Nebuniile marilor orașe

Publicat în Dilema Veche nr. 354 din 25 noiembrie - 2 decembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

La începutul anilor ’90, New York-ul era un oraş periculos. Dincolo de numărul mare de infracţiuni care se petreceau în general, existau cartiere total nefrecventabile. Încă nu venise  Rudolf Giuliani la primărie să facă ordine. În 1993, am avut parte de un întreg instructaj pentru vizitarea oraşului. Am aflat expresia lost in Harlem. Mi s-a spus că trecerea dintr-o zonă sigură într-una dubioasă e uneori bruscă şi greu de sesizat. Se putea întîmpla şi printr-o simplă traversare a străzii: „pe partea asta e absolut OK – mi s-a spus –, dar dacă treci pe trotuarul de vizavi, intri deja pe teritoriul unei comunităţi mai intolerante şi nu mai eşti în deplină siguranţă“. Puteai nimeri astfel într-un cartier de negri, într-unul cu evrei ortodocşi – cu ale lor reguli stricte de sabat, putea fi vorba de vreun parc dubios în care se făcea trafic de droguri sau multe altele. Reperul de bază era să vezi în jur rase amestecate, situaţie în care puteai fi sigur că te afli într-o zonă de toleranţă reciprocă. Chiar dacă nu mi-a venit să iau prea în serios ce mi se spunea, în general, m-am conformat.  

Odată însă, m-am nimerit din greşeală în plin Harlem (nu mai era picior de alb pe stradă). În jur erau nişte blocuri de cărămidă roşie cu ferestre fără geamuri, iar partea carosabilă a străzii părea în lucru (dacă nu cumva acolo era un fel de gaură definitivă). N-am făcut mai mult de cîţiva paşi şi deja căutăturile pe care mi le aruncau trecătorii şi cei cîţiva indivizi care stăteau întinşi pe trotuar (la un joc de domino) m-au făcut să simt că e cazul să intru rapid înapoi în staţia de metrou, de unde, dintr-o ciudată confuzie, ieşisem. De atunci însă, urmare a politicilor administraţiei metropolitane, New York-ul a devenit (în 2005) cel mai sigur din primele zece mari oraşe americane. Momentul 11 septembrie 2001 a fost şi el depăşit, iar oraşul a  rămas unul din locurile cu cea mai diversă populaţie de pe glob.   

Londra e la rîndul ei o capitală a diversităţii, în general caracterizată printr-o mare toleranţă inter-rasială. Am avut însă ocazia s-o văd brusc degradată, transformată într-un viespar de suspiciune şi teamă, cu discuţii şi atitudini rasiste publice. Era în zilele de după atentatele din iulie 2005, comise de patru indivizi de origine pakistaneză. Atunci, o colegă de-a mea, româncă, dar cu un ten ceva mai închis, s-a trezit  înjurată din cer senin, în plină stradă, de către un englez iritat. Grupuri de oameni adunaţi în faţa cîrciumilor comentau agitaţi evenimentele, folosind  cuvinte grele la adresa străinilor care le-ar fi invadat ţara. Lumea parcă fierbea. În metrou am asistat la o scenă care, cu numai cîteva zile înainte, ar fi părut incredibilă. În vagon erau vreo zece călători de toate rasele. Un englez roşcovan mai în vîrstă, semănînd cu actorul Jack Watson (dacă vi-l mai amintiţi pe soldatul McGrath din filmul Colina), stătea aşezat lîngă un negru de vreo 30 de ani şi bombănea de unul singur,  ceva despre „coloraţii“  de care nu mai ai loc nici să respiri. Şi le-a tot zis cu voce tot mai tare, pînă cînd o femeie a reacţionat strigîndu-i să-i fie ruşine. A explicat apoi, către întreg auditoriul din vagon, că ea e englezoaică şi că, în cultura britanică, cei de alte rase sau etnii sînt trataţi drept egali. „E o ruşine că mai există oameni care gîndesc altfel.“ „Dar nu ştii, femeie, că ăştia ne-au pus bombe la noi în ţară, în metrouri, aşa ca şi ăsta în care mergem acum, că ne-au omorît femei şi copii?“ a răspuns roşcovanul. „Cei de aici n-au nici o vină“ a replicat femeia şi ridicîndu-se în picioare, a început într-un mod de-a dreptul teatral (şi multiculturalist) să dea mîna, pe rînd, cu indianul de lîngă ea, cu un arab din fundul vagonului şi, în cele din urmă, şi cu negrul de lîngă roşcovan. Englezul a tăcut, dar după ce femeia a coborît din vagon, aruncîndu-i priviri tăioase, el şi-a reluat bombănelile rasiste. N-am auzit exact ce a mai zis, dar, la un moment dat, negrul de lîngă el n-a mai suportat şi, ridicîndu-se în picioare (părea că nu se mai termină de înalt ce era), i-a arătat roşcovanului uşa, zicîndu-i ameninţător şi răspicat: Get off from the tube! („Dă-te jos din metrou!“) Părea că va urma o luptă. Spre surprinderea mea însă, roşcovanul s-a strecurat pe lîngă adversarul său şi, fără a mai sufla o vorbă, a coborît din vagonul ale cărui uşi tocmai se deschiseseră. Pe cît de mare îi fusese gura, pe atît de mic îi era curajul în faţa reacţiei vecinului de scaun. Astfel de scene deveniseră posibile la Londra, în iulie 2005. Patru atentatori sinucigaşi reuşiseră să strice o atmosferă ce părea pe cît de normală pe atît de înrădăcinată. Genţile şi bagajele oricui începuseră să fie controlate la intrarea în muzee şi restaurante, londonezii se temeau de oricine părea a fi de altă naţie sau rasă, mai ales dacă avea vreun rucsac în spate. Ulterior, după ce poliţia a împuşcat din greşeală un brazilian, britanicii au început să-şi pună unele întrebări despre ceea ce li se întîmpla.  

Fenomenul e deja ştiut: răul şi anormalul dintr-o comunitate se îndreaptă prin procese lungi şi susţinute, în vreme ce binele şi normalul pot fi desfiinţate în cîteva clipe de demenţă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.