Meditaţie

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Cîndva, „a medita“ era în limba română un verb intranzitiv: a cugeta, a reflecta, a se gîndi la ceva. Acțiunea cu pricina a dat numele unei specii poetice, „meditația“, îndrăgită de romantici, spirite reflexive, sau unor practici mai mult sau mai puțin ezoterice, precum meditație yoghină, transcendentală etc. Numele de agent, „meditator“, nu s a folosit nici în legătură cu poeții, nici cu maeștrii sau discipolii practicanți. Nu s-a folosit, se pare, deloc – așa cum avem, de pildă, gînditori, cugetători, dar ne lipsesc „reflectătorii“ („reflector“ înseamnă, precum se știe, altceva).

O curioasă răsucire semantică a făcut din „a medita“ (și) un verb reflexiv. Însă nu cu sensul de a medita vreo teoremă, vreun aforism, vreun tratat: limba a preferat să păstreze între acțiune și obiectul său o anumită distanță prepozițională, un „la“. Verbul și-a găsit în schimb un complement direct uman: a medita pe cineva. Și nu pe oricine, ci doar pe cei ce vor sau au nevoie să învețe ceva. Așa s-a îmbogățit limba română cu încă un sens de dicționar, nomenclatorul de meserii cu încă un termen profesional – asemeni lui „îmblînzitor“, „terminator“ ș.a.m.d. – și educația formală cu o instituție complementară. Cînd și cum s-a produs această mutație, n-aș putea spune. Poate a pornit de la „sala de meditație“ în care elevii de internat își pregăteau lecțiile. Colega mea Rodica Zafiu cu siguranță știe mai multe.

Oricum, cînd auzi „l-am dat pe fiu-meu la meditații la mate“ sau „caut meditator de română pentru clasa a VI-a“, bizareria formulărilor trece neobservată. Oricine înțelege despre ce e vorba, fără să mai fie nevoie să dea fuga la DEX. Mai grav este că nu numai denominația e diformă – cuvintele o iau adesea razna în evoluția unei limbi –, ci și realitatea la care ea se referă. Meditațiile au particularitatea insolită de a fi unul dintre lucrurile deopotrivă cele mai rîvnite și mai detestate. Milioane de părinți și-au plîns sau își plîng soarta de a nu fi găsit, încă, meditatorul potrivit pentru odrasla lor. Milioane de copii au ­luat sau iau drumul bejeniei, cu caietele în boccea, către orele de după ore.

Un ministru filotim a avut ideea de a tăia nodul gordian strămutînd meditațiile în afara legii. Uita că accesul la educație este unul dintre drepturile constituționale fundamentale. Tot așa cum părea să nu (vrea să) înțeleagă că nici masochismul și nici aspirațiile bovarice nu dădeau apă la moara industriei orelor în particular. Magnitudinea acesteia, pe care nici măcar nu sîntem în stare s-o aproximăm în cifre cît de cît exacte, e doar un barometru al eficienței și corectitudinii sistemului de învățămînt. Dacă facem bucăți barometrul, nu înseamnă că vremea se va schimba. Înflorește piața meditațiilor și oamenii se vaietă de poverile suplimentare, de bani, de timp, de energie, pe care ea le impune. Asta înseamnă că sistemul public de învățămînt e prost calibrat, incapabil să facă față cerințelor pe care el însuși le formulează.

După căderea regimului comunist, mi-am propus, în ce mă privește, două lucruri: să nu mai stau la coadă și să nu mai dau meditații. Primul deziderat s-a dovedit imposibil de împlinit, din motive greu de anticipat. Odată cu libertatea de a circula peste granițe a apărut, contrariant, problema vizelor de intrare în țările de destinație. Cîțiva ani a trebuit să fac cozi umilitoare pe la ghișeele sau chiar pe la porțile consulatelor, mulțumindu-mă doar cu alinarea că nu erau tot atît de dese precum cele la brînză sau la carne.

Cea de a doua promisiune, pe care am reușit să o țin, e simptomatică pentru gradul de frustrare la care mă adusese postura de meditator ocazional. Nu este nimic dezonorant în a ajuta un copil să învețe. Ba dimpotrivă: asta mi-a fost vocația, indiferent de cadrul în care ea s-a întîmplat să se exercite. Și nu e nimic imoral în a fi recompensat pentru munca depusă. Îmi aduc aminte de conversația purtată cu un șofer de camion care mă luase cu autostopul pe naveta București-Breaza și retur. M-a întrebat ce salariu am ca profesor și, mirîndu-se că era mult mai mic decît al lui, eu am ținut să adaug că mai cîștigam ceva și din orele suplimentare. Omul a ridicat din sprîncene, contrariat de raționamentul meu: păi, asta nu-i altă muncă?

Nu m-a stînjenit deloc să-i învăț pe alții contra plată în timpul meu liber, însă ce trebuia să-i învăț mă ducea inevitabil către dileme morale. Părinții îmi încredințau copiii ca să-i pregătesc să ia o notă cît mai mare la vreun concurs de admitere în liceu, la vreun examen „de treaptă“ sau de Bac. Aproape fără excepție îmi dădeam iute seama că, cel puțin pentru partea de literatură, ce aș fi vrut eu să se întîmple – să deprindă meșteșugul de a înțelege textele citite, de a dezvolta pe cont propriu argumentații legate de tematica de examen, să-și rafineze capacitatea de exprimare etc. – era cu neputință în timpul pe care îl aveam la dispoziție. Așa că sfîrșeam și eu prin a dicta comentarii de învățat pe dinafară și prin a estima probabilitatea ca să le pice vreun subiect sau altul. Nu asta mă angajasem să fac? În orice caz, nu mi-ar fi dat prin cap să accept la meditații vreun elev dintr-o clasă la care predam. Chiar și într-o școală gimnazială de provincie, pare să fi funcționat o lege nescrisă – despre cele scrise pe atunci nimeni nu avea habar – că așa ceva nu se cade.

Pînă de curînd eram convins că febra legiferantă postcomunistă va fi acoperit de mult o atare lacună. Aflu însă de la o fostă colegă de facultate, profesoară îndrăgită și respectată în orașul ei natal, că nici pomeneală. Ba încă și cutuma s-a dus pe apa Sîmbetei. Atunci, aș zice, nu mai vorbim de ineficiența, ci de demisia sistemului. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.