Moartea cretei

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- Ce-i aia cretă? Eram în Canada, după nişte cursuri, cu un mic grup de studenţi şi colegi. Nu ştiu despre ce vorbeam, nu ştiu cum s-a ajuns la asta, dar la un moment dat am evocat scrisul cu creta la tablă. Firesc, nu? Eram într-o şcoală! Şi atunci, după un mic interval de ridicat din sprîncene, un băiat blond şi deşirat s-a mirat către mine: Ce-i aia cretă? A fost rîndul meu să tac prelung. După un răspuns sec şi tehnic, am zîmbit pierdut pe fereastră, către nişte blocuri de metal şi sticlă din faţa universităţii unde mă aflam. Era ca şi cum mi s-ar fi anunţat un deces, moartea unei fiinţe dragi, moartea cretei. Şi, ca de atîtea ori în asemenea cazuri, au început să-mi treacă prin minte tot felul de amintiri, scene din copilăria mea, întîmplări din viaţa cretei... Săli de clasă înghesuite, mirosind a praf de cretă... Jgheabul din faţa tablei sau cutia de lemn în care se ţineau cretele... Scîrţîitul cretei pe tablă, care îl scotea din sărite pe B. şi care te putea costa un 4 în catalog... V., care pisa din cînd în cînd cretă, pe care o înghiţea apoi rîzînd, aşteptînd să facă puţină temperatură pentru a fi trimis acasă de către doamna dirigintă P. (de fapt, dădea colţul clădirii ca să joace barbut cu nişte băieţi mai mari)... Responsabilitatea de a asigura cretă la tablă cînd erai elev de serviciu (D. se făcea totdeauna că uită şi ţîşnea pe uşă imediat ce profesorul întreba unde e creta, aşa că mai treceau cîteva minute din oră)... Tăbliţa şi buretele agăţate de ghiozdan, despre care îmi povestise bunicul meu, pe care o mai prinsese şi tatăl meu, şi care mi se păreau atît de revoltător de rudimentare... Dar mai presus de toate acestea, creta era bagheta magică a Profesorului, din vîrful ei curgea cunoaşterea pe care noi trebuia să o sorbim cu nesaţ. Rămîneam agăţaţi cu privirile de mersul ei pe tablă, rugîndu-ne să dureze cît mai mult, căci ştiam că în tot acest timp eram lăsaţi în pace - mai ales atunci cînd G., profesorul de matematică, desena acei şerpişori nenorociţi pe care îi numea integrale şi al căror rost nu am reuşit să-l descifrez vreodată. Apoi, cînd creta trecea în mîna ta, a elevului, era momentul de agonie sau de extaz. Erai ucenicul vrăjitor, molfăind creta între degete şi aşteptînd ca B. să-ţi spună, baritonal, treeeci la loc, prostănaaacule! Sau deveneai, pentru cîteva minute, la rîndul tău, maestru, stăpînul cretei, îmblînzitorul cunoaşterii - după care, te întorceai cu alt mers, cu altă greutate, în banca ta. Într-un fel sau altul, bucata aceasta de cretă lega profesorul de elev, era puntea de legătură prin care se realiza comunicarea - bună, rea, cîtă era şi cum era. Cum să o uiţi? Ce înseamnă oare să nu o fi cunoscut niciodată? Cînd acel tînăr deşirat m-a întrebat ce-i aia cretă, am realizat parcă mai profund decît cu alte ocazii în ce măsură elevii şi studenţii noştri, crescuţi după 1990, fac parte din altă lume. În ce măsură comunicarea în PowerPoint, prin SMS-uri sau pe skype (pentru a le menţiona doar pe cele mai banale, care au intrat şi în cotidianul generaţiei mele) înseamnă o schimbare în natura comunicării - şi, în consecinţă, o modificare a înseşi psihologiei profunde a partenerilor de comunicare. Sociologii vorbesc deja de mult timp despre tehno-relaţii pentru a defini relaţiile care se creează între aceşti participanţi la noua sferă a comunicării! Întors în ţară, la catedră, am găsit o tablă lucioasă şi am căutat nişte cretă. După ceva vreme am descoperit într-un colţ cîteva cioburi de cretă cilindrică şi scorţoasă şi un burete uscat precum deşertul Saharei. Am încercat să scriu nişte nume de autori la tablă. Studenţii s-au uitat neîncrezători. Iar creta a refuzat cu obstinaţie să lase urme pe tablă.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.