Munca în zadar

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Poşta Română e o instituţie pe care, de voie, de nevoie, cu toţii o cunoaştem. Despre ea se pot scrie seriale întregi. Eu însumi am mai scris, nu o dată. Deşi nu se schimbă nimic acolo, la fiecare vizită reuşeşte să mă surprindă. În ultimii 20 de ani, de bine, de rău, s-au mai întîmplat nişte lucruri prin ţară. Magazinele s-au umplut cu mărfuri la care nici nu visam, băncile au ajuns să fie ca tutungeriile, la fiecare colţ de stradă, şi le oferă clienţilor fotolii, dacă e cazul să aştepte (chit că de acolo nu prea ieşi niciodată în cîştig), telefonul se plăteşte în sedii futuriste (dacă nu direct de acasă, pe Internet), autobuzele au aer condiţionat, în metrou se găsesc ziare gratuite şi ţi se scrie pe tabelă cît mai ai de aşteptat. Dar poşta... săraca, a rămas de căruţă. Aceleaşi cozi bulucite, aceeaşi atmosferă vetustă, mirosind a acru, aceleaşi discuţii. S-au schimbat, parcă, doar ochelarii funcţionarelor din spatele ghişeelor.  

Am nimerit în plină conversaţie publică despre Victor Ciorbea. Da, chiar despre fostul de demult prim-ministru. O cucoană de la coada de alături zicea că el a fost singurul cinstit, că tuturor celorlalţi nu le-a ars decît de afaceri şi de interese personale şi că de-aia a rămas şi Poşta aşa cum a rămas, cu servicii proaste şi cozi interminabile. „Pe cine mai alegem, doamnă?“ a întrebat domnul cu care discuta. „Păi, mai avem pe cine?“ i-a întors cucoana întrebarea. „Toţi – o apă şi-un pămînt“, a tras concluzia un pensionar voinic de la coada mea. „Nu vedeţi că acuma ştiu că le vine rîndul prin rotaţie? Nişte nemernici.“ „Da, dar Ciorbea era altfel“, a insistat cucoana. „Ei, altfel... Nu mai ştiţi, doamnă, că mai întîi a fost sindicalist. Din sindicalist s-a transformat în primar şi, pe urmă, a sărit direct prim-ministru. Şi nu uitaţi că mai înainte de sindicat a fost, doamnă, pe la partidul ăla... Socialist al Muncii, al lui Verdeţ. Ce, credeţi că am uitat?“ a continuat pensionarul. Aşa ne-am trezit, dintr-odată, cufundaţi în istoria politică profundă a anilor ’90. Atmosfera din jur chiar ne predispunea la asemenea amintiri, la întoarcerea în timp. Coada noastră, însă, nu înainta deloc. Un elev de liceu îşi cerea alocaţia. Nu i se găsea fişa. Funcţionara i-a cerut un număr de dosar. Băiatul a pufnit: „Ce număr de dosar, eu vă dau buletinul.“ Angajata a dispărut cu buletinul lui pe uşa din dos. În spatele elevului, o femeie cu un copil mic a ţîţîit indignată: „Iar a plecat.“ Mai era de aşteptat. După cinci minute (în sens lung), funcţionara a revenit fără să fi rezolvat ceva. I-a spus liceanului să mai revină peste o lună, că poate atunci actele vor fi gata. Băiatul a plecat dezorientat. Femeia cu copilul a ajuns la ghişeu. Voia să-şi plătească factura de la cablul TV. Funcţionara i-a spus că n-o mai poate plăti la poştă. Femeia a ripostat, zicînd că a mai plătit-o la acel ghişeu. „Da, doamnă, dar nu se mai poate, că nu mai avem contract cu firma de cablu.“ „Să vă ia naiba de suciţi“, a bombănit femeia şi a plecat cu copilul după ea. A urmat pensionarul care-şi amintea că Ciorbea a fost la PSM. Nu-i venise pensia la noua adresă. Era revoltat. A urmat o discuţie din care probabil că nici una dintre părţi n-a înţeles nimic. „Din ce să trăiesc dacă nu-mi daţi pensia? Să mă aşez aici, pe scări, să întind mîna?“ a întrebat omul. Funcţionara încerca să fie cît mai politicoasă, dar era clar că nu-i putea rezolva problema, tot aşa cum nu avusese soluţii nici pentru cei doi solicitanţi anteriori. În cele din urmă, pensionarul cel voinic a plecat strigînd ceva despre bucuria de a pune oamenii pe drumuri şi de a-i ţine la cozi.

