîmpiţel (are convingerea nestrămutată că Asistenţa Socială nu e o slujbă pentru bărbaţi – socru-meu, Dumnezeu să-l ierte, a fost pilot de încercare în aviaţia militară!), nepotrivit pentru fiica ei. Am ajuns mai tîrziu acasă şi, cînd am văzut-o în sufragerie, de emoţie, m-am fîstîcit şi am trecut la cruci, însoţite de plecăciuni, către dumneaei. Scandal monstru! A zis că, uite, ea, soţie de pilot mort pe MIG prăbuşit în cîmp deschis, a ajuns bătaia de joc a unui asistent social! Aşa ceva nu putea tolera! A precizat că, prin gestica mea de clovn habotnic-universitar, încerc să sugerez că ar fi nebună de legat şi că doar sanatoriul o mai poate salva. A plusat, spunînd că am aer de troglodit şi că sînt un neruşinat fără pereche. Şi-a făcut bagajele, iar nevastă-mea a luat copiii şi a plecat cu ea (la blestematul de Rîmnic Sărat!) pentru a ameliora conflictul...“

Am regretat enorm situaţia lui Tăică, dar nu l-am putut ajuta! Ultima oară, l-am văzut în Aula Magna, la o festivitate de doctor honoris causa. Era în prezidiu, îmbrăcat în togă academică, şi avea o expresie nevrotică, pigmentată cu grimase stridente. Cînd corul a început să intoneze „Gaudeamus igitur“, bietul asistent social şi-a făcut o cruce largă, iar apoi s-a aplecat pînă la pămînt. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

proteste violente china covid noiembrie 2022 jpg
Scânteia care a declanșat furia chinezilor sătui de dictatura lui Xi Jinping: proteste violente în China
În timp ce mii de oameni au ieșit în stradă în orașe pentru a protesta față de restricțiile Covid, o națiune epuizată s-a întrebat cât de mult mai trebuie să suporte politica „zero COVID” a președintelui Xi Jinping.
Bloc aida szilagyi FOTO renasterea banateana
O consilieră USR din Timișoara a construit ilegal un bloc între case. Verdict final al instanței
Consiliera USR Aida Szilagyi din Timișoara a construit ilegal un bloc într-o zonă de case. Verdictul dat de Curtea de Apel Timișoara este definitiv în procesul deschis de vecinii familiei Szilagyi.
Turist FOTO salvamont Bușteni jpg
Un turist costumat în Dracula s-a rătăcit pe munte: „L-a încurcat Waze-ul și nu l-a dus la Bran“ VIDEO
Serviciul Salvamont Bușteni a avut o intervenție neobișnuită. Un turist costumat în Dracula, care purta o mantie și pe cap o pălărie, umbla singur prin nămeți. Când a fost găsit de reprezentanții Salvamont, a spus că vrea să ajungă la Vârful Omu.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.