Lupta cărţilor cu timpul

Publicat în Dilema Veche nr. 553 din 18-24 septembrie 2014
Din amintirile unui cobai jpeg

Am scris săptămîna trecută despre fişa clinică a lecturii. M-am simţit dator să o fac, deşi bănuiam că nu va stîrni mare interes.

Primul articol din seria celor trei – incluzîndu-l pe cel de faţă – despre citit a fost scris sub o influenţă conjuncturală. Urma să ţin un curs, la Constanţa, pentru participanţii la Olimpiada internaţională de lectură. Am citit, la începutul cursului, articolul din Dilema veche. Am primit aplauze. Evident, m-am bucurat. Însă şi cu un soi de iritare. Nu-i prea greu să le spui iubitorilor de carte că lectura e bună.

Te bucuri să primeşti mailuri de felicitare şi o puzderie de like-uri. Dar – n-am ce-i face, deformaţie profesională, de „educator“ – pentru mine un singur „like“ poate atîrna cît alte 1000 dacă are dedicaţia „de la un necititor“. Dar cum să ajungi la el pe calea scrisului – cu atît mai mult cu cît destinaţia acestuia este, în cazul de faţă, comunitatea „dilematicilor“, despre care multe pot să-mi închipui, mai puţin că n-ar lua o carte în mînă în ruptul capului?

Audiatur et altera pars. Să-i ascultăm şi pe ceilalţi. Ca să ştim în ce limbă putem vorbi.

Mesajul pe care ne tot străduim să îl transmitem, că lectura te face mai bun şi mai frumos, e doar parţial adevărat. Mai lipseşte un „dacă“. Dar, măcar, acest „dacă“ poate fi explicat, arătat. Mi-e teamă însă că mare parte dintre necititorii vremii de azi nici nu mai au răbdarea să urmărească o astfel de linie de argumentare. Pentru ei lectura este, din capul locului, o activitate revolută – passé, out – precum croşetatul, cusutul la gherghef sau pusul de murături. Pentru ei, lectura – mai exact, cartea – a pierdut lupta cu timpul. N-are sens să plîngi după laptele vărsat. Au dreptate?

Întîi de toate, să vedem despre ce vorbim. Ne plîngem că românii nu mai citesc. Că, dintre români, în special tinerii nu mai citesc. Românii, potrivit statisticilor comparative, nu sar afară din tabele. Citim, e drept, ceva mai puţin decît nordicii. Dar ne aliniem rezonabil cu sudicii – cu turcii, grecii, italienii, spaniolii.

Tinerii nu mai citesc. Corect ar fi să adăugăm aici şi complementul direct: „cărţi“. Altminteri, lucrurile s-ar putea să ia o altă întorsătură.

Iau un singur exemplu, oricît de trăsnit ar părea. O plimbare prin Bucureşti. În vremea tinereţii mele, prin anii ’70-’80, era de făcut cu ochii în pămînt, să nu-ţi strici ziua de tot. Ce să vezi? Că un „Gostat“ a fost înlocuit cu un „Aprozar“? Că a mai zburat firma unui restaurant în care, pe vremuri, puteai bea o cafea? Astăzi, Bucureştiul începe să arate a oraş normal. Nu în ultimul rînd, a bibliotecă în aer liber, în care vin spre tine, din toate părţile, afişe, reclame, spoturi luminoase... tot tacîmul. Să tot citeşti. Ba te şi întîmpină la tot pasul cîte cineva care îţi oferă un prospect, un „fluturaş“. Nu-i nimic dacă te grăbeşti. Le poţi citi în tihnă, acasă. Iar eu, adept împătimit al lecturii, le refuz.

Computerul. Netul. Duşmanii. Stăm cu orele, e drept, cu privirea aţintită în ecran. Dar ce ne flutură pe dinaintea ochilor acest căpcăun al vremurilor noi sînt, cel mai adesea, tot cuvinte. Material citibil, +/- imagini, +/- sunet.

Galaxia Gutenberg a ajuns la crepuscul. Tiparul nu mai este cea mai influentă tehnologie în planul culturii. Dar, pe cînd făcea asemenea profeţii, McLuhan era convins că declinul tiparului înseamnă intrarea într-o nouă epocă culturală, cea în care cuvîntul scris e înlocuit, treptat, de imagine. Aici se pare că se înşela. Cuvîntul scris nu şi-a ieşit din drepturi. Ca dovadă că televizorul – principalul vehicul al noii culturi – nu a afectat producţia tipografică. Ca dovadă că a fost nevoie de o nouă tehnologie, care să nu se substituie culturii scrisului şi cititului, ci să o incorporeze. Computerul şi cel mai important produs al acestuia, Internetul.

Altundeva este miza. Tehnologia tiparului a propulsat în prim-plan, din întreaga panoplie a scriptibilului şi citibilului, un obiect particular, cu un fenomenal impact: cartea. Faptul că tipografiile actuale îşi fac planul mai degrabă cu etichete de bere, ambalaje de sucuri, buletine de vot, caiete liniate, agende, posteruri, flyere ş.a.m.d. ne umple pe noi, literaţii, de oroare. Nu şi pe urmaşii lui Gutenberg.

