Mințile în cap

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Mințile în cap jpeg

Spiritualitatea e ceva foarte înalt. Ea este în strînsă legătură cu creierul. La opusul lumii cerebrale se află lumea intestinală. Nimic mai impur decît excrementul. Sîntem de acord. E clar. În timp ce prezentam, acum cîteva zile, pașaportul la control mi-am pus următoarea întrebare firească: ce e mai confortabil de ținut între degete pe un șantier arheologic, o bucățică de excrement preistoric sau o bucățică de creier preistoric? O întrebare a cărei importanță m-a confiscat, împiedicîndu-mă apoi să mă bucur cum se cuvine de tărîmul morganatic al mărfurilor duty-free, tărîm care m-a făcut, de atîtea și atîtea ori, să visez. Răspunsul, pentru mine personal, e însă foarte simplu. Excrementul uman vechi, preistoric, antic sau medieval, e foarte comun, nu miroase și are o onestitate nu lipsită de veselie. Ca oricărui arheolog, mi au trecut prin mînă mai multe decît ar fi normal pentru un om serios. În schimb, puținele bucăți de creier găsite pe situri arheologice antice de care am știre și ale căror imagini le-am văzut m-ar face să-mi pun mănuși. (Mănușile sînt necesare oricum întotdeauna cînd se iau probe organice care vor fi analizate în laborator; dar nu ca să mă protejeze pe mine de excrement, ci pe el de mine.) Dar poate ar fi mai bine să revin eu după ce vă terminați cafeaua… Nu mă interesează însă o arheologie cosmetizată, gîfîind sub o sticlă groasă de televizor. De aceea vă cer permisiunea să reflectăm asupra cîtorva chestii nițel macabre. Cu nimic mai macabre decît e permis și chiar necesar în industria de divertisment, de altfel.

O să prezint deci cîteva cazuri de țesut cerebral intact descoperit, în mod excepțional, în săpături arheologice. Nu vorbesc deci despre mumificarea intenționată (care în Egipt presupunea oricum extragerea creierului), și nici despre nefericiții descoperiți înghețați prin munți, ca Ötzi, sau înecați în mlaștini preistorice devenite apoi turbării. Dacă vorbim doar de săpăturile de prin anii ’60 încoace, mai meticuloase, se cunosc cel puțin 15 situri arheologice cu asemenea descoperiri, de la cele neolitice la cele medievale. Ce au în comun siturile astea este umezeala permanentă, deci faptul că descoperirile provin dintr-un mediu argilos lipsit de oxigen și că trupurile par să fi primit o înmormîntare foarte rapidă. Inclusiv din cauza unor accidente: de pe un sit elvețian provin 18 indivizi prinși în anul 1 î.Hr. de un pod prăbușit în timpul unei inundații catastrofale, toți cei 18 celți avînd materia cenușie bine păstrată. În general, pe aceste situri dimensiunile creierelor sînt reduse la jumătate sau la un sfert, dar circumvoluțiunile se văd cu ochiul liber. Țesutul e gri, alb sau arămiu, fără miros. Analizele arată că neuronii, axonii, mielina sînt adesea bine conservate. Foarte curios e că, practic, în toate aceste situații în care se constată conservarea țesutului cerebral, nu există alte urme de țesut pe oase, asta deși în condiții normale conținutul craniului este printre primele care dispar. Tocmai genul ăsta de observații au dus la primii pași spre neurochimie, de exemplu prin Antoine-François de Fourcroy, intrigat, pe la 1800, de conservarea în pămînt a țesutului cerebral (în cazul respectiv, din unele cimitire recente ale Parisului). Aparent, ceea ce face țesutul cerebral să se păstreze nu este fenomenul de saponificare a grăsimilor, care poate altminteri crea substanțe (adipo)ceroase foarte stabile, întîlnite arheologic pe situri de acum o mie-două de ani și uneori luînd formele corpului.

Poate cel mai studiat azi e un exemplu de secolele VII-V î.Hr., găsit în săpături arheologice făcute în 2008 în plin cîmp, acolo unde Universitatea din York intenționa să-și facă un nou campus. Într-o mică groapă ceremonială de la Heslington se afla deci acest craniu, cu mandibulă și două vertebre, nimic altceva. Decapitarea, ca în multe cazuri din necropolele din Anglia, în epoca fierului ca și în epoca romană, a avut loc post-mortem. În craniu se aflau mai multe fragmente de creier, din care cel mai mare este (dacă pot să folosesc o unitate de măsură învechită) cît o eugenie. Țesutul e redus la un sfert din dimensiunea normală, iar deteriorările lui, atîtea cîte sînt, au avut loc sub acțiunea propriilor enzime (autoliză), nu a bacteriilor (putrefacție). S-au spus multe lucruri răutăcioase despre decapitare, dar ea prinde foarte bine pentru conservare.

Echipa care a publicat creierul de la Heslington în Journal of Archaeological Science îl descrie drept avînd o „textură ca de tofu“. Un alt creier, de la Seyitömer Höyük (Turcia), din care s-a păstrat o secțiune și mai substanțială, e descris, în HOMO – Journal of Comparative Human Biology, drept „aproape ca un bioporțelan“. Ideea e fascinantă, deși din păcate nu găsesc argumente explicite în sprijinul ei în articol. În 2010 au fost găsite, în acest tumul vest-anatolian, cîteva creiere de epoca bronzului, în craniile unor victime arse și îngropate brusc în timpul unui cutremur. La originea etichetei „bioporțelan“ pare să stea prezența neobișnuită în acest țesut cerebral vechi de 4000 de ani a unor elemente chimice ca seleniul și staniul (altminteri absente acolo din sol, din dinți și oase) și ca borul (folosit și în mumificarea egipteană).

Tumulul va dispărea curînd, pentru a deveni o mină de cărbune, dar alte descoperiri or să ne ajute să înțelegem mai bine viața arheologică a organului gîndirii. Nu vom găsi, bineînțeles, nici creierul negru al lui Piranesi, nici rețelele neuronale pictate, fără intenție, de Jackson Pollock (foto), dar poate măcar Game of Thrones să ne apară în altă lumină. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: Blue Poles, 1952, de Jackson Pollock

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.