Mănîncă şi fii fericit

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
Mănîncă şi fii fericit jpeg

Uneori suspectez că arheologia este o conspirație a oamenilor care vor să mănînce bine și au nevoie de un pretext și de o acoperire. Ce-i drept, de cînd avem toți în vine atîta meta-digi-modernism, ironie și vină colectivă (parte a acquis-ului comunitar), am impresia că am început să ne simțim nelalocul nostru la o masă mare și bogată, unde fiecare față e a unui prieten. Pe vremuri, asta era o valoare acceptabilă, dacă nu cumva una din cele mai bune chestii pe care ți le puteai dori de la viață. Azi pierde teren, deși se fac sindrofii pe Skype. Marile șantiere sistematice (așadar pe situri neamenințate de construcții moderne) au poate ocazional probleme în a fi temple ale științei, sînt însă redute ale gastronomiei.

Se spune (numai de către bărbați) că bărbații sînt cei mai buni bucătari. N-am avut ocazia, pe șantier, să testez această afirmație prin metoda științifică, adică pe gustate și pe comparate. Bucătarii-bărbați pe șantier se pot număra pe dinții unei furculițe. Cu un bucătar senzațional se mîndrea Institutul Albright din Ierusalim, dar acolo, fiind o săpătură de salvare, nu se mînca seara pe șantier, ci la institut. E adevărat că era fizic imposibil să muncești îndeajuns de mult ca să meriți perfecțiunea acelor bucate levantine. Un alt bucătar, în Anatolia, imperiul chiftelelor și al lahmacun-ului, gătise pentru militari și, dacă s-ar întoarce la acea slujbă, mi-e teamă că ar trebui să iau în considerare înrolarea în armata turcă, cu consecințe dezastruoase pentru NATO. Nu știu de ce amîndouă aceste genii ale cazanului și molecularității erau așa de taciturne. Îi surprindeai uneori, îndurerați și bazaltici, lăsînd să cadă o frunzuliță minusculă de semizotu în vîrful unei mici nebuloase din piure de castane… În fine, un bun prieten român, arheolog, a fost mulți ani bucătarul expediției pentru o săpătură pe o insulă grecească, la care aș vrea să particip cîndva, dar cu condiția ca meniul să cuprindă arcimboldiana lui salată caponata, de vinete cu cimbru de Antikythera.

În ciuda acestor exemple, părinții fondatori ai unei săpături arheologice rămîn directorul de săpătură și bucătăreasa. Sună puțin ciudat, ca și cum cei doi ar ajunge să se căsătorească. N-am auzit să se fi întîmplat așa ceva pînă acum – aduce nițel cu un mit polinezian –, dar, în experiența mea, bucătăreasa este întotdeauna obiectul unei curtoazii și al unui interes cu totul ieșite din comun din partea șefului. Explicația nu poate fi decît una singură: directorul de șantier știe el (sau ea) ceva. Știe, de exemplu, că pe șantier se doarme puțin și că o masă bună face cît o oră de somn. Că după două săptămîni de mîncare proastă începi să-ți pui anumite întrebări referitoare la rostul muncii și/sau sensul vieții și că e foarte-foarte rar ca voința să sporească acolo unde corpul slăbește. Că nici o plăcere simplă nu trebuie vreodată demonizată. Că buna tovărășie e înzecită de mîncarea bună (pe șantier nu se bea niciodată la masă) și că nu numai democrația ar fi trebuit s-o învățăm de la greci, ci și convivialitatea. Toate aceste lucruri le cunoaște directorul de șantier, în imensa sa înțelepciune și poftă de plachie și plăcintă și pepene dobrogean, sau de tajine berber – după caz. Cred că toată breasla știe că datorăm nesfîrșit de mult bucătăreselor anonime, adică nemenționate în rapoartele arheologice, din satele de pe coclauri, specialiste ale mîntuirii prin merinde. Aș dori acum (ce emoții am cu microfonul în mînă!) să aduc un omagiu acestei trupe de elită a arheologiei, acestor castelane ale unor bucătării de chirpici, care printr-o Realpolitik a meniurilor au ajuns să împace punctele de vedere ale unui nesfîrșit număr de papile gustative hîrșite, cu bugete care mai de care mai ajustate (nemaivorbind că trebuie „să fie gata la ora…“).

E practic imposibil să găsești un șantier sistematic pe care nu se mănîncă bine. Oare cele pe care se mănîncă prost nu mai primesc autorizație și finanțare? Sînt eliminate prin legile nemiloase ale selecției naturale, pentru că lumea de acolo ajunge să facă numai gafe pe șanț și paralogisme în articole? O parte din explicație nu-i exclus să fie că mîncarea simplă poate fi la fel de bună ca mîncarea sofisticată. (Sau poate mîncarea simplă, ca și muzica, nu e niciodată cu adevărat simplă?)

Am tot vorbit de șantierele sistematice pentru că pe săpăturile preventive (mai ales cele de scurtă durată) e practic imposibil să existe un bucătar al expediției; acolo, de obicei, se face naveta pe șantier, vii cu mîncarea ta pentru la prînz, iar seara ești acasă. Fără banchete și podele nemăturate, ca în mozaicurile elenistice. Acolo convivialitatea are însă o dimensiune suplimentară, aproape soldățească, a solidarității. Mîncarea, cu siguranță, nu e grozavă: sandvișurile pe care le fac acum ca să le iau mîine dimineață, cînd desenăm ultimele profile, n-ar merita cu siguranță să fie menționate în articolul acesta. Sau poate doar ca să vă facă să apreciați mult, mult de tot următoarea masă pe care v-o va pregăti cineva. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikipedia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Patroni de restaurant, șantajați cu recenzii false pe internet. Cum au reacționat
O rețea mică de restaurante independente se confruntă cu un atac cibernetic de tip șantaj. Criminalii informatici îi amenință pe proprietari cu recenzii negative pe platformele online, forțându-i să plătească sume mari de bani pentru a le evita.
image
Șoșoacă nu se dezminte: a lăudat Rusia în primul discurs din Parlamentul European VIDEO
Eurodeputata SOS Diana Șoșoacă a spus, în primul discurs din Parlamentul European, că Federația Rusă este singura care își dorește pacea în războiul din Ucraina.
image
Reacția unui medic legist după ultimul festival de la mare: „Nu reprezintă nimic altceva decât deschiderea către o viață de consumator”
Medicul legist Cristian Paparau a transmis că, deși organizatorii festivalului de muzică hip-hop „Beach, Please!” se laudă cu rezultatele evenimentului, situația este cu totul alta. „Nu faci nimic altceva decât să încurajezi consumul de droguri”, arată el.

HIstoria.ro

image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne
image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni