Micul Berlin?

Publicat în Dilema Veche nr. 174 din 9 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sfîrşit de săptămînă în Bucureşti... De fapt, am ajuns să urăsc Bucureştiul şi fac tot posibilul ca să nu mă prindă sfîrşitul de săptămînă acasă. Dar, bineînţeles, de cele mai multe ori nu reuşesc. Şi uite aşa, sînt nevoit să recunosc din ce în ce mai des că acest oraş înecat în gunoaie şi mîrlănie are o energie uriaşă, te poate capta şi purta în cotloane şi tărîmuri doar de el cunoscute, cu farmece la fel de intense precum miasmele ce se ridică deasupra oraşului într-o amiază călduroasă. Mă las greu, ezit, mă codesc, dar trebuie să recunosc: Bucureştiul este un oraş cultural viu! Seamănă pe undeva cu Berlinul, pe latura underground... - este de părere o prietenă. Mda, mi-a trecut şi mie prin gînd, doar că un Berlin oriental şi fără plan, (re)născut din amestecul iniţiativelor contrare ale bucureştenilor, şi nu din vreun proiect urban - sau măcar vreun vis de glorie - al edililor. Sfîrşit de săptămînă la Bucureşti, deci. Trebuie să plimb o delegaţie din străinătate şi să-i arăt atracţiile Capitalei. În urmă cu vreo zece ani, nişte studenţi au făcut o mică cercetare exact în jurul acestei chestiuni: "Dacă primiţi vizita unor străini pentru un sfîrşit de săptămînă şi vreţi să le arătaţi oraşul, unde îi duceţi?". Cel mai frecvent răspuns a fost Muzeul Satului - atracţia urbană numărul 1 a Capitalei noastre la acea vreme. Urma Casa Poporului, încă în topul preferinţelor şi astăzi. Dar aici se încheie asemănările. Realizez astfel cît de mult s-au schimbat lucrurile de atunci. Adică în doar zece ani. Întreb diverşi prieteni şi colegi, cerîndu-le sugestii. Îmi dau fiecare alte repere, îmi înşiră alte evenimente, îmi indică alte locuri. Începem cu Street delivery de pe Pictor Verona şi deja i-am pierdut: nici ei, nici eu nu mai avem chef să plecăm mai departe. De la coada la Casa Poporului la coada de la Muzeul Antipa, de la fanfara din Cişmigiu la micile spectacole din cluburi de care nici măcar nu am auzit, se întîmplă însă o puzderie de alte lucruri, mai mult sau mai puţin cunoscute, dar - aparent, cel puţin - ademenitoare toate. Dacă te strecori pe sub sau printre reclamele imbecilizante care maschează tot mai mult oraşul, poţi avea surpriza să descoperi o viaţă ascunsă a sa, care izbucneşte din cînd în cînd la suprafaţă cu exuberanţa unei revelaţii. Un oraş al contrastelor, un spaţiu al extremelor? Da, desigur, dar în măsura în care orice oraş mare este un spaţiu al contrastelor. Mai mult, extremele noastre nu sînt chiar atît de compacte precum extremele lor, gentrificarea îşi spune şi aici cuvîntul, dar parcă e mai pestriţă, cartierele de lux au mizeriile lor, iar mahalalele sărmane păstrează oaze de farmec. Este însă, aş zice, un oraş al exceselor. Din statistici şi sondaje rezultă că este oraşul cu cele mai îngrijite femei şi cele mai neîngrijite străzi din Europa. Din experienţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi, rezultă că nu poţi fi şofer în Bucureşti decît dacă eşti sadic sau disperat, pietonul fiind o fiinţă fie nevrozată, fie indolentă; altfel nu se poate explica de ce şi cum persistă şi unii, şi alţii să iasă pe străzi. Dar apoi vine seara sau sfîrşitul de săptămînă şi mulţi dintre aceştia se adună, se împrăştie, se ascund, se întîlnesc în locuri doar de ei cunoscute, pentru a se deda, ei bine, (şi) unei "vieţi culturale" alerte! Această "viaţă culturală" are şi ea ceva din jocul de extreme şi excese: se naşte din refulări şi neputinţe, înfloreşte pe gunoaiele unor instituţii culturale care nu funcţionează, se revarsă asupra publicului prin iniţiative personale şi private, cele mai diverse forme de artă se hrănesc din excesele acestei societăţi haotice şi se expun persuasiv în acest spaţiu indolent. De unele afli prea tîrziu, de altele nu afli deloc, iar altele dispar exact cînd ai aflat tu de ele. Unele fac însă atîta vîlvă încît află toată lumea. Ne place să considerăm că simţul umorului ne-a scăpat din multe vremuri grele, bancurile, de pildă, fiind o supapă salvatoare în perioada comunismului. Bancurile s-au cam dus însă şi nici simţul umorului n-o duce prea bine. Să fie atunci arta noua noastră formă de sublimare şi de "rezistenţă prin cultură"? O formă sublimă în micimea ei de rezistenţă la propria noastră impotenţă de construcţie socială.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.