Mi-a venit rîndul mie. În sfîrşit, eram la ghişeu. Era simplu, aveam la mine buletinul şi avizul primit în cutia poştală. Trebuia doar să-mi dea alocaţia. Dar, cînd a văzut despre ce e vorba, funcţionara a deschis precipitată un sertar şi, uitîndu-se înăuntru, s-a făcut roşie la faţă. „Aoleu, n-am bani să vă dau“, a zis. „Cum adică?“ am bîiguit eu. „Asta nu mi s-a mai întîmplat.“ „Nu am destule încasări.“ „Dacă n-aveţi 42 de lei mărunt, vă pot da eu 10 lei şi îmi daţi o hîrtie de 50 şi încă 2 lei“, am încercat eu. „Nu, nici aşa n-am. Ce mă fac? Unde mă duc să schimb?“ Şi, aparent disperată, a ieşit din încăpere pe aceeaşi uşă pe care mai dispăruse şi cînd cu elevul. Am aşteptat încă vreo cinci minute (şi mai lungi), pînă cînd s-a întors. Ţinea în mînă aceeaşi hîrtie de 100 de lei, pe care se dusese s-o schimbe. „N-avem ce face, trebuie să mai aşteptaţi pînă cînd mai obţin nişte încasări. Cine are bani potriviţi să poftească în faţă!“ Ce puteam face? În spate s-a stîrnit rumoare, s-au produs inversări de locuri şi murmure dezaprobatoare. M-am dat la o parte şi am aşteptat să se mai plătească nişte facturi, pînă cînd „duduia“ (aşa se spunea, pînă nu de mult) a strîns banii necesari, din vreo două plăţi pentru Enel. Plăţi pentru care a fost nevoie de o serie de operaţiuni la care am asistat cu stoicism: căutarea site-ului din calculator, tastarea datelor, înscrierea cu pixul în nu ştiu ce registru, numărarea banilor, tipărirea lentă a chitanţei, la vechea imprimantă cu ace, ştampilarea cu o ştampilă, ştampilarea cu o a doua ştampilă, semnarea meticuloasă a exemplarelor... În sfîrşit, s-au făcut banii şi funcţionara mi-a dat alocaţia. Nici n-am apucat bine să semnez de primire, că am auzit-o strigînd peste geamurile despărţitoare: „Vă rog, spuneţi-le celor care vin după dumneavoastră să nu se mai aşeze la coadă, că se închide ghişeul. E schimb de tură.“ Programul de „muncă“ al „duduiei“ se încheia deja. În mai mult de o jumătate de oră, cît stătusem acolo, în afara celor două plăţi la Enel şi a alocaţiei şcolare pe care, după mari eforturi, mi-o dăduse mie, nu reuşise să fie de nici un folos. Trei solicitanţi stătuseră la coadă degeaba, îi trimisese acasă. Vina ei, vina instituţiei, vina lor?  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Propaganda captura vide
Frustrarea față de situația de pe front se revarsă la televiziunea de stat rusă
Retragerea soldaților ruși dintr-un oraș ucrainean important strategic a stârnit proteste din partea unei mulțimi neașteptate, cea a propagandiștilor pro-Kremlin , relatează AP.
Capra cu trei iezi pe platoul de filmare  JPG   Foto credit Adrian Nastase
De Halloween „Capra cu trei iezi”, un film horror după un basm de Ion Creangă
După ce multe generații au adormit ascultând povestea lui Ion Creangă, pentru publicul de azi, de Halloween, „Capra cu trei iezi”, devine filmul horror în stil hollywoodian.
Centrala nucleara de la Zaporojie FOTO Profimedia
Centrala nucleară Zaporojie va funcţiona sub supravegherea agenţiilor ruse de profil, anunţă Moscova
Rafael Grossi, directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), va întreprinde o vizită la Moscova în zilele următoare, pentru a discuta despre situaţia de la centrală.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.