Lucescu în palton
Să fie lipsa de constanţă principala caracteristică a fotbalului românesc din ultima vreme?
Fotbalul românesc nu înseamnă doar Bonetti, probabil fostul antrenor al lui Dinamo în momentul apariţiei acestui articol. E fatal să vorbeşti într-un săptămînal despre fotbal, pentru că lucrurile de luni se pot răsuci spectaculos pînă joi, cînd apare la tarabe Dilema. Revin. Fotbalul românesc nu e reprezentat doar de italianul Dario Bonetti ci şi, culmea, culmilor!, de românul Mircea Lucescu. L-aţi văzut? L-aţi zărit în paltonul lui negru pe marginea terenului de la Londra, acolo unde, după cum scrie Daily Telegraph, „rafinata echipă a lui Lucescu e o bijuterie a mişcării, mingea fiind condusă pe teren ca un VIP invitat la o premieră pe o alee plină de petalele admiratorilor“. Frumos, aşa-i?
Şi jocul şi articolul frumoase, numai la Gorzo am mai citit ceva atît de frumos la lansarea ultimului 007. Un 007 arhaic şi dulce în analogicul lui, în refuzul digitalului, asta este Lucescu şi, dacă o să mă lămuriţi ce-l mînă înainte pe acest bărbat de 67 de ani, atunci voi accepta că fotbalul nostru e lipsit de constanţă. Pînă atunci mă uit fără să înţeleg mare lucru din pasiunea purtată peste decenii a omului în palton de pe marginea gazonului londonez, proaspăt ca într-o zi de primăvară ce aşteaptă primii fulgi.
