Lucrul cu natura

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Comunismul se aplică din nou jpeg

Acoperişul începuse să se strice, prin unele locuri chiar intra ploaia. Cei care mai fac şiţă sînt pe cale de dispariţie, la fel şi meşterii care ştiu s-o pună pe casă. Împreună cu prietenul meu, zis Moşu’, ne-am încumetat să ne apucăm singuri de treabă. Nu ştiam mai nimic despre meseria asta (că meserie e), dar ne-am zis că, la urma urmelor, ce poate să fie aşa de complicat în a bate nişte scîndurele pe casă. Pentru şiţă mersesem pe o vale îngustă şi noroioasă, la capătul pămîntului, unde am găsit un inginer pensionar care se ocupa de aşa ceva. Am încărcat o Dacie-papuc cu baloţii rotunzi de şiţă, legaţi cu sîrmă.  

La început ne era frică să mergem pe acoperiş, foloseam o coardă de alpinism ca să ne asigurăm. Umblam cu multă grijă şi orice operaţiune ne lua foarte mult timp. Încet-încet, ne-am obişnuit. După prima zi, am renunţat la coardă. În a treia, ne plimbam printre hornuri ca prin propria bucătărie. Şiţele trebuiau bătute de jos în sus şi de la dreapta la stînga, una peste alta, bucată cu bucată. Foloseam cuişoare speciale, lungi şi subţiri, ca să nu crape. Le băteam uşor, în diagonală. Tot crăpau. Ţăranii care treceau pe acolo, văzîndu-ne doi orăşeni suiţi pe casă, se minunau: „Şiţuiţi, şiţuiţi?“ „Şiţuim, şiţuim“, răspundeam noi. Şi vrednicul moş Gheorghe ne privea sceptic. Într-o zi, ne-a aruncat o vorbă, în treacăt: „Da’ n-o udaţi?“ Ne-am întrebat ce-a vrut să spună. Şi dintr-o dată, ne-am dat seama că era o informaţie de-a dreptul masonică, strecurată într-o doară. Ca să fie mai flexibile şi să nu crape cînd baţi cuie în ele, bucăţile de şiţă trebuie udate. Aşa că am desfăcut baloţii şi am băgat scînduricile într-un butoi cu apă. Şi a mers ceva mai bine. La un moment dat, o femeie a trecut pe lîngă gard şi, văzîndu-ne cum desfacem baloţii, a bombănit din mers: „Da’ de ce le amestecaţi aşa?“ Iar ne-a pus pe gînduri. Ce-a vrut să spună? Înseamnă că un balot e format din şiţe care provin din aceeaşi buturugă spartă cu barda (şiţele se fac manual, cu barda) şi sînt legate, apoi, la rînd. Dacă nu le amesteci între ele, vei avea mereu şiţe provenite din acelaşi loc, cu noduri şi defecte similare, care se suprapun perfect unele peste altele, ca la lego. Altfel, te chinui să îmbini bucăţi cu curburi şi strîmbături diferite. A fost un moment de iluminare, am priceput că treaba nu e aşa de simplă, că lucrul cu lemnul e ceva special şi că nu trebuie să striveşti corola de minuni a lumii, că numai împreună cu natura şi nu împotriva ei poţi face o lucrare bună. Pentru a ne potrivi şi mai bine cu natura, şi cu Dumnezeu, ne sculam odată cu răsăritul soarelui şi munceam cît era ziulica de lungă, doar cu o pauză la prînz, şi ne culcam odată cu soarele.

