Mathematice parva
Înmulţirea e, prin definiţie, mai (tautologic spus) înmulţitoare, mai spornică, mai multiplicativă decît e vara ei primară, adunarea, - adunarea cea zăbavnică-n exces. Numai că înmulţirea cu bietul 1 (unu), care bate pasul pe loc cu obstinaţie, e mai puţin înmulţitoare, mai puţin multiplicativă, mai puţin spornică decît e adunarea cu-aceeaşi cifră, unu (1), - a cărei tactică e ca a pionului de şah (umilă, oarecum, dar eficientă). În ceea ce priveşte înmulţirea cu 0 (zero), numai două vorbe: în vreme ce aceasta anulează, reduce la zero (0) orice număr, adunarea cu acelaşi 0 (zero) îl conservă, îl menţine-n viaţă. (În paranteză fie spus: nu fac aici, şi-n nici o altă parte, o pledoarie în favoarea utilitarismului praşgţmatic pe care-l ilustrează, in extremis, pedestrul pion al jocului de şah... Cel compatibil, totuşi, dragi copii, cu actul sacrificiului de sine, - pînă şi şah, ah, ah!ţ pe eşichierul nostru valah şi pişicher.)
