Maimuțăreală

Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Vreme de mulţi ani, pentru noi, libertatea nu a avut contururi precise. Viziunea noastră asupra libertăţii a fost, în cele mai multe cazuri, conjuncturală. Eram liberi în diferite situaţii, pe bucăţi, niciodată în întregime. Problema multora dintre noi era să ni se dea de mîncare şi să fim un pic lăsaţi în pace. Înţelegeam că economia socialistă se baza pe furt generalizat, raportări false, cumetrii, prieteşuguri şi încuscriri, dar pretindeam să fie marfă ieftină la „Alimentara“. Am dus îngăduinţa şi soiul nostru de complicitate cu sistemul pînă foarte departe, pînă cînd mecanismul general al simulării, pur şi simplu, nu a mai ţinut. Doar atunci cînd subzistenţa a ajuns o problemă tăioasă, ne-am hotărît să ridicăm glasurile.   

Comunismul a propus un joc pervers la care noi am participat din plin, şi pe care l-am diversificat, l-am dezvoltat, dîndu-i dimensiuni colosale. În cele din urmă, părea că nu libertatea însăşi ne interesa, ci un set de fofilări care să semene cumva cu senzaţia de a fi liberi. Dezvoltam o adevărată industrie mentală a înlocuitorilor. Primeam înlocuitor de cafea, prezentat ca ceva mai bun decît cafeaua, gheare de pui, prezentate ca ceva mai bun decît puiul însuşi, ţigări din tulpina uscată a frunzei de tutun, prezentată ca mai bună decît orice tutun, porţii gigantice de cult al personalităţii, prezentate ca ceva mult mai bun decît orice spectacol, şi întuneric zilnic, prin întreruperile de curent electric, prezentate ca ceva mai bun decît lumina însăşi. Distorsiunea a devenit o practică obişnuită pentru toată lumea, iar extinderea contururilor realităţii pînă mult dincolo de graniţa imaginarului s-a transformat în una dintre marile noastre plăceri ascunse. Am căpătat un fel de beatitudine a isteriei, un soi de voluptate a delirului, un cult al fugii de realitate şi un fetiş al extremelor. Toate astea, în timp ce evadam imaginar în lumea liberă şi trăiam o democraţie onirică a spaţiilor culturale în care ne refugiam. Orice enunţ e suspect, prin urmare el trebuie trecut prin toate filtrele posibile, cernut, hermeneutizat, distorsionat, modificat, minimalizat, augmentat, chinuit pe un pat al lui Procust şi recitit, după toate astea, în felul în care ne-ar conveni să-l auzim. Ce iese din treaba asta se vede, bine-mersi, de ani buni încoace.  Dar jocul pervers cu sistemul comunist şi cu edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate a produs nişte efecte mult mai profunde decît am fi bănuit vreodată, presupunînd că am fi acceptat realitatea acestui fapt. Odată ieşiţi, aparent, din perpetua fericire penitenciară a comunismului, nu ne-a mai ars nici o clipă de chipul lucrurilor, de forma în care ar fi trebuit să turnăm tot conţinutul pe care credeam că l-am adunat, vreme de atîţia ani. Cîtă vreme am primit cu porţia orice marfă bună din Vest, indiferent de natura ei, forma, designul oricărui obiect, detaliile erau prilej de obsesie, de preocupare excesivă. Odată cu venirea halucinantă a libertăţii, am uitat brusc de admiraţia pe care o aveam pentru rînduiala ambalajului, pentru strălucirea formei şi pentru spectacolul detaliilor. Cîtă vreme nu înfulecam totul, mai aveam ochi, atenţie, admiraţie, pentru prezentarea mărfii. În mod firesc, odată cu venirea bruscă a potopului de mărfuri, am pierdut micile apucături de admiraţie pentru estetică, şi am sărit fix în cealaltă barcă, în cea a dezinteresului, chiar a dispreţului pentru ce admiram adineaori. 

Una dintre cele mai fascinante dovezi ale efectelor perverse din complicatul joc cu sistemul a fost reşaparea, adecvarea, transformarea formală a Miliţiei în Poliţie. Schimbarea de uniformă, petrecută în mai multe etape, a fost unul dintre cele mai spectaculoase numere, de un comic nebun, pe care le-am oferit lumii şi nouă înşine deopotrivă. Miliţia fusese una dintre cele mai detestate instituţii din orînduirea proaspăt apusă. Spre deosebire de Securitate, care-şi expunea rarisim uniforma la vedere, Miliţia se lăbărţa în uniforme peste tot. Conştiinţa perceperii acestei prezenţe simbolice, dincolo de concreteţea ei de nezdruncinat, nu se făcea în zona acceptării faptului că era vorba despre o instituţie în slujba ordinii şi a siguranţei publice. Miliţia era percepută, aşa cum era de fapt, ca unul dintre degetele mîinii de fier a regimului. Reputaţia Miliţiei n-avea nici o legătură cu ce vedeam noi prin filme că ar fi fost instituţiile similare de prin alte părţi ale lumii. Era o pază militarizată pe care regimul o pusese ca să-şi ţină din scurt propriul popor. 

Fireşte, după 1989, Miliţia a trebuit să-şi schimbe mai repede blana decît năravurile. Ce-a ieşit a fost un spectacol de un umor teribil. Croielile groteşti, materialele cumplit de proaste, accesoriile de carnaval sătesc au făcut din uniforma nou-născutei Poliţii un subiect de bancuri crunte şi batjocură suverană. Conţinutul instituţiei sucombase odată cu regimul, iar forma era subiect de băşcălie fără limite. Cîtă vreme multă lume era conştientă că pe străzi n-or să apară din neant poliţişti americani, forma, designul, aspectul uniformei erau prime necesităţi în procesul de modificare a substanţei. Au ieşit o hăhăială generală, un lung proces de schimbări şi cosmetizări, care mai de care mai comice, şi un eşec, limpede ca apa de izvor, în procesul de investire cu conţinut nou şi valoare simbolică a unei instituţii extrem de importante în statul de drept. Însă întrebarea perversă care dă tîrcoale şi-şi agită şugubăţ coada e una foarte simplă – oare ne dorim cu adevărat o Poliţie performantă, ca aia din filme? 

 (va urma)

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.