Marius Ancuța

Publicat în Dilema Veche nr. 753 din 26 iulie – 1 august 2018
Comunismul se aplică din nou jpeg

Vestea că a murit m-a întristat nespus. Nu-l cunoșteam decît de la televizor. O singură dată l-am văzut în direct, la un meci demonstrativ de snooker. De fapt, pentru mine, probabil că la fel ca pentru nenumărații telespectatori fascinați de acest joc, deși evident că știam și cum arată, Marius Ancuța era o voce. O voce prietenoasă, cu care mă obișnuisem foarte mult, pe care am ascultat-o timp de mai bine de douăzeci de ani, chiar din 1998, de la începutul colaborării sale cu Eurosport. Nu era genul de comentator care să devină popular pe scară largă. Nu avea niciodată ocazia să strige „Gooool!“ sau „Hai România!“ ori „Hai Simona, că se poate!“. Snooker-ul e muzică de cameră, nu fanfară. Pot să spun că, fără îndoială, grație vocilor lui Marius Ancuța și Daniel Bontea, eu, cel puțin, nu numai că am descoperit acest joc și plăcerea de a urmări competițiile importante la televizor, dar am început să-l și practic (la un nivel foarte amatoristic, ce-i drept). Iar în timp ce jucam, mă amuzam imaginîndu-mi ce ar fi spus ei despre o lovitură sau alta. Puterea acestor voci era considerabilă. Și îmi dau seama că, într un fel, amîndoi au început să facă parte din lumea mea, tot așa cum au ajuns probabil să facă parte din lumea foarte multor alți oameni care pînă la ei nici măcar nu știau de existența acestui joc (cu mărgele de sticlă, aș zice). Comentatorii s-au strecurat pe nesimțite, cu mult bun-simț, în viețile noastre. Aici nu e vorba doar de profesionalism sau de o treabă bine făcută și cu multă perseverență. E și har.

Am auzit spunîndu-se recent, la un post de radio, că în ziua de azi nu mai avem comentatori sportivi cultivați și cu talent literar, așa cum erau odată un Cristian Țopescu sau un Ioan Chirilă. Nu e adevărat. Și astăzi sînt cîțiva foarte buni. Mai buni, în orice caz, decît comentatorii politici sau jurnaliștii nesportivi (iată ce formulă mi-a ieșit din fuga tastaturii!). Să fii comentator sportiv e o meserie grea. Dacă greșești ești taxat fără milă de auditori și, spre deosebire de un comentator politic, nu poți să o iei prin bălării pentru că faptele de pe terenul de joc sînt la vedere și te pot contrazice pe loc. Trebuie să vorbești repede, să găsești cuvinte și formule precise, să pronunți tot felul de nume complicate fără să te încurci. Să fii prompt și să ai informații exacte și relevante. Aiurelile, aburelile sau încercările de manipulare nu prind, iar profesioniștii se selectează imediat de la sine.

Revin însă la Marius Ancuța, care, fără îndoială, se număra printre comentatorii de foarte bună calitate. Era de profesie medic stomatolog. Vorbea o limbă curată, era plăcut, incisiv uneori, dar cu măsură, cu un umor fin, bine dozat, și cu informații nenumărate. Comentariile lui aveau o eleganță demnă de sportul pe care îl servea. Știu, circulă pe Internet o poveste cum că, la un moment dat, s-ar fi luat la bătaie cu bunul său coleg Daniel Bontea. N-am idee dacă e adevărat sau doar o pură invenție, dar chiar și de-ar fi fost așa, între bărbați adevărați se mai pot petrece și asemenea lucruri. În orice caz, disputele verbale, ironiile și pariurile dintre cei doi, atunci cînd comentau împreună cîte un meci, făceau deliciul telespectatorilor. Pariul pe sticla de apă a rămas celebru.

Marii campioni de snooker ai lumii, cu toate relele și bunele lor, au ajuns la noi și ne-au devenit binecunoscuți, simpatici sau antipatici prin intermediul celor doi talentați comentatori. Ba, de la un punct, cei mai mari dintre campioni, Ronnie și ceilalți, au ajuns chiar să joace în România la turnee cu mii de spectatori care s-au dovedit cît se poate de civilizați și avizați. A fost momentul în care s-au putut măsura concret roadele muncii de ani de zile a celor doi comentatori. Iar cei douăzeci de ani de privit snooker mi-au oferit mie – și, de bună seamă, și altora – o senzație care transcende acest joc. E vorba de un confort special, de ideea că ai acces la o lume civilizată, elegantă și așezată, din care, la o adică, poți face chiar parte ca spectator. O lume în esență britanică, plăcută, inteligentă, cu un conținut solid, fairplay, diametral opusă celei prin care am trecut înainte de 1989. O lume construită în zeci și sute de ani pe care noi am primit-o de-a gata. O societate în care lucrurile nu se schimbă, nu se înrăutățesc continuu și în care nimic cu adevărat rău nu se poate întîmpla.

În ultima vreme, totuși, ceva rău se întîmplase. În vocea lui Marius Ancuța, aceea cu care așa de mult ne obișnuiserăm, se ghicea suferința. Am sperat să fie doar o bănuială sau ceva trecător, dar n-a fost așa. O boală nenorocită l-a luat. Daniel Bontea a rămas să ne anime de unul singur nopțile din fața mesei cu postav verde.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Marius Stefan Achim (stanga) si Iulian Oancea FOTO arhiva Adevarul jpg
Închisoare pe viață pentru luptătorul K1 care a asasinat un hacker. Este fost membru al Legiunii Străine
Marius Ştefan Achim a executat în stil mafiot un tânăr de 21 ani chiar în scara blocului unde locuia. Victima i-ar fi promis un software pentru accesarea telefoanelor mobile la distanţă.
Criza energetica curent gaze energie FOTO Shutterstock jpg
Oficial din Ministerul Energiei: O temperatură potrivită în casă este în jurul a 19-20 de grade
Economisirea resurselor, indiferent că sunt energetice sau de altă natură, este o responsabilitate a noastră, a tuturor, faţă de natură şi cred că o temperatură potrivită (în casă, n.r.) este în jurul valorii de 19-20 de grade, dar "depinde de câţiva factori".
vladimir putin si bomba nucleara
Amenințarea nucleară a lui Putin este menită să manipuleze lumea și să semene confuzie pe plan global - Business Insider
Amenințarea voalată a lui Vladimir Putin cu privire la folosirea armelor nucleare a pus lumea în gardă, așa cum spera liderul de la Kremlin, comentează Business Insider.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.