Mai puţin despre cine şi mai mult despre ce

Publicat în Dilema Veche nr. 531 din 17-23 aprilie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Care e primul lucru care vă vine instantaneu în minte cînd auziţi cuvîntul „educaţie“? Pentru mine, el se asociază spontan cu „Ceata lui Piţigoi“ – un cînticel simpatic, pe care îl cîntam la grădiniţă, cu refrenul „Aoleu, ce tărăboi! / Dai într-unul, ţipă doi“.

Temele educaţiei au darul de a stîrni dispute dintre cele mai ample şi mai turbulente.  

Prin anul 2000, avînd – ca profesor invitat la Universitatea din Viena – de propus, pentru secţia de română, şi un curs de Landeskunde – la noi s-ar traduce prin „cultură şi civilizaţie“ – m-am gîndit să discut, împreună cu studenţii de acolo, marile controverse mediatice din România acelor ani: luptele dintre naţionalismul cel „bun“ şi cel „rău“ (vă mai amintiţi?), poziţia României în războiul din Kosovo, „cazul Eminescu“, declanşat de „scandalosul“ număr al Dilemei, închinat poetului, şi noile programe de istorie şi de română, dimpreună cu primele manuale alternative. Alăturarea acestor teme – pentru care n-a fost greu să întocmesc cîte un opulent dosar bibliografic – vorbeşte de la sine despre „nevrozele“ României actuale.

E firesc ca educaţia să suscite un aprins interes, situîndu-se, alături de sănătate, între domeniile de cel mai larg impact public. Toţi am avut (şi adesea încă mai avem) de a face cu educaţia, aşa cum fiecare dintre noi ştie pe propria piele ce e o durere de dinţi sau o gripă. Spre deosebire de sănătate însă, unde concedem totuşi că „doctorul ştie mai bine“ ce şi de ce ne doare, pare să fie de ajuns să fi stat cîndva ceva vreme în bancă pentru a nutri convingerea că avem în buzunar cheia de la orice dilemă educaţională.

Am încercat şi eu o atare reconfortantă încredere şi mi-a fost dat – vai! – să mă dezic de ea de nenumărate ori, ca profesor, ca expert curricular, ca autor de manuale, ca membru în varii comitete şi comiţii, ca decan, ca prorector şi, last but not least, chiar ca părinte.

Sper ca cititorii Dilemei vechi să împărtăşească crezul meu că, în materie de educaţie, avem cu toţii încă de aflat, de învăţat, de reflectat.

Vă propun, aşadar, o rubrică în care să reflectăm împreună, pe cît posibil fără mînie şi părtinire, asupra educaţiei – sistemului de învăţămînt şi nu numai – din România, şi nu doar de aici, că doar n-om fi singuri pe lumea asta. Iar dacă uneori calmul meu îi va scoate din sărite pe unii sau pe alţii, îmi cer scuze anticipat.

Am în vedere, pentru textele ce vor urma, un fel de „dicţionar“, punînd de fiecare dată în discuţie o chestiune anume. Nu vreau să le leg neapărat de actualitatea fierbinte, şi pe dată consumabilă, a cotidianului – Cum a fost cu bacul de anul ăsta? Ce consecinţe va avea cutare OM apărut ieri în Monitorul Oficial? etc. –, dar mă preocupă, evident, relevanţa reflecţiilor mele pentru ceea ce se întîmplă şi ce s-ar putea întîmpla în sistemul nostru de învăţămînt, în momentul de faţă.

N-o să vă prezint, promit, disertaţii teoretice, nici pedanterii profesorale. Nu sînt acreditat pentru aceasta.

Mă voi referi în permanenţă la situaţii concrete, trăite, văzute, auzite, îndurate de către mine, de către voi, cei ce veţi avea curiozitatea şi răbdarea să citiţi paginile Dilemei vechi, în ultimă instanţă, de către noi, cei de aici şi de aiurea, cei de azi, de ieri şi de cînd va mai fi. Mă voi abţine însă, pe cît posibil, să rostesc nume. Pentru un manual de psihoterapie colectivă, strigarea numelor ar fi de neocolit. Dar nu îmi propun să scriu aşa ceva. Şi mi-e teamă să n-o iau pe drumul anecdoticii, care e la noi atît de suculentă şi de pulsatilă, încît, vorba poetului, are darul de a schimba pe dată neînţelesurile, în neînţelesuri şi mai mari. Iată o pildă:

A fost odată un ministru al Educaţiei ambiţios, sagace şi inteligent care, privind cu tristeţe în jur, a zis: „Voi reformă, voi reformă cu orice preţ!“ Şi s-a pus acel ministru pe treabă, iscînd valuri-valuri de proteste, că de ce aşa, şi nu altfel, că de ce atîta grabă, că tiranie şi satrapie şcl. Şi cu cît creştea marea de nemulţumiri, cu atît se înverşuna parcă şi zelul reformist. Pentru că avea acel ministru o temere. Ştia că guvernarea sa se va încheia curînd şi că succesorul său, mai împăciuitor şi mai grijuliu, va vrea să ia buretele în mînă şi să şteargă cu el, ca atunci cînd începi o lecţie nouă, scrijeliturile lecţiei precedente.

Timpul a dovedit că premoniţia lui fusese corectă. Succesorul s-a uitat şi el în jur şi şi-a spus: „Ce-i cu scandalul ăsta în educaţie? Voi să fie linişte!“ Şi linişte s-a făcut, măcar pentru o vreme. Iar succesorul s-a ales la rîndul său cu un succesor, tot ambiţios, sagace şi inteligent. Şi iarăşi supărare şi indignare, şi strigăte de „dictatură“ şi „teroare“. Numai că, între timp, se schimbase harta politică, dreapta se făcuse stîngă, mijlocul – „centru“ şamd., şi, pe lîngă strigătele de „Iar scandal! Iar schimbare!“ ale tandrului împăciuitorist, s-au auzit, în cea mai dodecafonică armonie, vituperările antecesorului antecesorului noului ministru reformist: „Blasfemie! Plagiat! Mi s-a copiat reforma!“

Aş vrea, aşadar, să vorbim mai puţin despre cine şi mai mult despre ce. Prefer terapiei colective mediatice liniştirea individuală a nervilor. Şi reflecţia rece, chiar dacă, pe alocuri, şi crudă.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Editura Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.