Los Angeles 1984

Publicat în Dilema Veche nr. 904 din 5 – 11 august 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Dacă tot sînt în desfășurare (încă) Jocurile Olimpice de la Tokyo, poate că ar fi interesant de amintit povestea unei alte Olimpiade, unde sportivii din România au obținut rezultate care astăzi par absolut incredibile. Este vorba, bineînțeles, de Olimpiada din 1984, de la Los Angeles. Unii își mai aduc aminte foarte bine de ea, alții însă nici nu se născuseră pe atunci și poate că ar vrea să înțeleagă cum a fost posibil așa ceva. România a obținut la acea ediție nici mai mult, nici mai puțin decît locul al doilea pe medalii, după țara-gazdă, Statele Unite, și înaintea unor mari puteri în sport (și nu numai în sport) cum ar fi Germania Federală sau China, care au ocupat locurile trei și patru.

A fost o conjunctură specială, pentru că 14 țări comuniste au boicotat acea Olimpiadă, la apelul făcut de URSS. Era un răspuns al URSS la boicotul Statelor Unite și al altor 63 de țări occidentale asupra Olimpiadei anterioare, din 1980, de la Moscova, motivat atunci de agresiunea sovietică împotriva Afganistanului. Singurele țări comuniste care nu s-au alăturat boicotului din 1984 au fost China, Iugoslavia și România.

Țările comuniste, în general, aveau o politică de susținere a sportului de performanță, ca parte a vastului program de propagandă menit să demonstreze superioritatea comunismului asupra capitalismului. Asta nu diminuează eforturile și performanțele individuale ale sportivilor din acea vreme, deși nu e de neglijat nici fenomenul dopping-ului practicat și el pe scară largă în regimurile comuniste (un obicei la care se pare că Rusia n-a renunțat pînă de curînd, motiv pentru care sportivii din această țară sînt obligați să participe în condiții speciale). Sportivii cu talent din aceste țări erau nu atît susținuți financiar, cît introduși într-un cadru de pregătire disciplinar care le facilita performanța. Era cam ca în bancul cu ferma de vaci care dădea cel mai mult lapte pe cap furajat. Întrebat directorul cum reușește așa ceva, a explicat că doar cu vorba bună. În fiecare zi vacile erau întrebate încetișor: „Ce dăm astăzi, lapte sau carne?”.

Se adăuga faptul că, în sărăcia și închistarea generalizată din comunism, sportul de performanță deschidea calea către o viață ceva mai bună și oferea ocazia călătoriilor în întreaga lume, lucru de care foarte puțini oameni beneficiau pe atunci. Erau motivații în plus pentru cei care deveneau sportivi. Sînt cîteva explicații pentru locurile fruntașe pe care țările comuniste le ocupau mereu la Olimpiade. În sistemele totalitare, centralizate, asemenea performanțe se obțineau mai ușor decît în democrații. Într-o oarecare măsură, acesta poate fi un motiv pentru reușita României, care a beneficiat, într-un fel, și de lipsa concurenței din partea celorlalte țări comuniste. Chiar și așa, însă, e greu de explicat acel formidabil loc doi în lume.

Eram la mare atunci, la Casa Scriitorilor din Neptun. Avînd în vedere diferența de fus orar, competițiile se desfășurau noaptea și dimineața devreme, dar scriitorii aflați în vacanță ascultau mereu radioul, erau informați și entuziaști. În primele dimineți ale Olimpiadei auzeam mereu strigăte de bucurie: „Aur la gimnastică!”, „Alt aur la gimnastică!” „Aur la canotaj!”, „Aur la haltere”, „Aur la atletism!”. Nu trecea zi fără una,  două, ba chiar și patru medalii de aur pentru sportivii români. În total au fost 20 de medalii de aur în 14 zile de competiții. Nu mai vorbesc despre cele de argint sau bronz. De la un moment dat, cîștigarea medaliilor de către sportivii români începuse să devină ceva obișnuit. Ba chiar ajunsese să ne mire cînd „ai noștri” concurau la vreo probă și nu cîștigau nimic.  

S-au obținut atunci 53 de medalii, dar medaliații au fost în număr de 94, pentru că în multe cazuri a fost vorba de echipe. Au existat și campioni care au obținut mai multe medalii, la probe diferite (Ecaterina Szabo – patru de aur și una de argint, Ivan Patzaichin – un aur și un argint și alții). Peste trei sferturi dintre cei 124 de sportivi ai delegației românești s-au întors cu medalii. Au fost de-a dreptul fenomenali.

În mizeria generală din țară, românii erau uimiți și bucuroși de aceste rezultate, chiar dacă ele erau însușite cu nerușinare de propaganda oficială. Ceaușescu nu ezita să se împăuneze cu performanțele sportivilor. Americanii erau la rîndul lor bucuroși că reușiseră să convingă regimul de la București să nu se solidarizeze cu restul țărilor comuniste. Liderii de la Washington considerau asta drept o victorie, iar publicul de pe stadionul în care s-a desfășurat ceremonia de deschidere s-a ridicat în picioare aplaudînd în mod special delegația României.

În țară existau zvonul și temerea că, după așa o acțiune de frondă, URSS „va distruge” România. Uniunea Sovietică avea însă pe atunci alte probleme (conducătorii ei mureau unul după altul), iar în toată povestea exista o latură convenabilă chiar și pentru Puterea de la Moscova: unica țară participantă la Olimpiadă din așa-numitul Pact de la Varșovia, fie ea și percepută ca făcînd front separat, se clasase pe locul al doilea, demonstrînd de una singură superioritatea sistemului din care făcea parte. Dintr-un punct de vedere general propagandistic, nu era deloc rău.

Ștacheta ridicată atunci de delegația românească ne face poate astăzi să credem că e cazul să avem pretenții foarte mari de la sportivii noștri și ne simțim frustrați cu „doar” cele cîteva medalii obținute la fiecare ediție. E de observat totuși că locul 20-30 (cît o fi la Olimpiada de acum) e oricum mai presus de locul economic pe care România îl ocupă în lume.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.