Într-una din zile – era într-o vineri –, pe la prînz, a apărut Voinicul, cu rucsacul în spate şi o canistră de plastic în mînă. Ne adusese de băut, în contul zilei lui de naştere. Ne-am uitat la canistră şi nu ne-a venit să ne credem ochilor: 25 de litri de vin, bătuţi pe muchie. Roşu, nu prea tare. I-am spus că a cărat prosteşte aşa o cantitate, pe care n-o s-o bea nimeni şi o s-o care înapoi la Bucureşti. Dar, că tot era ora mesei, am mîncat şi am băut ceva vin, apoi ne-am urcat din nou pe casă. Coboram din cînd în cînd să mai luăm cuie şi şiţă de la muiat, ocazie cu care ne umpleam şi cîte un păhărel. Treaba începea să meargă ca pe roate şi se pare că vinul folosea cumva şi la echilibrul pe casă, şi la ostoirea tuturor durerilor pe care o asemenea muncă ţi le provoacă. Am înţeles a doua oară ideea cu udatul şiţei. Dar a nu se crede că ne-am îmbătat. Nici măcar nu ne-am ameţit. Seara, la masă, am mai băut cîte un păhărel suplimentar şi ne-am culcat. Peste noapte, am auzit oarecare tevatură prin curte, dar n-am dat atenţie. Cînd ne-am sculat, soarele răsărise de ceva vreme, dar era încă răcoare. Pe masa din faţa casei am găsit o sticlă de whisky, nedesfăcută şi aburită. „Ce-i asta, bă? Cine a adus-o?“ „Nişte prieteni de-ai mei, care au trecut azi-noapte pe aici“, a răspuns Voinicu’. „E pe post de ceai la micul dejun“, am zis noi. Şi ne-am pus pe treabă. Adică, am început a sorbi „ceaiul“ şi a pune şiţe pe casă. N-am mîncat nimic, dar efortul ne-a făcut sete şi nu se făcuse ora 10 cînd goleam ultimele picături din sticlă, ajutaţi, ce-i drept, şi de zdravenele sorbituri ale lui Voinicu’. Ne-am mirat puţin de-aşa o ispravă matinală completă, dar, mai treji ca niciodată, ne-a amintit de vinul de cu seară. Şi am reînceput lucrul, în ton cu natura, cu lemnul şi cu strugurii Domnului. În păhărele mici, cu cuie subţiri şi cu tot mai mult spor. La ora mesei de prînz, am descoperit, însă, că bidonul de vin era gol. Am scurs ultimele picături în pahare şi l-am întrebat pe Voinicu’ unde a pus restul. „Păi, s-a băut“, a răspuns el. L-am privit neîncrezători. „Cine l-a băut? Amicii tăi de aseară?“ „Nici vorbă, doar noi trei. Păhărel cu păhărel.“ Recordul era năucitor. Oricum am fi dat-o, 25 de litri de vin, plus o sticlă de whisky în trei oameni, în nici 24 de ore, era greu de conceput. Dacă am fi făcut asta la Bucureşti, probabil că ne lua Salvarea. Şi mai ciudat era că nici unul dintre noi nu s-a simţit vreo clipă măcar uşor ameţit. Eram cristal şi ceva mai în putere decît de obicei. Lucrarea de pe casă arăta impecabil, nu încurcasem lucrurile, ba chiar avansasem mai mult ca niciodată. Nu chinuisem lemnul şi natura ţinuse cu noi. Lucrurile merseseră unse. Niciodată n-am înţeles pe deplin acel straniu fenomen de absorbire, dar, de atunci, am căpătat o cu totul altă înţelegere asupra lucrărilor şi lucrătorilor, asupra naturii umane şi forestiere. Iar pe Voinicu’ l-am beştelit şi l-am trimis în sat după nişte bere, că doar fusese ziua lui de naştere, ce Dumnezeu... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita Sindromul Metabolic
Sindromul metabolic este un grup de afecțiuni care apar împreună, crescând riscul de boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2. Iată care sunt cele 9 alimente pe care persoanele de peste 40 de ani ar trebui să le mănânce pentru a evita această boală.
image
Trei marmote filmate cum stau cu burta la soare și se joacă în iarbă VIDEO
Trei marmote au fost filmate în timp ce stau cu burta la soare și se joacă în iarbă, la Ocolul Silvic Vidraru din cadrul Romsilva.
image
Înghețata cu aromă de țuică de prune sau colivă: „La parastase, punem pahare individuale cu înghețată de colivă. Sunt și mulți curioși”
Ați încercat vreodată înghețata de colivă, de țuică de prune, bere neagră, ghimbir sau muștar? Toate acestea sunt creația unui producător de înghețată din București.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.