Mămăliga, Coranul şi teza lui Huntington

Publicat în Dilema Veche nr. 84 din 25 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşadar, iau povestea de unde am lăsat-o săptămîna trecută. Mă aflam recent într-un restaurant libanez de la noi şi, cum aşteptam eu să-mi vină lipia, hummus-ul şi tabouleh-ul pe masă, privind la copiii veseli şi bruneţei ce se jucau în grădină, la arabii zîmbitori şi vorbăreţi şi la soţiile lor cu decente baticuri pe cap, de la mesele din jur, numai ce m-a trecut un fior şi mi-am adus aminte, ca din întîmplare, cîteva cuvinte pe care în urmă cu ani, tot în vară, mi le spusese Mircea Iorgulescu, la Paris: anume că unii copii nu seamănă deloc, dar deloc, cu părinţii. Asta se întîmpla prin iulie '01, cu vreo două luni înainte de septembrie. N-a intrat în detalii, dar cert este că aceste fraze priveau generaţia a doua de imigranţi ai Franţei, mai cu seamă pe cei proveniţi din culturi şi religii extra-europene - maghrebinii şi, mai exact, tinerii din familiile care, cîndva în trecutul recent, s-au stabilit în hexagon. Ceva părea a se întîmpla în mintea şi în sufletul acestor tineri: instinctul lor de a-şi demarca un teritoriu şi de a-l ţine sub control (să fie răzbunarea unui complex al noului venit?) - ceea ce a dus, cum spune poliţia pariziană, la parcelarea banlieux-urilor - tentaţia lor de a-şi reclama identitatea prin detalii de vestimentaţie - ceea ce avea să ducă la disputa legată de dreptul elevelor musulmane de a purta văl într-un spaţiu şcolar care în Franţa este prin excelenţă laic - şi, în fine (dar mai ales), relaţia contorsionată dintre acest tineret şi autoritatea publică în ansamblu - fie ea gardian public, agent de circulaţie, agent fiscal sau judecător. Evident, (şi) din acest punct de vedere Franţa este cu paşi mari înaintea noastră. Din cauza unui experiment istoric ce ne-a ţinut ocupaţi (vorba vine!) o întreagă jumătate a secolului trecut, unul pe cît de greu vindecat pe-atît de repede uitat, România nu a devenit ţară de imigraţie decît recent. Cum îndeobşte legile noastre sînt destul de permisive la acest capitol - după cum permisivă este, tradiţional, şi firea noastră (a nu se confunda, aşa cum se mai face, cu ospitalitatea!) - este de presupus că, mai ales din momentul în care vom intra printre steluţele UE, numărul celor doritori să guste din pîinea noastră va creşte. Unii vor veni în tranzit, alţii vor mai întîrzia. Prima generaţie de imigranţi va căuta un trai mai bun, va pune osul la treaba lor, va dezvolta ceva firme şi servicii. Nu va conta foarte mult ce educaţie au în spate, nici ce fantasme; ceea ce va conta pe moment va fi dacă-şi plătesc sau nu taxele la stat. Bănuiesc că, nedorindu-şi probleme, o vor face. Problema e: dacă zavistia post-11/09 nu se va stinge (şi nu sînt semne), ce vor face, mai departe, copiii lor? Invitat, în seara de 7 iulie a.c. (la cîteva ore de la atentatele de la Londra), în emisiunea lui Larry King de pe CNN, James Woolsey - fost cap al CIA, retras acum la conducerea unei firme internaţionale de consultanţă - spunea că în acest prim conflict al secolului care este lupta împotriva terorii, Occidentul este în dezavantaj: teroriştii formează mai curînd o mişcare decît o organizaţie (şi se ştie că mişcările sînt mult mai greu de spart decît organizaţiile), apoi ei cunosc lumea occidentală mult mai bine decît îi cunoaşte ea pe ei şi, în fine, toată infrastructura lumii de descendenţă iudeo-creştină - construcţiile, mass-media, transporturile, Internetul, reţeaua de drumuri, gaze, electricitate sau apă ş.cl. - a fost făcută în ideea deschiderii, a liberului acces şi a facilităţii şi nu în ideea de a o proteja zi de zi şi minut de minut de martiri-kamikaze. Şi revin: unii vor spune că infrastructura românească e prea modestă ca un martir cu pretenţii să se coboare la a o sabota sau că, mai-nainte de a detona o bombă în autobuzul 331, martirului i-ar fi furată bomba de la brîu pe la a treia staţie ş.a.m.d. Toate acestea sînt glume - ce decurg exclusiv din aplecarea noastră spre deriziune şi nu din derizoriul problemei ca atare. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, România va avea propria sa minoritate islamică, alta decît cea care face farmecul geamiilor Dobrogei şi alta decît cea turcească şi cosmopolită ce a adus blugii de unică folosinţă în Obor şi kebabul, super-sărat, pe Magheru. Acum, musulmanii care muncesc sau au ceva afaceri pe-aici au un venit mediu cu mult superior familiilor de români. Ce va fi peste încă o generaţie? Cît de bine se vor simţi aici, peste cîţiva luştri, fraţii mai mici şi verişorii copiilor pe care i-am văzut în grădina restaurantului cu hummus şi tabouleh? Şi termin povestea inevitabil crispat la ideea că, taman după ce va intra în Europa - pohta ce-a pohtit -, românul ar putea fi pus în situaţia de a se întreba nu numai cînd va fi următorul cutremur (ceea ce, pînă una alta, e cinica distracţie naţională), ci şi unde va exploda următoarea bombă.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
soldat burkinafaso shutterstock 1839402940 jpg
Noile autorități din Burkina Faso spun că președintele înlăturat a fugit la o bază armată
Paul-Henri Sandaogo Damiba pregătește o contraofensivă, a declarat liderul grupării militare care a anunțat preluarea puterii în țară, căpitanul Ibrahim Traore.
burkina faso FOTO EPA
Franța condamnă atacul asupra ambasadei sale din Burkina Faso
Ministerul de Externe francez a cerut autorităților locale să asigure protecția diplomaților în conformitate cu legile internaționale.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.