Managementul narativ şi post-realitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oauuuh, ce titlu! M-am cutremurat şi eu cînd am citit ce mi-a ieşit de sub tastatură. Dar nu vă speriaţi, nu este vorba decît despre poveşti de adormit oamenii mari... Aceşti oameni mari sînt o specie tare ciudată. În urmă cu doar cîteva decenii s-au revoltat că cineva le-a pus "mari naraţiuni" în cărţile de şcoală, împiedicîndu-i astfel să gîndească liber şi să fie ei înşişi. Lucru adevărat, ce-i drept, căci aceste poveşti erau atît de înălţătoare şi de bine scrise încît nu numai că puteai trăi cu ele, dar puteai şi muri pentru ele. De aceea şi erau aceste poveşti nişte grandes narrations şi nu aşa, orice fel de povestire! Doar că aceasta semăna cu o imensă păcăleală, să mori pentru o poveste, adică pentru ceva care nu are cum să fie real, adevărat, serios. Aşa că, după cum v-am spus - şi de fapt ştiţi cu toţii - nişte oameni mari s-au pus pe deconstruit poveşti în speranţa că, în spatele acestora, vor da de oasele reci şi strălucitoare ale realităţii. Şi pentru că şi această poveste trebuia să aibă un nume, i s-a spus postmodernism. Dar nu a apucat să se aşeze praful peste toate aceste poveşti ale strămoşilor deconstruite bucăţi-bucăţi, că oamenii mari s-au apucat să alerge în disperare după alte poveşti şi să inventeze o nouă reţetă: storytelling. Un excelent articol semnat de Christian Salmon în Le Monde Diplomatique din noiembrie prezintă un rezumat al acestei poveşti: "Conform lui Evan Cornog, profesor de jurnalism la Columbia University, Ťcheia leadership-ului american este, într-o mare măsură, storytelling-ul». O tendinţă apărută în anii ’80, sub preşedinţia lui Ronald Reagan, cînd stories au înlocuit argumentele raţionale şi statisticile din discursurile oficiale. (...) Dar storytelling-ul a intrat la Casa Albă sub preşedinţia domnului Clinton, cu cohorta sa de consultanţi, de scenarişti hollywoodieni şi de specialişti în publicitate. ŤUnchiul meu Buddy m-a învăţat că fiecare dintre noi are o poveste», afirmă Clinton încă din primele pagini ale memoriilor sale. (...) ŤPolitica - teoretizează el - trebuie să îşi propună mai întîi să le ofere oamenilor posibilitatea de a-şi ameliora povestea»." Din această perspectivă, strategii partidului democrat sînt unanimi, se pare: John Kerry a pierdut alegerile prezidenţiale deoarece i-a lipsit "a good story"! Şi reciproc, Bush a cîştigat din nou - consideră atît duşmanii cît şi prietenii - spunîndu-le americanilor povestea despre cum o să-i scape el de băieţii cei răi de la Teheran şi de homosexualii de la Hollywood (aici s-ar putea să fi făcut o greşeală strategică, dar, mă rog, nu-i treaba mea...). Asta după ce a dat lecţii tuturor companiilor de advertising cu acea faimoasă campanie despre "axa Răului". Chiar şi 11 septembrie a fost luat de acest val, raportul comisiei de anchetă devenind un best-seller, iar zeci de mii de cetăţeni începînd să-şi povestească pe web propriile lor întîmplări mai mult sau mai puţin reale, pe care Don Delilo le consideră "contra-naraţiuni". Dar storytelling-ul nu se cantonează în domeniul oricum alunecos al alegerilor sau al politicului. Îl regăsim, bineînţeles, în marketing: "Veţi vinde mult mai bine vînzînd o success story decît descriind caracteristicile şi avantajele produsului sau serviciului vostru. O poveste şi s-a vîndut. Oamenii adoră poveştile" - declară Doug Stevenson, preşedintele Story Theater International. "Storytelling-ul se desfăşoară în sectoare neaşteptate, managerii trebuie să spună poveşti pentru a-şi motiva lucrătorii, iar medicii sînt formaţi pentru a asculta poveştile lor. Reporterii s-au raliat jurnalismului narativ. Şi psihologii terapiei narative. In fiecare an, zeci de mii de persoane merg la Storytelling Center din Jonesborough în Tenneessee, se alătură National Storytelling Network sau participă la mai mult de două sute de festivaluri de storytelling oraganizate în Statele Unite" - constată Francesca Poletta. Iar un sondaj recent arată că 77% dintre cei care şi-au deschis un blog au făcut-o din dorinţa de "a-şi spune povestea". Şi, vorba lui Mark Twain, nici eu nu mă simt prea bine: ca tot etno-antropo-sociologul recent nu visez decît să înregistrez cea mai frumoasă istorie de viaţă a tranziţiei (life story, pentru cunoscători). Să nu vă imaginaţi că toate aceste poveşti nu ne privesc şi pe noi. Ba ne privesc! Comunismul, de pildă, are nevoie de o poveste bună ca să putem scăpa de el şi să ne vedem în sfîrşit de treabă. Aceea cu Sighetul şi torţionarii este cel mult un coşmar, nu o poveste. Cîţiva povestaşi au început să-şi spună propria lor poveste, dar care este povestea noastră, povestea comunismului românesc, pe care să le-o spunem şi copiilor dacă ne mai bat la cap cu întrebări stupide despre cine a fost Lenin sau Ceauşescu şi cu care să putem adormi şi noi liniştiţi? De asemenea, politicienii, de toate culorile, ne-au spus pe toate vocile povestea intrării în Europa: club select, trebuie să ne spălăm pe mîini înainte de a intra acolo, lumini şi bunăstare, lume bună cu care nu te porţi însă oricum, frumos, ce mai! A fost o poveste care a mers, în linii generale, destul de bine. Dar ce ne facem pe 2 ianuarie 2007? Asta a fost curiozitatea mea de ani de zile. Şi nimeni nu a pregătit o poveste care să ne ducă dincolo de acest prag. După cum constată minţile luminate ale acestei lumi, totul e storytelling, aceasta este noua ideologie care se predă oamenilor politici şi directorilor de companii. Iar Bran Ferren, preşedinte al Applied Minds Inc., constată şi el că "de fiecare dată cînd a fost introdusă o nouă tehnologie în storytelling, aceasta a schimbat lumea", de la tipografie la Internet. Concluzia este deci clară: marile naraţiuni au murit, trăiască micile poveşti! În final, trebuie să vă spun şi vestea bună de sărbători: se pot scrie şi poveşti frumoase! Această lume care îi cam sperie pe umaniştii visători are nevoie de poveşti bine făcute, de naraţiuni coerente, iar pe această piaţă inedită e loc şi de competiţii oneste şi de competenţe diverse. Aşa că, dragi filologi şi alţi veleitari, viaţa ne-a mai dat o şansă: scrieţi, băieţi, numai scrieţi!

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.