Marile prietenii de o zi

Publicat în Dilema Veche nr. 901 din 15 – 21 iulie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Unele prietenii intense și de scurtă durată apar mai ales în copilărie. Găsești din întîmplare cîte un tovarăș cu care împărtășești aceleași interese de moment, dar copil fiind, nu-ți dai seama de asta, ți se pare că e cel mai bun prieten din lume, cum n-ai mai avut niciodată, că l-ai găsit pe cel mai grozav și că îți va rămîne la fel de apropiat toată viața, că e imposibil să te cerți sau să te desparți de el.

 Eram în vacanță la Cîmpina. Orașul are un cartier mai excentric, cu un nume tulbure, pe care nu-l prea vizitasem pînă atunci: Păcuri. Știam doar că avea un parc cu o formă lungă, în care coborai sub nivelul străzii și care la intrare avea un fel de turnicheți, cum le-am zice astăzi, de fapt un sistem de bare sudate pe care trebuia să le învîrți ca să poți intra. Fusesem o dată sau de două ori cu bunicul pe acolo cînd eram foarte mic și îmi plăcuse să le învîrt. Mama mi-a spus că o vecină de-a noastră din bloc, care avea o casă și în Păcuri, ne invitase să-i facem o vizită „la curte”. Vecina avea și un băiat de vîrsta mea, Bogdan, pe care-l știam doar din vedere, din bloc. Cum mă cam plictiseam, m-am bucurat. Auzisem și cum că vecina, cu un nume rusesc, tocmai divorțase. O femeie încă tînără, blondă tunsă scurt, subțire și unduioasă, care avea multe să-i povestească mamei mele pe un ton aprins. Evident, astăzi mă gîndesc că se „descărca” probabil, după experiența traumatizantă prin care trecuse. Eu m-am jucat cu Bogdan în curtea cea mare și destul de sălbatică. Era cald și senin, iar joaca prelungită mi-a dat o senzație de fericire și de libertate nesfîrșită, ca un zbor. Am stat pînă la lăsarea întunericului, cu o pauză și mai fericită în care gazda ne-a chemat la masă. A fost una dintre acele zile grozave, care se țin minte multă vreme. „Descoperirea” lui Bogdan, cu care eram de atîta vreme vecin de bloc și nu mă împrietenisem pînă atunci, mi se părea extraordinară. La plecare ne-am promis să ne revedem cît mai curînd, și tot așa au făcut și mamele noastre. Zilele și săptămînile următoare am tot întrebat-o pe mama, cu nerăbdare, cînd mai aranjăm să ne vedem cu ei. Mi-a răspuns că vom vorbi, dar nimic nu s-a mai legat. Pe timpul întregii vacanțe de vară am continuat să stau în același bloc cu Bogdan, dar ne-am mai intersectat doar întîmplător și aproape că n-am vorbit. Sigur, eu visam la o nouă joacă în curtea din Păcuri, nu mă tenta să stăm în fața blocului și probabil că nici pe el. Nu ne-am mai întîlnit vreodată să ne jucăm sau să vorbim. Nu mai știu cum arăta sau cum era Bogdan și nici ce mă fascinase așa de tare la el. În afară de numele lui, nu mai țin minte absolut nimic. În mod curios însă, mi-o amintesc și astăzi, încă destul de bine, pe mama lui.

 Eram la București și aveam o mulțime de prieteni de joacă în blocul meu și în blocul de vizavi. Cei mai mulți erau între ei și colegi de școală sau chiar de clasă. Eu învățam la o școală mai departe, unde aveam alți colegi. Într-o zi l-am cunoscut și pe Dragoș, vărul unuia dintre acești buni prieteni, care stătea la cîteva străzi distanță. Ne-am împrietenit imediat. Mi se părea mai interesant chiar decît vărul lui, pe care-l știam de mulți ani. Ne uita Dumnezeu stînd de vorbă în fața blocului lui sau chiar în hol, pe scară, dacă afară ploua. Din cauza acestor lungi conversații, ajungeam acasă noaptea, la ore tot mai înaintate, spre îngrijorarea mamei, care nu înțelegea ce se întîmpla și încerca să-mi impună unele restricții. Vreo lună de zile am fost nedespărțiți. Subiectul principal de discuție, dacă nu chiar unic, era despre două surori din cartier. El, la fel ca mulți alți băieți din zonă, se îndrăgostise de cea mare, care se pare că avea o abilitate specială de a-i atrage pe băieți. Eu „muream” după cea mică. Nici unul nu aveam nici un fel de șansă. Eram poate prea timizi... Și ce puteam spera la vîrsta aceea? Așa că ne consolam reciproc în fiecare zi discutînd despre cele două surori, de pe la șase seara pînă pe la unsprezece-douăsprezece noaptea. La un moment dat, el m-a anunțat solemn că nu mai e îndrăgostit de sora cea mare, că s-a săturat, că i-a trecut, că întreaga poveste a început să i se pară o prostie și că mă compătimea dacă eu continuam să fiu îndrăgostit de cea mică. Bineînțeles, m-am simțit trădat. Doar nu mă puteam opri din „îndrăgostire” odată cu el. O vreme, am continuat să visez la sora cea mică. Nu l-am mai căutat pe Dragoș și nici el pe mine. Cînd ne mai întîlneam întîmplător prin cartier, schimbam doar cîteva cuvinte de formă. Marea prietenie aproape că se ștersese și din amintire.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.