Micile schimbări

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Marea de altădată jpeg

Deşi par de cînd lumea, o mulţime dintre măruntele noastre obiceiuri cotidiene au fost în realitate modificate relativ recent, adică în ultimii douăzeci şi ceva de ani. Nu mă gîndesc neapărat la schimbările legate de progresele tehnologice, cum ar fi apariţia telefonului mobil sau a Internetului, ci la modificări de mentalitate şi de standard de viaţă.

Poate una dintre observaţiile care definesc cel mai bine ceea ce vreau să spun este că astăzi mulţi oameni nu mai beau apă de la robinet, ci doar cumpărată sub o formă sau alta de la magazin. Unii par chiar să fi uitat complet că înainte de 1989 (şi cîţiva ani după) sifonul ori apa minerală (care nu se găseau prea uşor) erau destinate în special sărbătorilor şi petrecerilor, iar actuala apă plată, îmbuteliată, nu exista nici măcar ca idee. Interesant este că schimbarea s-a produs în condiţiile în care nu există date că, în aceşti 20 de ani, apa de la robinet, pe care înainte toată lumea o bea, şi-ar fi schimbat în vreun fel caracteristicile (bune sau rele). Şi dacă tot vorbim de apă, e de observat că tot mai puţină lume face baie în cadă, iar din unele case construite în ultima vreme cada chiar lipseşte, înlocuită fiind de cabina de duş.

Tot aşa, să ne amintim cum gunoiul menajer se arunca direct în coşul sau găleata din bucătărie, care apoi erau răsturnate în burlanul de pe palier, în containerul din faţa blocului sau în pubela din faţa casei. Adică nu se foloseau pungile de plastic, care ştim că erau lucruri rare şi păstrate la mare preţ (mai ales dacă aveau şi vreo inscripţie). Conceptul de sac menajer nu exista. Astăzi, la piaţă, punga (de un leu – cum se numea odată) e oferită de vînzător. Atunci, dacă te trezeai la cumpărături fără pungă sau plasă putea însemna că ai bătut drumul degeaba (sigur, nu rareori se întîmpla să mergi degeaba chiar şi cu plasă, şi cu bani la tine).

La magazine nu exista nici măcar ideea ca vînzătorii să poarte mănuşi cînd puneau mîna pe produse alimentare, ca pîinea, de exemplu. Luau banii şi-ţi dădeau pîinea cu aceeaşi mînă şi nimeni n-avea nimic de zis (şi nici de gîndit). Astăzi, la intrarea şi la ieşirea din magazine oamenii şi vînzătorii se salută reciproc. În comunism, aşa ceva nu se întîmpla decît în comunităţile foarte mici, în care oamenii chiar se cunoşteau ca vecini sau din familie.

Tot mai rar vezi în zilele noastre pietoni care să treacă strada prin locuri nepermise sau cînd semaforul e roşu. Înainte de ’89 disciplina asta se vedea cel mult prin oraşele ardelene. Bucureştenii traversau în general destul de haotic, iar cînd se nimereau prin Ardeal şi făceau tot aşa, cei care stăteau la stop (chiar cînd nu se vedea nici o maşină) îi priveau cu reproş. Una inversă ar fi că pe atunci epilatul pe picioare la femei nu era un obicei aproape general, aşa cum este astăzi, iar prin aceleaşi oraşe ardelene, pilozitatea peisajului de pe trotuare era destul de şocantă pentru un bucureştean. Nu mai vorbesc de mustăţi. În fine, într-o ordine apropiată de idei, ce femeie ar mai folosi astăzi vata (quelle horreur!). Iar pe atunci erau perioade cînd pînă şi vata lipsea din farmacii (că doar acolo se găsea). Înainte, la şcoală, cei care nu puteau să facă ora de sport trebuiau să aducă scutire de la doctor. Astăzi, cei care vor să participe la ora de sport trebuie să aducă de la doctor adeverinţă că sînt apţi.

Parcă nu se mai întîmplă aşa des ca gospodinele să-şi pună aşternuturile pe fereastră, la aerisit, sau să-şi scuture pe geam cîrpele de praf, în capul trecătorilor şi al vecinilor de dedesubt. Nici bătutul covoarelor nu mai e tocmai la modă. De asemenea, nu mai e deloc cool să-ţi speli singur maşina pe stradă, în faţa blocului (în schimb, se practică pe scară largă sfinţitul automobilelor, de la motor şi habitaclu, pînă la portbagaj). Şi dacă am ajuns la capitolul mijloacelor de transport, de remarcat că s-a redus destul de mult obiceiul mersului „cu naşu“ în tren (dar s-a redus şi numărul trenurilor).

Revenind la locuirea în aşa-numitele cartiere-dormitor, de remarcat e că în oraşele mari, cel puţin, au dispărut culturile de zarzavaturi din spaţiul verde din faţa blocului. În general, nimeni nu-şi mai permite azi să-i urecheze pe copiii altuia. Cînd eram copil, mi-aduc aminte că se mai întîmpla să o încasez de la cîte un vecin, dacă făceam o poznă. Atunci era doar ceva neplăcut, acum probabil că ar ieşi un adevărat scandal. Aş crede că şi obiceiul bătutului în ţeavă pentru vecinii de apartament care fac zgomote deranjante e practicat mai rar. Bătăile astea în ţeavă se făceau auzite şi cînd cineva dădea vreo petrecere neanunţată sau punea muzica mai tare. Apropo, pe vremea aia, mai ales în sud, petrecerile aveau nişte denumiri oarecum ciudate, precum ceai sau, mai tîrziu, bairam. Ardelenii le ziceau pur şi simplu chef. Astăzi, mi se spune, se foloseşte mai degrabă termenul de party iar tinerii nu mai merg la discotecă, ci în club.

Trebuie spus şi că, în anul de graţie 2012, bărbaţii nu-şi mai prea permit să ajungă la serviciu mirosind a alcool. Înainte de 1989, fenomenul era destul de frecvent (după cum povestea şi poetul Mircea Ivănescu în savuroasele sale convorbiri cu Gabriel Liiceanu).

Şi, de observat că, în general, orele de lucru s-au schimbat, s-au mutat tot mai tîrziu. Astăzi, puţine servicii mai încep ca pe vremea dictaturii proletariatului, la ora 7 sau 8. Pe atunci, programul întreprinderilor începea dis-de-dimineaţă.

Sigur, s-ar mai putea spune că sărutatul mîinii unei doamne pare acum ceva desuet, că nu se mai fumează oriunde, că ţigările se aprind cu bricheta şi rarism cu chibritul, că meşterii sînt la fel de proşti ca înainte, dar că acum măcar dau chitanţă pe materiale, că parcă sînt maI rare cazurile în care eşti pus să te descalţi cînd intri prin casele altora... şi, or mai fi destule alte obiceiuri dintr-astea mărunţele care s-au schimbat, dar cred că grijile ar trebui să ni le facem din cauza celor neschimbate. 

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?