Munca în zadar

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Poşta Română e o instituţie pe care, de voie, de nevoie, cu toţii o cunoaştem. Despre ea se pot scrie seriale întregi. Eu însumi am mai scris, nu o dată. Deşi nu se schimbă nimic acolo, la fiecare vizită reuşeşte să mă surprindă. În ultimii 20 de ani, de bine, de rău, s-au mai întîmplat nişte lucruri prin ţară. Magazinele s-au umplut cu mărfuri la care nici nu visam, băncile au ajuns să fie ca tutungeriile, la fiecare colţ de stradă, şi le oferă clienţilor fotolii, dacă e cazul să aştepte (chit că de acolo nu prea ieşi niciodată în cîştig), telefonul se plăteşte în sedii futuriste (dacă nu direct de acasă, pe Internet), autobuzele au aer condiţionat, în metrou se găsesc ziare gratuite şi ţi se scrie pe tabelă cît mai ai de aşteptat. Dar poşta... săraca, a rămas de căruţă. Aceleaşi cozi bulucite, aceeaşi atmosferă vetustă, mirosind a acru, aceleaşi discuţii. S-au schimbat, parcă, doar ochelarii funcţionarelor din spatele ghişeelor.  

Am nimerit în plină conversaţie publică despre Victor Ciorbea. Da, chiar despre fostul de demult prim-ministru. O cucoană de la coada de alături zicea că el a fost singurul cinstit, că tuturor celorlalţi nu le-a ars decît de afaceri şi de interese personale şi că de-aia a rămas şi Poşta aşa cum a rămas, cu servicii proaste şi cozi interminabile. „Pe cine mai alegem, doamnă?“ a întrebat domnul cu care discuta. „Păi, mai avem pe cine?“ i-a întors cucoana întrebarea. „Toţi – o apă şi-un pămînt“, a tras concluzia un pensionar voinic de la coada mea. „Nu vedeţi că acuma ştiu că le vine rîndul prin rotaţie? Nişte nemernici.“ „Da, dar Ciorbea era altfel“, a insistat cucoana. „Ei, altfel... Nu mai ştiţi, doamnă, că mai întîi a fost sindicalist. Din sindicalist s-a transformat în primar şi, pe urmă, a sărit direct prim-ministru. Şi nu uitaţi că mai înainte de sindicat a fost, doamnă, pe la partidul ăla... Socialist al Muncii, al lui Verdeţ. Ce, credeţi că am uitat?“ a continuat pensionarul. Aşa ne-am trezit, dintr-odată, cufundaţi în istoria politică profundă a anilor ’90. Atmosfera din jur chiar ne predispunea la asemenea amintiri, la întoarcerea în timp. Coada noastră, însă, nu înainta deloc. Un elev de liceu îşi cerea alocaţia. Nu i se găsea fişa. Funcţionara i-a cerut un număr de dosar. Băiatul a pufnit: „Ce număr de dosar, eu vă dau buletinul.“ Angajata a dispărut cu buletinul lui pe uşa din dos. În spatele elevului, o femeie cu un copil mic a ţîţîit indignată: „Iar a plecat.“ Mai era de aşteptat. După cinci minute (în sens lung), funcţionara a revenit fără să fi rezolvat ceva. I-a spus liceanului să mai revină peste o lună, că poate atunci actele vor fi gata. Băiatul a plecat dezorientat. Femeia cu copilul a ajuns la ghişeu. Voia să-şi plătească factura de la cablul TV. Funcţionara i-a spus că n-o mai poate plăti la poştă. Femeia a ripostat, zicînd că a mai plătit-o la acel ghişeu. „Da, doamnă, dar nu se mai poate, că nu mai avem contract cu firma de cablu.“ „Să vă ia naiba de suciţi“, a bombănit femeia şi a plecat cu copilul după ea. A urmat pensionarul care-şi amintea că Ciorbea a fost la PSM. Nu-i venise pensia la noua adresă. Era revoltat. A urmat o discuţie din care probabil că nici una dintre părţi n-a înţeles nimic. „Din ce să trăiesc dacă nu-mi daţi pensia? Să mă aşez aici, pe scări, să întind mîna?“ a întrebat omul. Funcţionara încerca să fie cît mai politicoasă, dar era clar că nu-i putea rezolva problema, tot aşa cum nu avusese soluţii nici pentru cei doi solicitanţi anteriori. În cele din urmă, pensionarul cel voinic a plecat strigînd ceva despre bucuria de a pune oamenii pe drumuri şi de a-i ţine la cozi.

Mi-a venit rîndul mie. În sfîrşit, eram la ghişeu. Era simplu, aveam la mine buletinul şi avizul primit în cutia poştală. Trebuia doar să-mi dea alocaţia. Dar, cînd a văzut despre ce e vorba, funcţionara a deschis precipitată un sertar şi, uitîndu-se înăuntru, s-a făcut roşie la faţă. „Aoleu, n-am bani să vă dau“, a zis. „Cum adică?“ am bîiguit eu. „Asta nu mi s-a mai întîmplat.“ „Nu am destule încasări.“ „Dacă n-aveţi 42 de lei mărunt, vă pot da eu 10 lei şi îmi daţi o hîrtie de 50 şi încă 2 lei“, am încercat eu. „Nu, nici aşa n-am. Ce mă fac? Unde mă duc să schimb?“ Şi, aparent disperată, a ieşit din încăpere pe aceeaşi uşă pe care mai dispăruse şi cînd cu elevul. Am aşteptat încă vreo cinci minute (şi mai lungi), pînă cînd s-a întors. Ţinea în mînă aceeaşi hîrtie de 100 de lei, pe care se dusese s-o schimbe. „N-avem ce face, trebuie să mai aşteptaţi pînă cînd mai obţin nişte încasări. Cine are bani potriviţi să poftească în faţă!“ Ce puteam face? În spate s-a stîrnit rumoare, s-au produs inversări de locuri şi murmure dezaprobatoare. M-am dat la o parte şi am aşteptat să se mai plătească nişte facturi, pînă cînd „duduia“ (aşa se spunea, pînă nu de mult) a strîns banii necesari, din vreo două plăţi pentru Enel. Plăţi pentru care a fost nevoie de o serie de operaţiuni la care am asistat cu stoicism: căutarea site-ului din calculator, tastarea datelor, înscrierea cu pixul în nu ştiu ce registru, numărarea banilor, tipărirea lentă a chitanţei, la vechea imprimantă cu ace, ştampilarea cu o ştampilă, ştampilarea cu o a doua ştampilă, semnarea meticuloasă a exemplarelor... În sfîrşit, s-au făcut banii şi funcţionara mi-a dat alocaţia. Nici n-am apucat bine să semnez de primire, că am auzit-o strigînd peste geamurile despărţitoare: „Vă rog, spuneţi-le celor care vin după dumneavoastră să nu se mai aşeze la coadă, că se închide ghişeul. E schimb de tură.“ Programul de „muncă“ al „duduiei“ se încheia deja. În mai mult de o jumătate de oră, cît stătusem acolo, în afara celor două plăţi la Enel şi a alocaţiei şcolare pe care, după mari eforturi, mi-o dăduse mie, nu reuşise să fie de nici un folos. Trei solicitanţi stătuseră la coadă degeaba, îi trimisese acasă. Vina ei, vina instituţiei, vina lor?  

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?