Marele nepotrivit

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Abia plecat de la Casa Albă, fostul președinte Trump pare să-și facă planuri pentru o revenire. Nici nu era de așteptat altceva din partea lui. La începutul lunii martie a ținut un discurs în fața fanilor săi, în Orlando, în care și-a acuzat succesorul, înșirînd în stilu-i caracteristic o mulțime de neadevăruri și cifre false.

Incredibila sa ușurință de a-și fabrica propria realitate i-a fascinat pe mulți, iar această „abilitate” s-a potrivit cu o tendință mai generală a epocii actuale, care a și fost denumită a post-adevărului. E poate prea devreme ca să putem ști dacă se confirmă acele analize politice care, încă de la începutul mandatului Trump, spuneau că acesta va rămîne doar ca un exemplu de așa nu, sau dacă un asemenea stil de a face politică va continua și va ajunge să lase urme și mai serioase în istorie. Acum se poate însă cerceta mai la rece și mai în amănunt fenomenul Trump.

Faimosul reporter Bob Woodward, cel care alături de Carl Bernstein a realizat ancheta jurnalistică de la Washington Post în cazul Watergate, a scris recent o a doua carte despre Donald Trump. Prima – Frica. Trump la Casa Albă – descria primii doi ani de mandat ai lui Trump. Cea de-a doua, apărută spre sfîrșitul anului trecut, se intitulează Furia. Dincolo de mulțimea informațiilor obținute de la colaboratori ai lui Trump, ea se bazează pe ceea ce jurnalistul a aflat din cele 18 interviuri pe care le-a făcut direct cu președintele.

Cu autoritatea bătrînului reporter (mai în vîrstă cu trei ani decît Trump), care a avut o contribuiție importantă la demisia lui Nixon și care este considerat un adevărat cronicar al tuturor administrațiilor prezidențiale americane de atunci încoace, Woodward a reușit să se apropie de Trump și să urmărească în amănunt felul său de a fi și de a lua decizii. De fapt, nu a făcut decît să  demonstreze cu probe ceea ce foarte multă lume intuise de la început. Fiindcă, nu-i așa, Trump nu e deloc un tip greu de descifrat. Mecanismele lui psihologice sînt extrem de evidente, pot fi detectate, vorba aceea, de la o poștă (poate tocmai de aceea e atît de fascinant). Dar demersul lui Woodward merita oricum făcut.

Spre cinstea lui, Donald Trump a stat de vorbă ore în șir cu reporterul, cu toate că era conștient că nu va ieși o carte favorabilă pentru el: „Ar fi o onoare să obțin o carte bună din partea ta, dar asta probabil că nu se va întîmpla, dar și asta este bine. Mulțumesc, Bob”.

În unele conversații, Woodward și Trump se ceartă pur și simplu, reporterul cerîndu-i să recunoască că a greșit într-un caz sau altul, ori sfătuindu-l să-și ceară scuze public pentru a atenua o dispută politică păgubitoare, în vreme ce președintele se menține de fiecare dată nedezmințit pe poziții, susținînd că nu a făcut decît lucruri bune și importante. Nu chiar tot ce relevă această carte îi este defavorabil fostului președinte. Acesta pare să aibă un soi de candoare. Dorințele sale au fost să facă bine, nu a vrut să facă rău, dar aproape orice încercare i-a fost compromisă de propria personalitate supradimensionată și contradictorie. S-a autosabotat tot așa cum și-a subminat consilierii și colaboratorii de calitate pe care i-a avut, care s-au străduit să-și facă datoria și ar fi putut să-l ajute în mandatul său.

În fine, din carte reiese cum celebrele mesaje de pe Twitter, care l-au făcut atît de popular pe Trump în anumite medii, i-au adus în cele din urmă și cele mai mari prejudicii. Concluzia cu care încheie Woodward e simplă și evidentă, dar, cum spuneam, a ajuns la ea nu pe calea intuitivă, ci printr-o demonstrație laborioasă, desfășurată pe mai bine de 400 de pagini și, de aceea, greu de contestat: „Trump este omul nepotrivit pentru funcție”.

Dacă tot îl analizăm pe fostul președinte american, nu se poate omite că există și studii care au exprimat concluzii mai puțin elegante la adresa lui. De exemplu, Aaron James, profesor de filozofie la Universitatea Irvine din California și care s-a ocupat mult timp de teorii ale prostiei, a scris o carte intitulată Assholes: A Theory of Donald Trump. El a declarat, într-un interviu, că Donald Trump este „un tîmpit suprem, un supratîmpit (...). Înțeleg prin asta faptul că este un idiot care inspiră, în același timp, respect și admirație pentru stăpînirea artei prostiei, în ciuda competenței celor de o seamă cu el. Tîmpiții trebuie să rivalizeze pentru a obține titulatura de idiot-șef  sau de baron al tîmpiților, dar puțini ajung la glezna lui Trump, înșiruind prostie după prostie”.

Apropo de înșiruirea de neadevăruri specifică lui Trump, fenomen care l-a zăpăcit și pe Woodward, e de adăugat că și un alt filozof, de astă dată francez, Pascal Engel, spune, amintind teoria bullshiter-ului a lui Harry Frankfurt, că „practicarea bullshit-ului nu constă nici în a face și nici măcar în a spune prostii, lucruri absurde sau stupide, ci în desconsiderarea sistematică nu numai a regulilor adevărului și falsului, ci și a valorii adevărului însuși”. Engel ajunge la concluzia că acesta e stadiul suprem al prostiei și că „Ilustrul Gaudissart de Balzac, personajele lui Daumier, Omul de încredere al lui Melville îl personifică pe prostul complex în ficțiune, iar Donald Trump, în realitate”. Dar iată că un individ despre care se poate spune așa ceva a ajuns să conducă cea mai puternică țară din lume.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.