Nevroza de a fi liber

Publicat în Dilema Veche nr. 740 din 26 aprilie – 2 mai 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Unii dintre noi credeau că libertatea înseamnă și un soi de seninătate. Ne închipuiam că libertatea vine la pachet cu o continuă stare de euforie, cu ceva ce poate fi numit „fericire“. Nu prea filozofam pe tema libertății. Era un tip de ficțiune în care ne refugiam din calea realității pe care o trăiam. Necunoscîndu-i în mod direct chipul, nelocuind în ea, portretizam libertatea în toate felurile. Așa că putea lua înfățișarea celebrei statui de la New York, a unui pachet de gumă de mestecat, a unui săpun, a unei perechi de „blugi“, a lui Jimmy ­Page, a unui pachet de țigări. O revistă, o carte, un disc de vinil, o casetă audio sau o bandă de magnetofon, o cutie cu farduri „de firmă“, o ciocolată, o pungă cu cafea, absolut orice venea de-acolo, „de-afară“. Însăși această formulă, „afară“, dovedea cît se poate de clar felul în care arătau lucrurile. Ne simțeam – și eram cu adevărat – închiși într-o lume în care ni se impunea un alt fel de definiție a libertății, total opusă celei de elementar bun-simț, în care credeam noi. Iar felul de a măsura nivelul de libertate reală pe care o puteam trăi închiși în lumea de aici era foarte simplu. Cu cît puteai să ai mai multe elemente din enumerarea de mai sus, a obiectelor cu care asociam libertatea, cu atît te plasai mai sus pe scara trăirii ei ca drog suprem.

După 1989, obiectele din lista asta au început să apară, treptat, în viața noastră. Dar, vreme de ani buni, n-am reușit, după cum nu reușim nici măcar azi, să picăm la învoială măcar asupra unei schițe de definire a libertății. Încă n-am găsit o formulă care să-i mulțumească pe cei mai mulți dintre noi. Din moment ce am trăit într-o lume în care orice formă de ideal era alcătuită din lucruri verificabile prin pipăit, miros, gust, senzație pe piele, așa am pornit să explorăm și lumea nouă în care ne-am trezit după 1989. Cu simțurile. Cu „ce-i în mînă nu-i minciună“. Cu foame și sete de lucruri concrete, pe care le putem aduna, ascunde, depozita, așa cum făceam înainte. Idealurile noastre n-au reușit să prindă un pic de roșeață în obraji și de la aerul venit din lumea unor idei care să ne unească. Cînd sîntem puși în situația de a vizita orice idee care ne-ar putea aduce împreună, ne crispăm dintr-o dată. Brusc, devenim palizi și neliniștiți. Avem senzația că cineva vrea să ne tragă-n piept. Ideile, oricît de simple, ni se par suspecte. Iar a discuta despre ele e perceput ca ceva mai degrabă ridicol. Asta ca adevărată „preocupare serioasă“. Pentru că, altminteri, preferăm să delirăm pe seama lor, ca formă de distracție. O distracție care se pretinde, în schimb, ceva foarte serios.

Alexis de Tocqueville ne avertiza, acum mai mult de o sută optzeci ce ani, că libertatea (una absolut reală) vine la pachet cu o continuă neliniște. Cu o nesiguranță cronică și cu o nevoie imensă de perpetuă putere de adaptare. Libertatea nu vine obligatoriu la pachet cu o huzureală în norul pufos al prosperității. Deși poate să conțină foarte bine și așa ceva. Ea se instalează, de la bun început, cu conștiința faptului că unul dintre principalele pericole la adresa existenței sale e chiar ea însăși. Iar mecanismele de apărare, cele care o țin în viață, conțin nu doar posibilitatea de a te bucura de ea prin intermediul simțurilor, ci și nevoia de a-i asigura statut și siguranță în lumea ideilor. Cu alte cuvinte, libertatea nu trebuie vizitată doar acasă, atunci cînd te pune la masă și-ți dă să mănînci și să bei, ci și atunci cînd ține conferințe. Poate că e plicticos și redundant, poate că de aia sînt mai degrabă goale sălile în care conferențiază. Altminteri, serile în care ne cheamă la cină sînt supraaglomerate.

Fiorul nevrotic instalat în viețile noastre de la ora asta e datorat din ce în ce mai puțin faptului că reflectăm la starea și la condiția libertății. Dimpotrivă, e cauzat de uitarea, darea la o parte sau abandonarea oricărui gînd ar avea legătură cu ea. Locul gol e umplut imediat cu tensiunea ofertelor de ultim minut. Iar tensiunea asta variază în limite extrem de largi, în funcție de poziționarea socială și financiară a fiecăruia. Cel cu bani puțini – dar, deseori, nu atît de puțini încît să sufere de foame – își va călca semenii în picioare, înghesuindu-se turbat la o coadă, la un hipermarket, unde se dau găleți gratis sau se vînd mixere verticale la jumătate de preț. Cel cu bani mulți – mult mai mulți decît are cel care s-a înghesuit la coadă – vede negru în fața ochilor, are o zi proastă, pentru că a pierdut o ofertă de zbor cu 35 de euro pînă la Barcelona. Nu-i trebuia cu orice chip. A mai fost acolo. Sau n-a mai fost. N-are importanță. Dar are o zi îngrozitor de proastă pentru că a ratat o ofertă atît de bună. Cel plasat, cumva, la mijloc, între cei doi, a prins un concediu bun la Roma. E îngrozitor de agitat că n are cum să bifeze toate obiectivele turistice. A văzut repede Colosseumul, Piața Navona, Fontana di Trevi, Forum Traiani, dar nu apucă să meargă și la Termele lui Caracalla. A văzut totul transpirat, cu mîncărimi de piele, plin de anxietate, de obsesia că minutele din program par un mușuroi de furnici ucigașe, gata să l devoreze.

N-am pus la socoteală, pînă acum, nimic din ce ne scoate din minți pe toți, unindu-ne sub semnul universal al nevrozei. Nimic din angoasa diferenței. Nimic din prăpastia fricilor și resentimentelor care vin din diferențele de rasă, gen, orientare sexuală, religie, convingere politică, opțiuni estetice și altele, cîte și mai cîte. Cînd le adunăm pe toate, la un loc, chipul nevrozei capătă dimensiuni apocaliptice. Și ți se pare că e foarte natural să zici că libertatea e o prostie care nu merită eforturi atît de mari. Mai bine vine unul cu mînă de fier și face ordine. Și trăim mai liniștiți, cum ne spune el. Pentru unii dintre noi, de-aici începe coșmarul. Pentru alții, un vis frumos.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.