Lucrul cu natura

Publicat în Dilema Veche nr. 500 din 12-18 septembrie 2013
Comunismul se aplică din nou jpeg

Acoperişul începuse să se strice, prin unele locuri chiar intra ploaia. Cei care mai fac şiţă sînt pe cale de dispariţie, la fel şi meşterii care ştiu s-o pună pe casă. Împreună cu prietenul meu, zis Moşu’, ne-am încumetat să ne apucăm singuri de treabă. Nu ştiam mai nimic despre meseria asta (că meserie e), dar ne-am zis că, la urma urmelor, ce poate să fie aşa de complicat în a bate nişte scîndurele pe casă. Pentru şiţă mersesem pe o vale îngustă şi noroioasă, la capătul pămîntului, unde am găsit un inginer pensionar care se ocupa de aşa ceva. Am încărcat o Dacie-papuc cu baloţii rotunzi de şiţă, legaţi cu sîrmă.  

La început ne era frică să mergem pe acoperiş, foloseam o coardă de alpinism ca să ne asigurăm. Umblam cu multă grijă şi orice operaţiune ne lua foarte mult timp. Încet-încet, ne-am obişnuit. După prima zi, am renunţat la coardă. În a treia, ne plimbam printre hornuri ca prin propria bucătărie. Şiţele trebuiau bătute de jos în sus şi de la dreapta la stînga, una peste alta, bucată cu bucată. Foloseam cuişoare speciale, lungi şi subţiri, ca să nu crape. Le băteam uşor, în diagonală. Tot crăpau. Ţăranii care treceau pe acolo, văzîndu-ne doi orăşeni suiţi pe casă, se minunau: „Şiţuiţi, şiţuiţi?“ „Şiţuim, şiţuim“, răspundeam noi. Şi vrednicul moş Gheorghe ne privea sceptic. Într-o zi, ne-a aruncat o vorbă, în treacăt: „Da’ n-o udaţi?“ Ne-am întrebat ce-a vrut să spună. Şi dintr-o dată, ne-am dat seama că era o informaţie de-a dreptul masonică, strecurată într-o doară. Ca să fie mai flexibile şi să nu crape cînd baţi cuie în ele, bucăţile de şiţă trebuie udate. Aşa că am desfăcut baloţii şi am băgat scînduricile într-un butoi cu apă. Şi a mers ceva mai bine. La un moment dat, o femeie a trecut pe lîngă gard şi, văzîndu-ne cum desfacem baloţii, a bombănit din mers: „Da’ de ce le amestecaţi aşa?“ Iar ne-a pus pe gînduri. Ce-a vrut să spună? Înseamnă că un balot e format din şiţe care provin din aceeaşi buturugă spartă cu barda (şiţele se fac manual, cu barda) şi sînt legate, apoi, la rînd. Dacă nu le amesteci între ele, vei avea mereu şiţe provenite din acelaşi loc, cu noduri şi defecte similare, care se suprapun perfect unele peste altele, ca la lego. Altfel, te chinui să îmbini bucăţi cu curburi şi strîmbături diferite. A fost un moment de iluminare, am priceput că treaba nu e aşa de simplă, că lucrul cu lemnul e ceva special şi că nu trebuie să striveşti corola de minuni a lumii, că numai împreună cu natura şi nu împotriva ei poţi face o lucrare bună. Pentru a ne potrivi şi mai bine cu natura, şi cu Dumnezeu, ne sculam odată cu răsăritul soarelui şi munceam cît era ziulica de lungă, doar cu o pauză la prînz, şi ne culcam odată cu soarele.

Într-una din zile – era într-o vineri –, pe la prînz, a apărut Voinicul, cu rucsacul în spate şi o canistră de plastic în mînă. Ne adusese de băut, în contul zilei lui de naştere. Ne-am uitat la canistră şi nu ne-a venit să ne credem ochilor: 25 de litri de vin, bătuţi pe muchie. Roşu, nu prea tare. I-am spus că a cărat prosteşte aşa o cantitate, pe care n-o s-o bea nimeni şi o s-o care înapoi la Bucureşti. Dar, că tot era ora mesei, am mîncat şi am băut ceva vin, apoi ne-am urcat din nou pe casă. Coboram din cînd în cînd să mai luăm cuie şi şiţă de la muiat, ocazie cu care ne umpleam şi cîte un păhărel. Treaba începea să meargă ca pe roate şi se pare că vinul folosea cumva şi la echilibrul pe casă, şi la ostoirea tuturor durerilor pe care o asemenea muncă ţi le provoacă. Am înţeles a doua oară ideea cu udatul şiţei. Dar a nu se crede că ne-am îmbătat. Nici măcar nu ne-am ameţit. Seara, la masă, am mai băut cîte un păhărel suplimentar şi ne-am culcat. Peste noapte, am auzit oarecare tevatură prin curte, dar n-am dat atenţie. Cînd ne-am sculat, soarele răsărise de ceva vreme, dar era încă răcoare. Pe masa din faţa casei am găsit o sticlă de whisky, nedesfăcută şi aburită. „Ce-i asta, bă? Cine a adus-o?“ „Nişte prieteni de-ai mei, care au trecut azi-noapte pe aici“, a răspuns Voinicu’. „E pe post de ceai la micul dejun“, am zis noi. Şi ne-am pus pe treabă. Adică, am început a sorbi „ceaiul“ şi a pune şiţe pe casă. N-am mîncat nimic, dar efortul ne-a făcut sete şi nu se făcuse ora 10 cînd goleam ultimele picături din sticlă, ajutaţi, ce-i drept, şi de zdravenele sorbituri ale lui Voinicu’. Ne-am mirat puţin de-aşa o ispravă matinală completă, dar, mai treji ca niciodată, ne-a amintit de vinul de cu seară. Şi am reînceput lucrul, în ton cu natura, cu lemnul şi cu strugurii Domnului. În păhărele mici, cu cuie subţiri şi cu tot mai mult spor. La ora mesei de prînz, am descoperit, însă, că bidonul de vin era gol. Am scurs ultimele picături în pahare şi l-am întrebat pe Voinicu’ unde a pus restul. „Păi, s-a băut“, a răspuns el. L-am privit neîncrezători. „Cine l-a băut? Amicii tăi de aseară?“ „Nici vorbă, doar noi trei. Păhărel cu păhărel.“ Recordul era năucitor. Oricum am fi dat-o, 25 de litri de vin, plus o sticlă de whisky în trei oameni, în nici 24 de ore, era greu de conceput. Dacă am fi făcut asta la Bucureşti, probabil că ne lua Salvarea. Şi mai ciudat era că nici unul dintre noi nu s-a simţit vreo clipă măcar uşor ameţit. Eram cristal şi ceva mai în putere decît de obicei. Lucrarea de pe casă arăta impecabil, nu încurcasem lucrurile, ba chiar avansasem mai mult ca niciodată. Nu chinuisem lemnul şi natura ţinuse cu noi. Lucrurile merseseră unse. Niciodată n-am înţeles pe deplin acel straniu fenomen de absorbire, dar, de atunci, am căpătat o cu totul altă înţelegere asupra lucrărilor şi lucrătorilor, asupra naturii umane şi forestiere. Iar pe Voinicu’ l-am beştelit şi l-am trimis în sat după nişte bere, că doar fusese ziua lui de naştere, ce Dumnezeu... 

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.