Mari oameni pe care nu-i vezi

Publicat în Dilema Veche nr. 808 din 15-21 august 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Cald, ca-ntr-un ceainic. Sînt zilele alea de vară cînd Bucureștiul poate să-ți arate ce-nseamnă un oraș de cîmpie. Aerul îți intră-n gură și ia drumul către plămîni, dar tu ai senzația că înghiți un corp străin. Te simți închis în hota de deasupra unei fierturi. Nervii sînt mai întinși decît elasticele obosite și destrămate. Claxoanele, emblema reală a acestui oraș, au devenit niște burghie gigantice, care se-nvîrt într-o gelatină obosită, gata să se transforme într-o pastă. E ca și cînd cineva ți-ar pune pe urechi, în loc de căști, niște blendere gata pornite. Faci gesturi cît mai mici, cu iluzia ridicolă că transpiri mai puțin. Dacă ai rucsac, geantă de umăr, orice atîrnă de tine, te-ai nenorocit. Petele de sudoare se-ntind pe haine, aidoma unor desene animate proiectate pe corpul tău. Apar în cele mai neașteptate locuri. Se-ntind ca niște alge fantastice, care te-nghit. Asfaltul și clădirile sînt labirinturi de sobe încinse. Nu-ți vine s-atingi nimic, nu contează că e obiect sau ființă. La stațiile de metrou, cînd intri sau cînd ieși, curentul ăla, care iarna te congelează, acum te lichefiază.

Lumea se refugiază în subteran, cu speranța că acolo e mai răcoare. La-nceput, așa pare. Dar aerul nemișcat, din stații, e ca o mutare dintr-o ciorbă fierbinte într-una care începe să se sleiască. E, totuși, un pic mai bine. Sau nu chiar atît de rău ca afară, pe străzi. Ai un pic de timp să evaluezi la ce întindere au ajuns hărțile animate de pe hainele tale. Iar de-aici încolo nu poate urma decît ceva mai rău. Dacă ești abia la începutul călătoriei către destinația spre care te-ndrepți, te lovește panica. Cum o s-arăți cînd ajungi? Ai senzația că miroși, deja, foarte urît. Deși te-ai dat cu tot ce e posibil pe lumea asta, ca să emani o aromă proaspătă. E pentru prima oară cînd te uiți în jur. Pare că mulți se luptă cu aceleași gînduri ca ale tale. E foarte posibil să fi și uitat că ai niște căști înfipte în urechi. Și că de-acolo ar trebui să se-audă ceva. Din nou, cei mai mulți se regăsesc și ei în situația asta. Mai e un pic de așteptat pînă la venirea trenului.

Cîteva priviri se intersectează. Tran-sportul în comun e, uneori, locul celor mai spectaculoase fantasme, al celor mai îndrăznețe fantezii pe care bărbații și femeile le schimbă între ei, fără să-și adreseze nici măcar un cuvînt. E spațiul în care gîndurile scăpate din lanț se lovesc cu zgomot de pereții interiori ai capetelor. E un univers al unui puzzle cu dimensiuni colosale. Cu piese așezate în toate pozițiile. Nu doar că ne dezbrăcăm unii pe alții. Facem chestii greu de pus în cuvinte. Totul, din priviri. Chiar și pentru cei care evită întîlnirea directă a ochilor. Plus scenariile alea, mai mult sau mai puțin serioase. „Ce-ar fi fost dac-aș fi fost cu asta?“ „Cum ar fi fost dac-aș fi fost cu ăsta?“ „Ce fel de tip o fi?“ „Ce fel de tipă o fi?“ Așa, uzi, transpirați, ne transformăm într-o comunitate în care simțurile pe care le credeam amorțite se ridică pe picioarele dinapoi și se pun pe nechezat. E vară toridă, se transpiră enorm, hainele sînt ușoare, mințile sînt puse pe foc. Unii și unele trăiesc din plin galopul ăsta de stări. Alții nu-l lasă să se vadă. Iar altora, poate celor mai mulți, mințile le stau, cu siguranță, la complet altceva. Însă căldura e un mediu bun pentru gîndurile buruienoase.

În rest, puștime multă, colorată, haioasă. Par toți pierduți, rătăciți în ecranele telefoanelor. Pe urmă, dacă te uiți mai cu atenție, vezi că vîrsta nu e un criteriu pentru rătăcirea în telefon. O facem cu toții. Un grup de cîțiva turiști se adună în jurul unui tip rotunjor care pare a fi ghidul. Le arată ceva pe o hartă și cercetează cu toții panourile indicatoare ale direcțiilor în care se găsesc următoarele stații. Pe o bancă stă, cu picioarele foarte desfăcute, o femeie gravidă. E blondă, foarte transpirată, și-și tamponează fruntea cu un șervețel verde. Are ochi foarte albaștri. Neverosimil de mari și de albaștri. Verdele șervețelului se stinge imediat, învins de sudoare, lăsînd albastrul ochilor să-i inunde femeii întreaga figură. Are ceva dintr-o icoană ieșită din canoane. Lîngă ea, o copilă de vreo șapte-opt ani, la fel de blondă ca maică-sa, cu ochi la fel de albaștri. Un tip negricios, fibros, înalt, îmbrăcat cu pantaloni scurți și tricou, amîndouă de un alb cu greu păstrat, se fîțîie de colo-colo. E clar că vrea să fie văzut. Un cuplu de pensionari ca la carte pare să aibă o dispută casnică, pe care o duc cu ei de zeci de ani. Își vorbesc fără să se privească. Din cînd în cînd dau din umeri. E amuzant să-i încadrezi într-un plan-secvență și să-i vezi așa, de la o oarecare distanță, ilustrați muzical cu ce-auzi în căști.

Dar mai e ceva în plus față de muzică. Undeva, aproape. O voce hotărîtă, egală, vie, cu un discurs al cărui ritm învinge trupa favorită din urechi. N-ai ce să faci. Oprești muzica. Ne găsim, cu toții, în stația de la Piața Romană. Vocea vine din spațiul îngust dintre două coloane. Acolo sînt două femei. Una cu un aer sportiv – șatenă, purtătoare de sandale comode, pantaloni scurți care au văzut multe călătorii, tricou ocru, aproape în același ton cu pantalonii, rucsac mic, de oraș – îi explică riguros ceva celeilalte. A doua e o nevăzătoare, în mod evident are și o deficiență de auz, ține de lesă un labrador de însoțire, negru, și afișează pe față un zîmbet fantastic, larg, ca o lume de vis. Ochii îi privesc în gol, dar e, în mod evident, fericită. E la lecții de deplasare în oraș, cu mijloace de transport în comun. Cea care o însoțește îi repetă lucruri esențiale despre aprecierea distanțelor, atingerea pereților, atenția la sunete, memorarea reperelor. Au urcat în tren și au coborît la prima, la Piața Victoriei. Același discurs, același ritm. Ușile trenului s-au închis. Ne-am pus în mișcare. În urmă au rămas doi mari oameni, pe care nu-i vedem. Dar care duc lumea înainte.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.