Mîndria de a fi umil

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cu ani în urmă, printre obiectele nelipsite ale lumii noastre de atunci trona unul care, uneori, căpăta aspect monumental. Radiatorul. Prietenul de nădejde al trupurilor noastre etern înfrigurate. Ne înfofoleam în mai multe rînduri de haine și ne populam locuințele din legendarele blocuri ale „fericirii“ comuniste aidoma unor mumii fantomatice, coborîte dintr-un lung serial grotesc. Cînd centralele termice intrau în adormire, pentru a face economie, ca să plătim – cu mîndrie, evident! – datoria externă, intrau în funcțiune minunatele radiatoare. Iar astea erau de toate formele, de la cele care semănau cu o antenă de satelit (celebrele „parabolice“) pînă la cele instalate definitiv în confortul ideii de monumentalitate. Iar culmea monumentalității era modelul acela de radiator care întruchipa un cămin. Mare, tăblos, cu rezistențele de o parte și de alta, așezate vertical, ca niște coloane care susțineau acest templu al căldurii, și cu mijlocul, unde ar fi trebuit să fie focul, acoperit cu o mască roșiatică, de plastic, ceva care trebuia să imite tăciunii incandescenți, iar sub plasticul ăsta un bec, deasupra căruia, uneori, se mișca și un soi de elice, în așa fel încît să dea senzația de pîlpîire a „flăcărilor“ din cămin. Superbă creație!

Numai că monumentul ăsta, dincolo de kitsch, devenea o metaforă cosmică în momentul în care se lua și curentul electric. Ceea ce, de la o vreme, devenise o regulă. Cei mai iubiți fii ai poporului s-au prins repejor că o duceam minunat, încălzindu-ne la eroicele noastre radiatoare. N-aveai superbul model care imita un cămin? Nu-i nimic. Făceai unul artizanal, din cărămizi refractare sau din ditamai blocurile de BCA. România era o gigantică sală igrasioasă, în care se cînta zilnic o simfonie a căutării de căldură, interpretată suprarealist, la milioane de coarde incandescente. Pînă cînd dirijorii acestei lumi au oprit și curentul electric. Nu-i nimic. Imaginația omului umilit funcționează deseori asemenea celui mai performant resort. La urma urmei, e vorba despre instinctul de supraviețuire, care se ascute enorm prin exercițiu. N-am mai avut curent? Nici o problemă! Am inventat alte monumente. Mărețele plăci de teracotă sau glorioasele ghivece pe care le puneam direct pe flacăra de la aragaz. Asta pînă cînd se mai găseau butelii sau cînd presiunea gazului era una în care mai pîlpîia o scînteie de viață. În absența oricărui tip de energie, monumentele încălzirii noastre au devenit triste obiecte de muzeu, semne definitive de la căpătîiul oricărei forme de demnitate. Marile calorifere și radiatoare fără căldură, televizoarele masive, îmbrăcate în furnire lăcuite, ecrane muribunde care sărbătoreau zilnic o lungă înmormîntare, frigiderele albe, strălucitoare, imaculate, șterse de praf, dar mereu goale, lustrele apartamentelor noastre, alte monumente de care eram atît de mîndri, dar care primeau rar vizita luminii.

Toate simbolurile astea ale umilirii noastre s-au transformat, firesc și diafan, în piesele retro ale muzeului contemporan prin lentila căruia ne vedem trecutul. E normal să fie așa. E parte din natura ființei umane. Ce nu e normal e să glorifici umilirea asta. S-o transformi în virtutea de a fi trăit niște vremuri care „te-au călit“, te-au „educat sănătos“, te-au pregătit „pentru viață“ și te-au învățat că „nu tot ce zboară se mănîncă“, dar te-au mai învățat și diferite forme de a fi mîndru că… ceva. Mîndru că orice. Cînd vii dintr-o cruntă umilire și cînd asta ai fost învățat, că n-ai ce face, trebuie să înduri, singurul lucru pe care crezi că îl mai ai de sărbătorit e propria condiție. Și minunea că mai trăiești. Faci din asta unica valoare, ui-tînd să-i tragi la răspundere pe cei care te-au umilit și devenind foarte repede și mai complice cu ei, într-o lume nouă, în care ai și tu ocazia, la rîndul tău, să umilești. Și-atunci îți inventezi dușmani, ca să uiți de orice răspundere ai purta pentru propria ta umilire. În jur vezi doar dușmani. Dar îl înjuri și pe Salam, cu manelele lui, care cîntă tot despre dușmani. Pentru că doar tu ai suferit crunt și ai dreptul de a avea așa ceva. Și te înconjuri cu icoane, sperînd că, dacă ești umil în fața lui Dumnezeu, o să uiți că te-ai umilit sau că te umilești și în fața unor ticăloși. Imaginile din icoane te ajută, de multe ori, doar să pui responsabilitatea pe umerii altcuiva. Nu trăiești un sentiment religios. Respiri într-o superstiție. Și nu Dumnezeu e superstiția, ci jocul tău de umilință și umilire, jucat la umbra religiei, nu a credinței. La adăpostul obiceiului de a te ascunde în valori care-ți camuflează mîndria profund rănită, cea care acum se răzbună, umilind în numele „dreptății“, „normalității“, „tradiției adevărate“, „istoriei adevărate“.

Ești „umil“ în fața „valorilor“ în care crezi, dar ești și foarte mîndru că ești umil. Și zici asta cu voce tare, să se știe. Dacă nu se aude cînd vrei tu, te-apuci și strigi. Și înjuri. Și jignești. Și îi umilești cu lejeritate pe alții. Și ai mereu ceva de zis la adresa libertății care, întotdeauna, e „prost înțeleasă“. Te ascunzi doar între icoane și strămoși, evitînd să dai un răspuns de la tine, din sufletul tău. Asta pentru că icoanele și strămoșii nu vorbesc. Nu pot să-ți dea un răspuns, nu pot să te contrazică, tac. Prin urmare, tu înjuri cînd vorbești, nimic nu-ți e pe plac, totul pute și scîrțîie, mereu ești ăla care formulează cel mai bine ceva, care dă sentința, care spune „în cunoștință de cauză“ cum stau lucrurile, care privește cu „milă“ la ăia care „au luat-o razna“ doar pentru că au o altă părere. O cruntă dorință de răzbunare își sună în tine toate clopotele. O răzbunare pe oricine. E normal. N-o să poți striga în gura mare că ești mîndru că ai fost sau că ești umilit. Există o formulă care funcționează mult mai bine, te scutește de orice responsabilitate, una care dă și un soi de energie. Strigi cît te țin plămînii că ești mîndru că ești umil.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.