Manelele şi <i>visul românesc</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 262 din 24 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Colegei mele Speranţa Rădulescu i s-a cerut să scrie un articol despre manele pentru Enciclopedia Britanică. Excelent, în sfîrşit voi citi şi eu ceva serios pe tema asta! - mă gîndeam eu în timp ce semnam tot felul de hîrtii legate de această cerere. Ei poftim, ce caută manelele în Enciclopedia Britanică? - s-a revoltat cineva. Iar ne facem de rîs! - a pufnit altcineva cînd i-am povestit, încîntat, despre viitorul articol. Asta nu e muzica noastră - a mai completat, revoltată, persoana. Dar a cui? - m-am interesat eu, naiv. A ţiganilor parveniţi! - a venit prompt răspunsul. Deci aşa, nici măcar a "ţiganilor" în general, ci doar a unei categorii de ţigani care, după socotelile mele impresioniste, nu poate fi, numeric, prea mare. Atunci de ce auzi manele dintr-un capăt în celălalt al ţării, iar Google îţi oferă în 0,07 secunde mult peste 3 milioane de intrări? Manelele se vînd bine, sînt (şi) o marfă, de acord, dar dacă ceva se vinde foarte bine înseamnă că există şi clienţi foarte numeroşi. Cum să spui atunci că nu au nici o legătură cu ţărişoara noastră, unde se cîntă, se vînd şi se cumpără toate aceste manele, şi că doar "ţiganii parveniţi" ne fac iar de rîsul lumii!? Manelele sînt, fără doar şi poate, unul dintre cele mai reprezentative fenomene sociale din România postcomunistă. Fiind muzică, ele sînt percepute însă doar la capitolul "fenomene culturale" - iar din acest punct de vedere, manelele nu sînt, tot fără doar şi poate, cel mai înălţător act de cultură realizat în ultimii douăzeci de ani. Fiind "cultural" prost văzute, se consideră însă că ele nu au nici o relevanţă şi, în consecinţă, nu au de ce să fie abordate şi "social": ceea ce contează pentru noi este cultura, acea Kultur de sorginte germană, das rein Geistige. Şi, ce-i drept, nu e prea mult Geist în manele... Dar totuşi, de ce există ele şi ce ne spune existenţa lor copleşitoare despre societatea noastră, în care trăim - mă scuzaţi - cu toţii? Nu vă aşteptaţi acum să scot iepuraşul din joben şi să exclam, doct, iată despre asta e vorba! Ca un profesionist ce mă aflu, nu pot decît să recunosc, cu gura mică şi ochii mari, că habar n-am... Pe de altă parte însă, nu pot să nu mă gîndesc la alţii care ştiu şi care ne-au povestit societăţi şi "sub-culturi" în muzicile lor reprezentative. Iată-l, de pildă, pe Norbert Elias încercînd să ne ajute să-l urmăm pe lungul drum al procesului civilizării: "Să ne gîndim la o mazurcă, un menuet, o poloneză, un tango, la rock’n roll. Imaginea configuraţiilor mobile formate de nişte oameni aflaţi în interdependenţă în timpul dansului ne permite să ne imaginăm statele, oraşele, familiile sau chiar sistemele capitaliste, comuniste şi feudale ca pe nişte configuraţii". Relaţia corpurilor într-un menuet, un vals sau un tango ne vorbeşte şi despre corpul social, despre visele şi constrîngerile sale. În succesiunea acestor muzici poţi citi şi diferenţa dintre lumea curtoaziei şi aceea în care se face curte, despre care vorbeşte Elias; dar poţi să şi "vezi", chiar dacă nu eşti specialist, ceva din "configuraţiile sociale" care au dat naştere şi s-au exprimat prin normele acestor ritmuri şi acestor poziţii. Iar dacă vrei, poţi să mergi mai departe şi să citeşti în rock’n’roll revolta sistematică împotriva acestei "civilizări", pentru ca apoi, evocînd atmosfera unui spaţiu underground unde se ascultă tehno, să "vezi" şi revolta împotriva acestui "sistematic" (take no system!) şi să pricepi fără mare efort că ceva s-a dez-legat şi în această muzică, şi în individul contemporan. Visarea mă duce apoi la Manuel Castells, de la care am priceput mai bine decît de la oricare alt autor schimbările petrecute în lumea negrilor din America: în vremea sclaviei şi, apoi, a rasismului, au creat jazz-ul; în lumea "emancipată" a ghetourilor actuale, au inventat rap-ul. Mai aproape de noi, îmi aduc aminte apoi de studiul unui antropolog american despre relaţia dintre politica lui Tito şi turbo-folk-ul iugoslav - şi pot să fac chiar, pe cont propriu, cîteva speculaţii despre Ceauşescu şi folk-ul Cenaclului "Flacăra". Bine, bine, dar manelele? Ele ce legătură au cu societatea noastră? Carmen Muşat îşi încheie un editorial de săptămîna trecută din Observator cultural astfel: "Se spune că tonul face muzica. În politica autohtonă, tonul îl dau manelele". Simplă retorică? Poate, dar nimic nu e întîmplător în iţele socialului. Iată însă că cineva, comentînd articolul pe site-ul jurnalului, face un pas mai departe: "Actualii politicieni reprezintă un fel de concretizare a Ťvisului românesc» - de a avea bani repede. Oamenii de rînd se uită de multe ori cu admiraţie la cei ce Ťse descurcă», ceilalţi (studioşi, profesionişti etc.) neavînd nici o şansă". Să fie oare manelele expresia acestui "vis românesc", o cronică orală a "reuşitei" în lumea confuză a noii economii de piaţă? La o primă vedere, au de toate: energie debordantă şi voinţă de succes, cultul familiei (deci valori de bază), simplificarea ordinii sociale din perspectiva luptei pentru reuşită în prieteni şi duşmani şi, mai presus de toate, cronica perpetuă şi ostentatorie a semnelor vizibile de reuşită: chefuri, maşini şi femei. Totul pe un ritm senzual de om căruia îi place mai mult, de fapt, să se bucure de viaţă, decît să se lupte pentru ea. Ce-ţi mai trebuie atunci ca să simţi şi tu, ascultîndu-le, succesul în raniţa ta de soldat? Aş vrea să vină cineva şi să-mi spună, în cunoştinţă de cauză, că mă înşel...

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.