Nea Nae și nea Niculae

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

E un soare blînd şi neobişnuit de cald pentru luna noiembrie. Nu mai sînt frunze, dar în pomii din livadă atîrnă prune uscate pe ramuri. Nea Nae nu le-a mai putut culege anul ăsta. E un ţăran mic şi slab, cu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi şi hexagoane ce semamănă cu crăpăturile noroiului uscat. În faţa proprietarilor de la Bucureşti găseşte un pretext oarecare pentru prunele neculese. Le promite că le va da oricum, la primăvară, cantitatea obişnuită de ţuică.  

„Încă n-a fiert – le zice. Domnule, am avut numai necazuri vara asta. Femeia mea e fricoasă şi nu vrea să-şi facă singură injecţia, că a ajuns la insulină. Şi tot mereu trebuie să apelăm la cîte cineva. Altfel, se ţine bine, e foarte frumoasă pentru 70 de ani, cîţi are. Chiar şi mie încă îmi place. Da, să vă spui, m-au întrebat ăştia de la telefoane dacă vreau abonament la Internet. Ce să fac eu cu Internetul. Le-am zis că nu şi atunci m-au întrebat dacă nu vreau să-mi schimbe, nu ştiu cum, abonamentul, să ies mai ieftin. Mi-a luat Dumnezeu minţile de am zis că da, aşa, cu toată gura şi acuma plătesc dublu. Păi cred că mai bine îi lăsam să-mi bage Internet. Şi acuma am şi pensia mai mică, că mi-a tăiat-o Anticristul ăla. Ştiţi cine e, nu? Mai era o fată de umbla pe aici prin sat cu o geacă dintr-aia portocalie, de-o primise gratis, şi i-am zis să şi-o dea jos c-o bate lumea. Da, ieşim în stradă, că nu mai merge. Iese toată lumea. Vedeţi, de-aia e şi vremea asta frumoasă, o să se schimbe ceva. După treişopt de ani de muncă grea, categoria întîi, aveam numa’ unşpe milioane şi o sută treizeci şi nu-ş... cît de lei. Păi, acum îmi ia şi impozit... Nenorociţii!“ 

Observăm că au răsărit brînduşele, ca şi cum ar fi primăvară. Jos în vale pasc nişte cai albi şi negri, ca pe tabla de şah. 

„Cine şi-a construit acolo casa aia de lemn?“ 

„Aa, e o fată de la Bucureşti. A dat două miliarde numai pe manoperă.“ „Hai, vezi-ţi de treabă nea Nae, cum să fie atît?“ 

„Dacă nu credeţi, să vorbim cu nea Niculae, că el are grijă acolo de tot şi ştie. Vă arată şi casa.“  

Îi spunem că vrem şi nea Nae se îndreaptă iute către o casă alăturată să-l găsească pe nea Niculae. Se întoarce după cîteva clipe, la fel de agitat. 

„Vine, vine, dar cică dormea. Cum o fi să stai la prînz în pat, nu ştiu? Eu nici nu intru în casă peste zi.“ 

Înaintea lui nea Niculae apare un căţel negru care ne latră, zor nevoie mare. Parcă e o vînătă cu picioare. După vreo cinci minute apare şi stăpînul, abia trezit din somn, scărpinîndu-se în cap. Cu părul alb ca şi nea Nae, cu ceafa la fel de bronzată şi ridată, dar mult mai înalt, cu ochii albaştri şi mişcări ticăite.  

„Bună ziua. Vă latră Bănel? Nu vă face nimic să ştiţi. Ăsta e sonerie la casa omului. Cînd se apropie cineva îl simte şi de la 500 de metri şi face scandal. Anul trecut l-a călcat tractorul şi s-a luptat între viaţă şi moarte. A cîştigat şi uite ce vioi e acum. Bănel, taci, mă!“ 

Desface încetişor plasa de sîrmă care închide şantierul. Ne pofteşte în casa de bîrne ridicată şi nefinisată. Ne arată unde o să fie baia, unde bucătăria, cum s-a pus paratrăznetul şi cum s-au îmbinat bîrnele. Ne face atenţi la podeaua de la etaj ale cărei scînduri nu sînt încă prinse. Parcă am mai trăit scena asta de un milion de ori. 

„E o fată cu o mamă, care-şi fac casa asta. Nu vin mai des decît o dată la trei săptămîni. Le-au ridicat-o nişte constructori din Pătîrlagele, în doar două săptămîni. Şi uite ce mîndreţe de casă a ieşit. Să ştiţi că se tot cumpără terenuri pe aici, lumea îşi face case peste tot. Am şi eu un teren cu livadă pe care l-aş da.“ 

„E bine că vin, domnule – intervine nea Nae. Se mai înmulţeşte lumea şi pe aici că altfel am rămîne numai noi doi, nea Niculae şi cu nea Nae, cu Mia şi cu Tanţa... tot satul. Păi cum ar fi? Aşa, mai ai şi tu grijă de un şantier, – şi arătînd spre o stivă de scînduri încă nefolosite la construcţie – mai ai şi lemne de foc gratis, pentru iarnă.“  

„Să nu care cumva. E lemnele femeii. Cum să iau d-acolo, ce, io nu pot s-aduc din pădure?“ 

Se mai discută puţin despre costul materialelor (cîtă pădure s-a tăiat pentru toate acele bîrne groase), despre teren, despre gard, despre alţi bucureşteni care n-au mai dat de ani de zile pe acolo („fata lor cică a fătat prin America şi i-a chemat şi p-ăi bătrîni să aibe grijă de plod“ – zice nea Nae), despre plantatul merilor lîngă pruni, despre ţuica de la primăvară... Aşa, tot vorbind şi negociind printre vorbe, ne îndreptăm spre maşină. Cei doi nea, cel mic şi cel mare, se ţin după noi, fiecare cu mersul lui caracteristic, unul rapid şi direct, celălalt agale şi bălăbănit, ca două personaje de desene animate care se completează reciproc. 

Ne urcăm în maşină şi o pornim pe un drum accidentat şi plin de praf, printre maluri şi garduri, să vedem şi restul satului. Livezi nesfîrşite, plantate neregulat; case bătrîneşti cu cerdac, aşezate pe margini de văi verzi şi domoale; case părăsite şi năruite, cu acoperişul căzut înăuntru; o biserică mică şi renovată cu o curte sălbatică şi o clopotniţă într-o rînă, parcă mereu gata să cadă; trei case noi, vopsite şi lăcuite, cu alei de beton – ca nişte automobile noi într-un centru de fiare vechi; un drum pietruit şi uscat care tot urcă şi parcă se tot îngustează... La un moment dat, calea ne e blocată de un Aro lîngă care stau vreo cinci tineri negricioşi, cu sticle de bere în mîini. Se uită la noi cu ochi tulburi şi nici gînd să ne facă loc să trecem. Zac la fel de nemişcaţi ca şi prunii de pe margine. Mai bine să întoarcem. Vreo trei manevre şi gata. La vale trecem pe lîngă alte case şi livezi, de data asta într-o lumină mai roşiatică, pregătitoare a unui apus cald la sfîrşit de toamnă. 

Prin geamurile hurducăite ale maşinii se perindă aceleaşi profunzimi rurale pe care le ştiu de cînd mă ştiu. Un peisaj a cărui statornicie mă umple de linişte.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.