Mi-e ruşine

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

Mi-e ruşine de felul în care călcăm în picioare sau măscărim orice fel de etichetă, orice fel de protocol. Nu ştiu cum se face, dar, cînd sîntem puşi în situaţii de acest fel, ne comportăm ridicol. Devenim mici, umili, încurcaţi, adevărate definiţii ale neadecvării. Asta dacă nu reacţionăm invers, simţind neadecvarea şi răspunzînd agresiv, necontrolat, printr-o mitocănie care ar vrea să arate ca o frondă, ca o demonstraţie de nonconformism, sfidînd rigiditatea etichetei. În fapt, mitocănia nu poate arăta decît ca ea însăşi, oricîte straturi de machiaj ar pune pe dînsa. Momentele solemne ne prind mereu scărpinîndu-ne pe la locurile ascunse, în văzul lumii. Denunţăm mojicia şi sîntem criticii cei mai aspri ai lipsei de etichetă. Nimic nu ne scapă cînd identificăm stîngăcia pe la alţii. Dar, cînd vine vremea să traversăm un moment solemn, toată supleţea spiritului nostru de observaţie, toate capacităţile de dribling şi acrobaţie retorică dispar ca prin minune. În locul lor se instalează o jenă cumplită. Jena cea mai jenantă, atunci cînd te ruşinezi de propria ruşine pe care n-o mai poate ţine nici o barieră. Tot ce-a fost caterincă şi ironie tăioasă, cînd a fost vorba de miştocărirea altora, se transformă în cea mai cumplită fîstîceală. Penibilul devine un ocean care înghite tot. Cu cît mai mare gura care i-a făcut troacă de porci pe alţii, cu atît mai mare potopul cînd sîntem puşi în situaţia de a da exemplul personal. Ni se pare că eticheta face parte din substanţa noastră, că eleganţa şi degajarea s-au născut prin părţile astea, dar, cînd e nevoie să le exersăm, începe un spectacol total al nepotrivirii. Nimic nu e la locul lui. Hainele cad inexplicabil de prost, pantofii sînt din alt film, mîinile o iau razna, gesturile care se vor degajate şi elegante sfîrşesc prin a fi fatale beţe-n baltă. Şi ne transformăm ca prin farmec, fulgerător, în cei mai înfocaţi inamici ai etichetei, ai convenţiilor de protocol, care devin brusc nişte idioţenii, nişte chestii depăşite, lipsite de orice noimă.

Mi-e ruşine de felul în care arată şi se comportă mulţi dintre cei desemnaţi să reprezinte lumea care vieţuieşte pe aici. Spectacolul neadecvării capătă, în cazurile astea, o dimensiune incredibilă, egalată doar de penibilul vederii acestor scene. Vrînd-nevrînd, oricît ai relativiza treaba asta cu reprezentarea, pînă la urmă, oricît i-ai dilua relevanţa, tot te-ajunge o senzaţie de jenă. E imposibil să scapi de atingerea raţionamentului care spune că, oricît te-ai scoate din contextul care nu-ţi place, cîtă vreme eşti, fizic, în mijlocul lui, e inutil să te dai exterior. Cazi într-un penibil şi mai mare.

Mi-e ruşine de felul în care ne înghesuim şi ne călcăm în picioare la expunerea moaştelor. Şi mi-e ruşine că prea puţini preoţi fac, în comunităţile pe care le păstoresc, orice formă de exerciţiu al demnităţii. Cît de greu o fi să explici limpede că e o tîmpenie să freci cardul bancar de racla cu oseminte sfinte? Ce greutate cumplită o fi să le explici unor oameni necăjiţi, afectaţi de lipsuri şi umiliţi de-a lungul unor vieţi, că n-o să aibă nici un efect faptul că freacă de raclă un portofel gol, un carnet de note sau căciuliţa unui copil bolnav? O fi un efort colosal să le explici oamenilor pe care îi păstoreşti că există şi o dimensiune spirituală a lucrurilor? Păi, nu tocmai despre treaba asta e Biserica? Altminteri, totul se transformă în cea mai îngrozitoare lipsă de adecvare. Totul eşuează într-un primitivism dezolant, într-o manipulare ieftină sau într-o complacere condamnabilă în bezna superstiţiei, departe de orice exerciţiu spiritual şi de orice şansă a găsirii unui drum spre întîlnirea cu divinitatea. Umilirea la cozi şi călcarea în picioare nu are nici o legătură cu umilinţa în faţa Atotputernicului.

Mi-e ruşine de ignoranţa în care ne scăldăm şi de agresivitatea cu care vrem să rămînem aşa, ţinînd cu dinţii de nişte mari „adevăruri“, despre care ştim, pe ascuns, că sînt calpe. Cu cît mai mare e senzaţia că ne fuge de sub picioare un fundament identitar, despre care ştim că a fost confecţionat ideologic, cu atît mai mare agresivitatea şi rezistenţa la orice tentativă de prezentare a unei alternative.

Mi-e ruşine de faptul că transformăm orice moment important într-o caricatură. Fie îl anulăm, porcăind şi împroşcînd cu noroi, fie îl aducem pînă la golirea totală de conţinut, sufocîndu-l în ditirambi, hiperbole şi superlative cu motoare de rachetă. Avem oroare de orice formă de măsură. O cîntăm în toate proverbele şi zicătorile, dar în ascuns o urîm cu toată fiinţa. Suferim de un sindrom al profundei nefericiri dacă nu sîntem fundamental împotriva, sau radical pentru ceva anume. Între astea nu e nimic interesant. Spaţiul dintre alb şi negru e teritoriul infernal al plictiselii. Orice nuanţare e pierdere de vreme. Orice îndoială e îngrozitoare slăbiciune. Lucrăm doar cu certitudini absolute.

Mi-e ruşine de felul în care caricaturizăm, de fapt, tot ce ne iese în cale, sfîrşind prin a deveni nişte caricaturi. Sîntem gata oricînd să denunţăm orice, oriunde. Sîntem gata să fim arbitrii bunei-cuviinţe, ai democraţiei, ai civilizaţiei, ai toleranţei, oriunde pe planeta asta. De parcă am fi traversat cu brio fiecare dintre aceste experienţe, în urma cărora am fi ieşit cu o istorie comunitară demnă de invidiat. Prin urmare, facem un mişto crunt de toată lumea. Avem un banc despre oricine şi despre orice. Întotdeauna ştim tot. Absolut tot. Dacă nu ştim pe loc, am ştiut cîndva şi am uitat.

Şi mi-e ruşine că am generalizat. Dar îmi asum lucrul ăsta, cu speranţa că am greşit.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.