Mari români şi mici turnători

Publicat în Dilema Veche nr. 0 din 29 Noi 1999
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- tot o scrisoare deschisă - Dragi concetăţeni, Vă mai aduceţi aminte de bancul acela cu Ştrul care, handicapat din naştere, se duce, în cărucior, la centrul NASA de recrutare a cosmonauţilor, doar pentru a le spune că pe el să nu conteze? Ei bine, în această avalanşă de expertiză moral-civică din ultima vreme, mă simt şi eu dator să vă scriu pentru a vă spune că pe mine să nu contaţi: n-am fost informator (poate pentru că nu m-a racolat nimeni) şi nu am fost disident (probabil pentru că nu mi-a trecut prin cap aşa ceva). Şi nu voi fi comentator - şi cu atît mai puţin judecător - al celor care au fost şi una, şi alta (cazul cel mai răspîndit, se pare...) pentru simplul motiv că îmi lipsesc criteriile publice de a aprecia aceste fapte publice. Despre aspectul lor personal am şi eu, ca tot omul, părerile, sentimentele şi umorile mele - ba chiar şi propriile criterii morale - pe care le păstrez însă pentru discuţiile de taină cu soţia mea. Nu mă interesează? Nu trebuie judecat? E prea tîrziu şi, ca atare, inutil? Nici una din toate acestea. Este - ce-i drept - suspect de tîrziu, dar niciodată prea tîrziu şi cîtuşi de puţin inutil. Iar aceşti oameni trebuie judecaţi, iar această judecare (judecată?) ne priveşte pe toţi! Nu în asta constă - cred eu - problema, ci tocmai în faptul că ne priveşte pe toţi, că este deci o problemă publică (un "rău public", ce are deci acelaşi regim cu "binele public"), ce se cere discutată şi judecată, în consecinţă, după criterii univoce şi comune. Or, instituţiile legii nu au ajuns (încă) la o definiţie univocă a vinei incriminate, iar "societatea civilă" nu a avut şi nu are (încă) nici o viziune comună asupra problemei în discuţie. În aceste condiţii, dosariada, cu ai săi (mai mult sau mai puţin) mari turnători, face o concurenţă neloaială - şi total nepotrivită! - "Marilor români" de la TVR. Vă mai aduceţi aminte, presupun, că toată lumea bună a criticat lipsa de criterii, mai exact totala bulibăşeală a criteriilor de comparare şi ierarhizare a acestor "mari români". Doar că, ceea ce era spus explicit, de la început, a devenit clar, şi pentru lumea bună, pe parcurs: "topul" nu era un scop, ci un mijloc, o modalitate de marketing pentru a vinde "maselor" o marfă greu vandabilă: puţină cultură. Din acest punct de vedere, emisiunea şi-a atins scopul. Dan C. Mihăilescu relata astfel o scenă de genul următor, petrecută undeva peste gard: Iese Ştefan cel Mare! Ba nu, Carol I e mai tare! Tudor Giurgiu este probabil încîntat: ce-şi putea dori mai mult decît ca oameni care, cu siguranţă, nu citiseră prea mult în viaţa lor despre Ştefan cel Mare sau Carol I, să se dispute acum în stradă care e mai tare dintre ei doi? Acelaşi lucru se întîmplă şi în cazul "dosariadei". "Frizerul meu dezbate intens cazul Mona Muscă, taximetristul care m-a dus ieri la mall m-a abordat locvace în problema dosarului dlui Meleşcanu" - povesteşte Sever Voinescu. Foarte bine! Problema este însă dacă, în acest caz, asta s-a dorit? Oare e suficient sau necesar sau bine ca oameni care nu auziseră în viaţa lor despre părintele Marchiş sau despre Sorin Antohi să se dispute în stradă care e mai păcătos dintre ei? Există, într-adevăr, un registru în care cele două "competiţii" se întîlnesc: toată lumea vorbeşte atît despre "mari români", cît şi despre "mici turnători". Dar asta este ceea ce se urmărea? Dacă aparenta bulibăşeală a criteriilor era o strategie în cazul "Marilor români", ea riscă să fie o imensă gafă în cazul "Micilor (sau marilor!) turnători". Şi, ciudat, nimeni nu pare a mai fi scandalizat de data aceasta, fiecare în parte şi toţi laolaltă fiind convinşi - s-ar zice - că se află în posesia adevăratelor criterii şi procedează aşa cum trebuie să procedeze. Iar ceea ce Sever Voinescu consideră, entuziast, o "recrudescenţă a moralei" nu este - mi-e teamă - decît o alimentare a mult prea umanei bîrfe. Dacă problema este însă a noastră, este publică, este naţională, ea nu poate fi tratată decît public şi naţional şi nu de la caz la caz, individual şi umoral: azi, Mona Muscă este pusă la zid fără drept de apel, dar peste cîteva zile, în cazul părintelui Marchiş, se suspendă judecata şi rămîn doar "întrebările"; pe Carol Sebastian l-au cam lichidat "colegii", dar în cazul lui Sorin Antohi "colegii" sînt mai degrabă reţinuţi; iar cînd se ajunge la incriminarea unui triunghi fatidic Vadim-Teoctist-Muscă, mie începe să-mi scape ceva, îmi iau criteriile şi mă duc să mă culc. Şi totuşi, într-un fel este simplu: pentru a putea judeca, pentru a avea criterii adecvate de judecare, trebuie să ştii mai întîi ceea ce vrei. Or, aici revine marea noastră problemă: nu ştim ce vrem ca naţiune, nu avem un "proiect de societate". Este valabil şi în acest caz: ce vrem, de fapt, cu această lustraţie tîrzie ce se transformă într-o "dosariadă" precoce? Ca sistemul comunist să nu se repete? Ca, după atîţia ani de postcomunism, să nu ne mai conducă tot "ăia"? - normal, dar, mai exact, cine sîntem "noi" şi cine sînt "ăia"? Să-i pedepsim pe vinovaţi? - de acord, dar trebuie definită noţiunea de vină în acest caz, precum şi modalitatea de pedeapsă. Să înţelegem ce a fost comunismul ca să nu se mai repete şi să ne eliberăm de el? - foarte bine, dar atunci trebuie început în amonte de lustraţie. Toate aceste întrebări - şi alte cîteva - sînt legitime şi fiecare în parte poate sta - şi a stat în diferite ţări - la baza unui proiect de viitor şi a unor strategii sociale corespunzătoare şi (mai mult sau mai puţin) distincte. Toate acestea sînt probleme sociale, comune adică societăţii noastre ca societate şi nu doar dileme morale ale unora sau altora. Sînt probleme ce pot fi discutate şi ar fi trebuit dezbătute în spaţiul public. În aceasta constă "societatea civilă"! Din păcate, problemele comune ale lustraţiei se destramă astfel sub ochii noştri într-o competiţie de cazuri particulare şi individuale, iar viziunea politică ia chipul psihologiei individuale, utilizată de fiecare după fire şi oportunităţi. Societatea civilă începe să semene astfel şi ea cu un fel de top de "mari civili", dosariada devenind şi o bună ocazie de primenire de toamnă a componenţei acestei societăţi selecte: ia să vedem, pe cine mai băgăm, pe cine mai scoatem? După cum spuneam, pe mine să nu contaţi!

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.