Lumea întoarsă pe dos

Publicat în Dilema Veche nr. 532 din 24-30 aprilie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

În urmă cu 31 de ani, Ronald Reagan a numit Uniunea Sovietică – „imperiul răului“. Adică i-a spus pe nume. La opt ani după această „marcare“, imperiul s-a dezmembrat. Dar răul nu a fost exorcizat pînă la capăt şi, iată, a început să se refacă. Semne existau de multă vreme. Asemeni URSS-ului, Rusia a continuat să fie prietenă şi să susţină tot felul de regimuri nedemocratice din lume, de la islamica republică a Iranului, pînă la regimul autoritar socialist din Venezuela, trecînd prin Siria lui Bashar al-Asaad şi jamahiria libiană a detronatului Gaddafi. S-a solidarizat cu toţi proscrişii internaţionali şi s-a opus oricăror încercări ale Occidentului de a-i sancţiona. Pe plan intern, a părăsit de mult drumul care putea duce către valorile democratice. Lumea civilizată a privit fără reacţie acest traseu. Dar, adesea, în politică măsurile nu pot fi eficiente decît dacă sînt luate după ce răul devine evident pentru toată lumea, aşa cum bine ştia Cicero cînd rostea faimoasele catilinare („Pînă cînd, în sfîrşit, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră? Cît timp nebunia asta a ta îşi va mai bate joc de noi? Pînă unde se va dezlănţui îndrăzneala ta neînfrînată?“), anunţînd că nu-l va pedepsi pe complotist decît atunci cînd nimeni (oricît de ticălos) nu se va mai putea îndoi de justeţea pedepsei.

Cam aşa e şi cu Rusia de azi. Occidentul a trebuit să aştepte pînă cînd conducerea acesteia şi-a dat arama pe faţă. Nu că reacţia ar fi fost pe măsură, dar anumite mecanisme de sancţionare tot au fost declanşate, iar lumea e deja în alertă.  

Dar de unde vine agresivitatea Rusiei actuale? Şi de ce, în timpul Războiului Rece, pe cînd erau două supraputeri, asemeni feţelor aceleiaşi monede, era justificat să crezi că Uniunea Sovietică era faţa întunecată a lumii, iar Statele Unite partea luminoasă? Sigur, ştiu că lumea nu poate fi judecată doar în alb şi negru, dar mai ştiu şi că nenumăraţi sînt cei oricînd gata să facă din negru – alb. Şi aici e, cred, chiar răspunsul: întoarcerea realităţii pe dos. Sovieticii erau maeştri în asta. Ei încercau mereu să se compare cu americanii, pe care probabil că îi invidiau mai mult sau mai puţin conştient şi din cauza cărora aveau frustrări. De fiecare dată cînd li se reproşau relele făcute, ei aveau pregătit un răspuns în oglindă (şi americanii au exterminat pieile roşii). În încercarea de a-şi asuma o legitimitate pe care o simţea lipsă, lumea comunistă a copiat întotdeauna formal instituţiile capitaliste, cărora le-a deturnat însă, menirea. Uniunea Sovietică însăşi a fost un fel de copie formală, o umbră a Statelor Unite. Noi, cei din Estul Europei, am simţit direct şi încă resimţim efectele politicii brevetate de ea. Un sistem care ne-a întors societatea pe dos, în timp ce avea pretenţia că aduce omenirii un viitor luminos (de la acel sistem moştenim încă şi astăzi o bună parte din duplicitatea şi minciuna asociate cu politica, laolaltă cu impresia că asta e ceva inevitabil).

Conducerea Rusiei de azi a revenit în forţă la acest fel de a pune problemele: e o ţară condusă autoritar, care se pretinde democratică; invadează mascat Crimeea, dar neagă că soldaţii ei ar fi făcut asta, şi susţine că se deosebeşte de Statele Unite, care-şi trimit mereu trupele peste mări şi ţări; ulterior, anexează oficial peninsula, pretinzînd că o face pentru binele majorităţii etnicilor ruşi de acolo; tulbură apele în estul Ucrainei şi, în acelaşi timp, spune că ar dori să evite o intervenţie militară. Politica sa e bazată pe mistificarea realităţii. De voie, de nevoie, cetăţenii ruşi s-au obişnuit să creadă în falsuri, fie ele şi cusute cu aţă albă, ajutaţi, bineînţeles, din plin şi de propaganda care a fost mereu una dintre cele mai redutabile arme ale Kremlinului. URSS a fost un imperiu al vorbelor şi al promisiunilor. Acestea aveau, uneori, o logică proprie, dar care sfida realitatea. 

O întrebare naivă ar fi de ce ţara cu cea mai mare suprafaţă din lume are nevoie să mai anexeze şi alte teritorii. Pentru că în mentalul colectiv al ruşilor persistă vechea idee că ţării îi merge bine cînd cucereşte alte teritorii şi că puterea unui conducător stă în capacitatea de a trimite armata să invadeze ţări străine. Altfel spus, fie traiul cît de rău, dacă îi putem bate pe ucraineni, noi ne simţim grozav. Şi vom justifica asta spunînd că ei sînt de vină. O atitudine generată de frustrările istorice. Fost ofiţer KGB, Vladimir Putin s-a format lucrînd într-o atmosferă de planuri şi uneltiri contra Occidentului, în spiritul unei veşnice confruntări. Oricît de inteligent să fi fost, n-ar fi avut şansa să iasă din categoria celor frustraţi (din punct de vedere politic) că au pierdut Războiul Rece (ştim cam cum gîndeau şi se manifestau după Revoluţie şi securiştii de pe la noi). Iar a te simţi frustrat înseamnă a fi întors spre ceva din trecut, a nu-ţi putea organiza prezentul şi viitorul pentru că nu poţi trece peste probleme anterioare. Aş observa că lucruri similare, la un alt nivel, totuşi, se petrec şi în Ungaria, care, şi ea, mizează prea mult pe trecut. Nu întîmplător, partidele extremiste din Ungaria, care au obţinut scoruri considerabile la ultimele alegeri, se simt încurajate de orice modificare a graniţelor în Europa. Nu mai contează că performanţele economiei interne sînt dezastruoase. Un exemplu opus Ungariei ar fi chiar vecina şi fosta sa „parteneră“ de imperiu – Austria. Un jurnalist de la Der Standard observa că, din stăpîna celui mai mare imperiu din Europa, ţara sa a devenit, relativ peste noapte, una mai degrabă mică, ceea ce nu i-a împiedicat pe austrieci să se preocupe de propria fericire, dezvoltîndu-şi şi modernizîndu-şi economia şi societatea în noile hotare, adaptîndu-se la provocările lumii moderne şi debarasîndu-se de orice fel de complexe istorice. Sigur că şi Rusiei (care numai mică n-a rămas după destrămarea URSS) i-ar fi de folos să se apuce de rezolvarea nenumăratelor probleme interne, fără să mai invadeze noi teritorii, să-şi valorifice corect uriaşele resurse naturale, fără să mai apeleze şi la nesecatele resurse de agresivitate. Se pare însă că drumul spre un viitor civilizat îi este încă obturat de logica sucită cu care s-a obişnuit de prea mult timp. Acea logică ce transformă albul în negru şi negrul în alb, în scopul întoarcerii lumii pe dos. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.