Londra, după 12 ani

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Londra, după 12 ani jpeg

După aterizare, cu o voce indignată, pilotul ne recomandă să facem reclamație pe site-ul aeroportului pentru că, deși a adus avionul în timp și la locul stabilit, i se spune că nu poate face debarcarea pasagerilor pînă cînd nu coboară toți pasagerii din avionul vecin (din cine știe ce rațiuni inflexibile, cele două grupuri nu se puteau amesteca). Ne spune că nu e prima dată cînd i se întîmplă asta pe Stansted, că organizarea aeroportului lasă de dorit și că e nevoie de cît mai multe reclamații ca să se schimbe ceva. Stăm încuiați degeaba în avion, încă 20 de minute.

În autobuzul către oraș ne nimerim alături de niște suporteri de fotbal spanioli (nu le-am identificat echipa) care, aruncîndu-și remarcile lor sîsîite peste capetele noastre, ne tulbură ațipeala. Ce limbă imposibilă!

După 12 ani de cînd n-am mai văzut-o, frumoasa Londră se dovedește același loc în care plouă de două-trei ori pe zi. Nu mă mai impresionează chiar ca altădată. Să fie antipatia provocată de Brexit? Ori arhitectura tot mai amestecată? Bietul „castravete“, controversatul zgîrie-nor de odinioară, e acum acoperit, eclipsat aproape complet de blocuri mai înalte și mai spectaculoase, de toate formele, care conturează un adevărat cartier, asemănător cu La Défense din Paris. Chiar dacă mai puțin simpatică, metropola rămîne grandioasă. Automatizările, am scris asta și săptămîna trecută, sînt tot mai multe. În camera de hotel, de exemplu, geamurile nu se pot deschide, în vreme ce aerul condiționat nu se poate închide. Degeaba apăsăm pe toate butoanele. Jetul pătrunde prin fantele din perete cu zgomot infernal și e cînd prea rece, cînd prea cald. Indicațiile tehnice pe care recepționera ni le dă prin telefon se dovedesc inutile. Îmi amintesc o chestie de foarte demult: difuzorul din camera de hotel de la Moscova, care nu putea fi închis și nici dat mai încet, cu rolul de a emite propagandă sovietică nonstop. La hotelul londonez, în cele din urmă am descoperit că vijelia putea fi oprită dacă ne făceam că ieșim din cameră, adică dacă deschideam și închideam ușa.

Pe stradă, englezoaicele continuă să poarte indestructibilii șlapi, chiar și la 12 grade Celsius, cu piciorușele lor rotunjoare, albicios rozalii: tîrș-tîrș, tîrș-tîrș... La rîndul lor, turiștii din întreaga lume continuă să-și facă poze cu toată familia înghesuită în cîte o cabină telefonică roșie, clasică. Ca orice țară care se respectă, Marea Britanie continuă să aibă telefoane publice în era mobilelor, și ziare multe și groase în era Internetului.

Metroul londonez, cel vechi de peste 150 de ani, ne întîmpină cu un mare afiș Twin Peaks – it is happening again (celebrul serial se reia de săptămîna asta). Descopăr și un amănunt care-mi scăpase: cele mai multe stații ale metroului nu au nici un fel de facilități pentru accesul persoanelor cu dizabilități. Într-o stație, un cuplu ocupă la repezeală scaunele din mijloc, obligîndu-ne să ne împărțim în stînga și-n dreapta. Bombăn că „ăștia s-au așezat ca țăranii“, după care aud că „țăranii“ vorbeau chiar românește.

Românește-moldovenește vorbesc și cele două doamne lîngă care ne așezăm la o cafenea din magazinul Harrods (în care, ca de obicei, n-am cumpărat nimic). Una dintre doamne tocmai spune că trebuie să dea un examen, spre ironia celeilalte, care exclamă cu o oarecare superioritate: „Draga mea, dar ieu dau iecsamen în fiicare siară“. Aflăm că la Harrods nu se mai vînd piane (nu voiam decît să le încercăm, ca acum 12 ani), în schimb avem o întîlnire neașteptată cu Ding Junhui, celebrul jucător chinez de snooker. Chiar dacă pentru noi toți, chinezii seamănă între ei, nu avem nici o îndoială că e el. Cu un aer degajat și sportiv, cască gura pe la etajul cu haine de damă, fără să pară a fi recunoscut de cineva, în afară de noi. A doua zi, culmea, îl vedem iarăși, într-un reportaj la BBC World, în care zice că, spre deosebire de Marea Britanie, unde își petrece mult timp, în China nu poate ieși pe stradă fără să fie imediat recunoscut.

Cozile la teatrele londoneze sînt la fel de mari și tot acolo unde le știam pe vremuri. Colțul speakerilor din Hyde Park, care e acum dominat de musulmani, pare să-și fi pierdut orice haz. Prin magazinele alimentare domină tot mai mult produsele semipreparate, cum li se spunea odată pe la noi, în caserole care pot fi băgate rapid la microunde, dar din care, de fapt, nu prea știi ce mănînci. De altfel, gătitul nu a fost niciodată marea bucurie a englezilor. Și totul e foarte scump. Pe lîngă scumpetea tradițională a Londrei, se adaugă și inflația adusă de Brexit. Apropo, încă se fac sondaje de opinie pe tema asta, iar în cele mai recente 45% dintre respondenți cred că Brexit-ul e o cale proastă, în vreme ce 44% încă susțin că e un lucru bun. În condițiile astea, politicienii sînt cam debusolați. În avion, cineva, văzînd noile mori de vînt plasate chiar în mare, în apropierea coastei britanice, a emis ipoteza că de fapt nu ar fi mori de vînt, ci niște elice construite acolo pentru a împinge insulele britanice, ajutîndu-le să se depărteze de Europa.

Foto: A. Manolescu

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.