Cartea – invenţie a tiparului, obiect incert – înseamnă, în esenţă, posibilitatea oferită unui text de a cîştiga bătălia cu timpul. Ea cumulează spectaculos facilităţile de arhivare – pe care le aveau şi mai vechile suporturi ale scrisului, precum tăbliţele, papirusurile etc. – cu cele de multiplicare, asigurînd, în felul acesta, şansa unei dăinuri perpetue în memoria colectivă. E un obiect ubicuu, care există simultan undeva – în biblioteci, de exemplu – şi peste tot – în minţile cititorilor, de pildă. În mod ciudat, cartea, ca obiect cultural, este mai îndeaproape înrudită cu menhirele de la Stonehenge decît cu succesorul ei imediat în ordinea extinderii ariei de acoperire a tiparului, ziarul.

Cultura Internetului tinde să dezagrege acest obiect, lipsindu-l de prezenţa lui fizică şi de aura lui rituală. Şi, odată cu această dezagregare, dispar şi practicile de lectură aferente. Nu „Cît citim?“ este întrebarea, ci mai ales „Ce citim?“ şi, mai presus de toate, „Cum citim?“.

Cartea a însemnat construcţia migăloasă, de-a lungul a numeroase generaţii şi, lucru încă şi mai demn de semnalat, cu o deschidere socială tot mai largă, a unui comportament de lectură. Cel care a scrijelit acum mai multe milenii textul epopeii Ghilgameş sînt sigur că nu s-a gîndit nici o clipă că face o muncă de pe urma căreia vor trage foloase toţi adolescenţii sumerieni. Oamenii secolului al XIX-lea, francezii care i-au arătat cu degetul pe Corneille şi Racine, englezii care s-au uitat la Shakespeare, nemţii care s-au oprit la Goethe etc. s-au gîndit, în schimb, la aşa ceva. Şi asta pentru că exista tiparul. Încă de secole.

Internetul ne recomandă un alt tip de ubicuitate, care nu-şi mai propune să înfrîngă timpul ci, cel mult, să îl suspende. Într-un prezent perpetuu.

Lectura cărţii înseamnă, în primul rînd, capacitatea de a ieşi din timpul propriu, contingent, şi de a intra în alt timp, dincolo de cronologie: cel al întîlnirii cu textul. O lectură focalizată, atentă, răbdătoare, disponibilă. O lectură, în cele din urmă, altruistă, care ne îmbogăţeşte prin ieşirea din propriile noastre îngrădiri.

Dacă acest tip de lectură se duce, dacă homo zappiens cîştigă definitiv partida, nu numai obişnuinţele cititului s-au modificat. S-a modificat situarea noastră în raport cu timpul, deschizînd era lui homo transiens, a prezentului permanent reinventat. Eu, unul, nu-mi doresc să trăiesc într-o astfel de umanitate.

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Edi Iordanescu (Sportpictures) jpg
Spatiul Schengen FOTO Shutterstock
Ce ar fi însemnat pentru România un nou eșec în Schengen și cum putem depăși criza politică: „Am fost primii care am decis să-l susținem”
Profesorul Valentin Naumescu l-ar vrea președinte pe Nicușor Dan și spune că niciunul dintre cei care au candidat în primul tur nu ar trebui să se regăsească pe liste. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Naumescu vorbește despre Schengen, criza politică din țară și problemele partidelor mainstream.
banner Titi Aur png
Vlad Predescu jpeg
Aşa eviţi accidentele la schi sau la alte sporturi de iarnă! Sfaturile dr. Vlad Predescu
Pregătirea fizică insuficientă și dorința de a impresiona sunt printre cele mai frecvente cauze ale accidentelor grave pe pârtia de schi.
kaufland jpg
Programul hipermarketurilor Carrefour și Kaufland de sărbători
Supermarketurile au început să anunțe care va fi programul de funcționare în perioada sărbătorilor de iarnă, majoritatea menționând libere sau program scurt pentru angajați.
 Victor Pițurcă FOTO Mediafax
coada comunism
Cum au fost românii înfometați sistematic pe baze „științifice”. Cât trebuia să mănânce un român conform nutriționiștilor lui Ceaușescu
În anul 1984, Nicolae Ceaușescu se juca de-a nutriționistul cu românii și introducea un plan sistematic de înfometare a populației. Acest plan era făcut de specialiștii vremii sub oblăduirea „marelui cârmaci”. În tot aceste „contrabandiștii” care aducea mâncare de la țară erau vânați cu milițienii.
cumparaturi supermarket alimente  shopping (2) jpeg
Puțini români știu cât de sănătos este! Peștele gustos și plin de vitamine pe care mulți îl evită
Este un pește destul de ușor de găsit, care poate fi pregătit în nenumărate feluri. Cu toate acestea, mulți români îl evită, fără să știe cât de util este, de fapt, pentru sănătate! Are un conținut ridicat de vitamina D și are un gust foarte bun!
Rebelii sirieni au descoperit laboratoare de droguri în Siria FOTO Captură Video France 24
Secretele comerțului ilicit cu droguri al regimului Assad. Rebelii sirieni au descoperit cantități uriașe de captagon
Rebelii sirieni conduși de gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care au preluat controlul asupra capitalei Damas după fuga lui Bashar al-Assad, au descoperit depozite uriașe de droguri destinate exportului la periferia Damascului.