Lumea nu-i așa de complicată

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Comunismul se aplică din nou jpeg

În urmă cu ceva mai bine de un an, am scris despre cartea istoricului israelian Yuval Noah Harari – Sapiens. Scurtă istorie a omenirii –, un bestseller internațional. Mi s-a părut o carte neobișnuită și extraordinară chiar dacă spuneam că ar fi o istorie foarte la modă, ceea ce nu e neapărat o laudă. Ei bine, după așa o carte, cînd am văzut că apare și o a doua, de același autor, intitulată Homo Deus – scurtă istorie a viitorului, mi-am zis că e imposibil să fie la fel de bună, că nu se poate ca un om cu o viziune extraordinară asupra trecutului omenirii să aibă o viziune la fel de interesantă și asupra viitorului. Ar fi fost prea mult. M-am gîndit că e ca la filmele de mare succes la care se mai fac o urmare, două, trei, tot mai slabe, dar care speculează cumva succesul inițial. Așa că n-am mai cumpărat a doua carte. A apărut însă și a treia, tot la Polirom, intitulată 21 de lecții pentru secolul XXI. Am răsfoit-o într-o librărie și mi-au căzut ochii pe prima frază din introducere: „Într-o lume inundată de informații irelevante, claritatea înseamnă putere“. Deja interesul mi-a fost captat. Apoi am constatat că peste tot pe unde mai deschideam pagini, la întîmplare, găseam cîte ceva ce merita atenție. De exemplu, capitolul despre terorism începe cu observația că teroriștii „ucid foarte puțini oameni, dar reușesc să înspăimînte miliarde și zdruncină structuri politice uriașe, precum Uniunea Europeană sau Statele Unite“, sau capitolul despre război care se încheie cu concluzia că „un posibil remediu pentru prostia omenească este o doză de smerenie. Tensiunile naționale, religioase și culturale sînt acutizate de sentimentul măreț că națiunea mea, religia mea și cultura mea sînt cele mai importante din lume…“

În capitolul despre secularism, Harari scrie că „laicismul nu ar trebui echivalat cu dogmatismul stalinist sau cu urmările negative ale imperialismului occidental și ale industrializării scăpate de sub control“. Peste tot sînt idei care se remarcă prin echilibru și rațiune, deși tot Harari scrie, în capitolul despre ignoranță, că „este o greșeală să i se acorde individului rațional atît de multă încredere“ pe cît o face de cîteva secole gîndirea liberală.

Dar despre deziluzia actuală față de soluțiile gîndirii și lumii liberale, Harari crede că e ceva temporar și că, pînă una-alta, primul pas ar fi „să ne potolim puțin cu profețiile apocaliptice și să înlocuim panica cu nedumerirea“. El crede că așa-zisele alternative autoritare nu aduc nici o rezolvare și face o observație simplă: „Oamenii părăsesc regimurile care nu le satisfac așteptările. În călătoriile mele prin lume am întîlnit numeroși oameni, în multe țări, care voiau să emigreze în SUA, în Germania, în Canada sau în Australia. Am cunoscut cîțiva care voiau să se mute în China sau în Japonia. Dar nu am întîlnit pînă acum nici măcar o singură persoană care să visesze să emigreze în Rusia.“

În fine, foarte multe lucruri mi s-au părut interesante în această carte, de la provocările tehnologico-filozofice pînă la cele legate de egalitate sau imigrație. Aș insista însă puțin asupra viziunii autorului despre un fenomen care ne preocupă în mod special în ultima vreme: adevărul și post-adevărul (care a și fost declarat cuvîntul anului 2016). Harari începe prin a aminti minciunile rusești care au ambalat intervenția militară din Crimeea și Ucraina din 2014 și care i-au scandalizat și uluit pe cei bine informați. Totuși, scrie Harari, „o privire fugitivă în istorie ne dezvăluie că propaganda și dezinformarea nu reprezintă o noutate; pînă și obiceiul de a nega existența unor națiuni întregi și de a crea țări false are o istorie îndelungată“. Istoricul dă o mulțime de exemple din toate zonele lumii. Ajunge pînă la urmă la ideea că „încă din Epoca de Piatră, rolul miturilor autoconsolidate a fost acela de a uni colectivități umane“. Și, observă el, „realitatea este că adevărul nu s-a aflat niciodată în fruntea agendei lui Homo sapiens“. E modul tipic al lui Harari de a relativiza lucrurile, de a lărgi contextul, cu o ușurință bine argumentată. Claritatea viziunilor sale, modul în care știe să limpezească perspectiva asupra unor probleme complicate, este probabil calitatea lui principală, așa cum se anunță și din introducere. Dar Harari nu oferă certitudini și clișee. Ca un adevărat om de știință, el pune mereu lucrurile în balanță, cu o atitudine de multe ori dilematică, aș zice eu. Și dacă, după istoria lui Homo sapiens, Harari a mai reușit să scrie așa o carte multidisciplinară despre lumea de azi, aș mai zice și că avem de-a face cu o minte absolut sclipitoare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.