Natura umană + Fake news = Love

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Pe 9 martie, revista Science a publicat un articol despre o cercetare cu titlul „The spread of true and false news online“. Soroush Vosoughi, Deb Roy și Sinan Aral, aceștia fiind autorii principali ai cercetării, au studiat mecanismele de difuzare, propagare, răspîndire a poveștilor adevărate sau false, distribuite pe Twitter între 2006 și 2017. Studiul – despre care autorii spun că este primul de felul său, ca anvergură și perspectivă – s-a făcut pe 126.000 de povești, distribuite de 4,5 milioane de ori, de către aproximativ trei milioane dintre utilizatorii acestei rețele sociale. Autorii folosesc termenul „poveste“ pentru a desemna ceea ce ei acceptă ca fiind o „știre“. La rîndul ei, ideea de „știre“ e definită cît se poate de clar. Iar verificarea valorilor adevărat/fals în cazul acestor știri distribuite pe Twitter s-a făcut cu ajutorul a șase organizații de fact-checking/verificare a datelor, organizații care au confirmat între 95-98% din clasificările făcute de către autorii cercetării.

Concluzia este că „falsul a fost difuzat într-un mod semnificativ mai rapid, adînc în rețea și pe scară mult mai largă decît adevărul. Iar efectele acestui fenomen au fost mult mai pronunțate în cazul știrilor politice false decît în cel al știrilor false despre terorism, dezastre naturale, știință, legende urbane sau informații financiare“. Autorii cercetării au descoperit că „știrile false au un caracter de noutate mai mare decît al știrilor adevărate“, ceea ce le face mai atractive, mai interesante, pur și simplu pentru că „oamenii preferă să împărtășească noutăți“. Extrem de interesant: „în timp ce știrile false au inspirat frică, dezgust și surprindere, cele adevărate au produs anticipare, tristețe, bucurie și încredere“. Iar cireașa de pe tort este concluzia că roboții, inteligența artificială, „contrar gîndirii convenționale, au accelerat răspîndirea știrilor adevărate sau false într-o măsură egală, ceea ce arată că știrile false se răspîndesc mai repede pentru că oamenii sînt mai înclinați decît roboții să le vehiculeze“.

Autorii cercetării sînt foarte atenți cu terminologia pe care o folosesc. Deși recunosc pătrunderea profundă în contemporaneitate a sintagmei „fake news“, ei preferă să nu o utilizeze, în favoarea formulei „știri adevărate/știri false“. În primul rînd, spun ei, ideea de „fake news“ e mult prea compromisă din cauza dozei de manipulare induse din partea politicienilor. Pentru un politician, știrea care îl susține e adevărată. Cea care îl critică e fake. Politica a răpit și sechestrat această sintagmă. De aici și compromiterea profundă a sintagmei, dar și transformarea ei în ceva nerelevant pentru o cercetare științifică, pentru utilizarea ei în limbajul academic. Cu toate astea, ideea mecanismului care stă la baza a ceea ce numim „fake news“ nu dispare deloc din atenție. Dimpotrivă. Dar călătorește mai departe, cu nuanțări, cu precizări și cu alte tipuri de formulare, în așa fel încît să se evite orice contaminare politică. Iar autorii cercetării sînt foarte atenți să menționeze și că nu iau în calcul nici un act de intenționalitate, în așa fel încît să nu se poată plasa vreo culpă pe umerii oricărui individ care a reprezentat o picătură din oceanul uman al acestui studiu.

Frumos, domnule, frumos! Oameni civilizați, studii foarte serioase, desfășurate pe parcursul multor ani, preocupări vrednice de respect. În spiritul unei corectitudini politice deprinse din fragedă etapă de formare, cercetătorii identifică mecanisme, dar, în modul cel mai elegant, nu pun în discuție actele de voință, gesturile deliberate, strategiile plănuite, manipularea îndelung socotită. N-o fac ei foarte direct, dar ne dau nouă posibilitatea de a vedea printre rîndurile pe care ei le scriu. Studiul vorbește, de fapt, pe larg, și despre natura umană, care preferă să audă ce dorește. Natura umană care tînjește să experimenteze stări, să trăiască emoții, să fie distrată în fel și chip. Așa că apare un enorm mecanism de complicitate între manipulatori și manipulați. Apar știri false, manipulări grosolane, zvonuri simple, zvonuri în cascadă, o întreagă galerie de știri printre care te pierzi ca-ntr-un hățiș întunecat, dar și ca într-un parc de distracții.

La un interviu, pe stradă, o să răspundem că sîntem gardieni ai adevărului, că avem grijă de unde ne luăm informația, că „pe noi nu ne face nimeni“. În realitate, undeva în adînc, iubim minciuna care ne creează o stare. Iubim marfa care ne distrează, intrînd într-o joacă foarte perversă cu manipulatorii noștri și cu dorința noastră de a fi manipulați. Știm că toate variantele posibile de emisiuni din „familia“ Cheaters, marile meciuri de wrestling, emisiunile cu mame, nurori, miri, mirese, certuri și împăcări, toate astea sînt lucruri aranjate. Dar vrem să uităm așa ceva cînd ne uităm la ele, cînd „ne prind“. La emisiunile de știri și la talk-show-urile de la televiziuni ne uităm nu în căutarea unei forme de adevăr, ci la cine considerăm noi că „are dreptate“ și rezonează cu opiniile noastre. Avem o opinie? Păi, ăla-i adevărul, frate! Mint ăia la care ne uităm? N-are nimic. Sînt ai noștri. Mint pentru o cauză bună. Dar la orice sondaj de opinie spunem că ne dorim autenticitate, lipsă de manipulare, viață trăită în adevăr.

Nu doar credulitatea, naivitatea, inerția sau necunoașterea ne fac să redistribuim o veste sau un zvon, fără să le verificăm deloc, contribuind la răspîndirea maladivă a falsului. E pe-acolo și un demon care ne învață că, dacă tot sîntem la adăpostul anonimatului sau al semianonimatului, al unei etichete de rețea socială, de fapt, putem fi cît se poate de nevăzuți. Iar cînd ești nevăzut, dar și cînd ai un spațiu unde să te exprimi, ești în stare de cele mai mari nebunii, pe care nu ți le-ai închipuit vreodată. Altminteri, sîntem cu toții foarte cinstiți și iubim cumplit adevărul.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.