Muzicienii viitorului

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Muzicienii viitorului jpeg

O simfonie de Beethoven cu pîrîituri, abia auzită la un radio cu tranzistori și care ajungea la urechile mele prin ușa întredeschisă a biroului unui ofițer de serviciu, pe vremea cînd făceam armata, mi s-a părut o adevărată evadare din mizeria și umilința cotidiană la care eram constrînși în acea perioadă comunistă întunecată. Era, desigur, ofițerul care se ocupa de corul unității, de fanfară, că doar el mai asculta așa ceva, iar eu mă nimerisem întîmplător pe lîngă biroul lui, în timp ce îndeplineam niște corvezi. Acele acorduri mi-au readus în minte faptul că, dincolo de „sectoarele“ noastre care trebuiau curățate, de porumbul care trebuia prășit la normă, de comenzile răcnite ale superiorilor la instrucțiile în care ne împingeau în noroi cu masca de gaze pe față și dincolo de nesfîrșitele ore de gardă în frigul miradoarelor de beton, exista și o lume civilizată, luminoasă și pașnică, o lume a dirijorilor în frac, a alămurilor strălucitoare, a viorilor diafane, a rochiilor de seară și a scaunelor cu pluș roșu pentru spectatori educați și cultivați.

De atunci, am asociat mereu muzica clasică cu partea bună a lumii, cu normalitatea. Am observat că la fiecare ediție a Festivalului Enescu se găsesc comentatori care să lege acest eveniment de o „Românie a normalității“, de o anume așezare a societății și de civilizarea ei. Nu sînt, deci, singurul care face astfel de asocieri. Zilele trecute am avut ocazia să descopăr că normalitatea asta pare să se infiltreze tot mai serios în România, chiar dacă și anormalitatea persistă în paralel, avînd în continuare partea ei. Am asistat la Concertul Absolvenților Colegiului Național „George Enescu“. Niște copii care cîntă, mi-am închipuit la început. Concertul era totuși în sala mare a Ateneului Român și am aflat că e deja ceva tradițional, un spectacol care se ține în fiecare an. Era un concert în toată regula, fiind extrem de greu pentru un nespecialist să facă deosebirea între acei tineri de 18 ani și niște artiști consacrați. Nu erau doar niște copii care cîntau. Timp de aproape două ore au fost interpretate zece bucăți muzicale – în general, cîte o parte dintr-un concert de Mozart, Grieg, Brahms, Bach sau Weber, fiecare parte avînd drept solist cîte un absolvent de vîrf. Orchestra colegiului a fost dirijată de Gheorghe Iliuță. Cineva observa că e greu ca vreun liceu din țară să se mai poată lăuda cu organizarea unui eveniment de o asemenea calitate, susținut aproape exclusiv de propriii elevi.

Se mai spune însă și că seria celor care-și încheie studiile anul acesta e una de excepție. Pare-se că Dumnezeu distribuie talentele în serii, le concentrează pe generații, nu le împrăștie. De fapt, în spatele acestor serii stau, cu siguranță, eforturile profesorilor, ale părinților, investiții de toate felurile și, în general, așa cum spuneam, acumularea mai multor ani de normalitate în care oamenii, eliberați întrucîtva de lupta cotidiană pentru supraviețuire, au avut timp și de lucruri mai înalte. Rezultatele se reflectă și în prestația pe scenă a acestor tineri, care s-a dovedit cît se poate de spectaculoasă. În afara instrumentelor larg cunoscute, am asistat și la un concert mai puțin obișnuit de Emmanuel Séjourné, pentru marimbă și orchestră de corzi. Marimba e un instrument folosit mai mult în America Latină, un fel de xilofon, la care Alexandru Silian și-a demonstrat virtuozitatea folosind cîte două bețe de percuție în fiecare mînă. La rîndul său, talentatul Ștefan Vârtejaru a cîntat partea a treia a concertului pentru pian și orchestră nr. 20 de Mozart, iar tot la pian, Andrei Petrache a smuls ropote de aplauze cu partea I a concertului pentru pian și orchestră de Edvard Grieg. Nu pot să nu-i amintesc și pe ceilalți foarte tineri soliști: Alexandru Marin la contrabas, Vlad Vișenescu, Horia Constantinescu și Nil Mladin la pian, Alexandru Semeniuc la vioară, Gabriel Mărtinaș la clarinet, Cătălin Antemie la trombon și cel pe care mulți îl consideră talentul cel mai pregnant al seriei, care, în orice caz, pare cel mai sigur pe forțele sale (poate prea sigur pentru cei doar 18 ani), violonistul Mircea Dumitrescu. Sînt nume de care cu siguranță vom mai auzi, chiar dacă nici unul nu are intenția să-și continue studiile în România. Nu mă pricep și sînt de așteptat cronici propriu-zise ale spectacolului din partea specialiștilor. Eu nu pot relata decît impresii de simplu spectator. Și mai pot spune că sala Ateneului era plină ochi, se stătea și pe scări, așa cum în ultima vreme nu s-a mai întîmplat decît la concertul pianistului Christian Zacharias sau la concursul internațional George Enescu.

Foto: A. Manolescu

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.