Locul cu oameni care latră

Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Locul cu oameni care latră jpeg

Holul hotelului, plin de oameni în vîrstă scunzi, adică o mulțime de moși mici și gălăgioși, era în ton cu latura stranie a călătoriei noastre. Cineva a zis că-s poparizi. Nu știți ce-s ăia poparizii? Păcat.

Arhitectural, Torino e poate cel mai ciudat oraș pe care l-am văzut. Palatul Madama, cu fațada baroc de culoare deschisă și spatele jumătate roman, jumătate medieval din cărămidă întunecată, e uimitor. În piața din fața palatului a crescut și un bloc turn modernist. Dar dincolo de toate, Mole Antonelliana, clădirea simbol a orașului, descrisă într-o povestire de Mircea Cărtărescu, depășește orice închipuire. Un amestec de stiluri, o construcție care o vreme a fost cea mai înaltă din Europa, genială, fantastică și stupefiantă. Dacă te uiți prea mult la ea, nu te mai lasă să dormi noaptea. Magazinul de haine în care cînta o întreagă orchestră de jazz nu a fost nici pe departe de natură să-mi înlăture sentimentul de stranietate. Nici fast-food-ul, în care macaroanele stăteau pe rafturi ca la bibliotecă și erau din cînd în cînd consultate de clienți care nu se așezau la mese, nu părea dintr-o lume familiară. Mi a rămas în minte și imaginea de pe aeroport, a fetei cu cizme cu șiret pînă sub genunchi, care fusese pusă să se descalțe. Muncea de zor împreună cu prietenul ei la relegarea nesfîrșitelor șireturi. Ce ne-au făcut teroriștii ăștia…

Dar nu orașul era scopul călătoriei noastre, ci mai degrabă natura. În Sestriere, acolo unde s-au desfășurat probe olimpice de schi în 2006, am văzut un negru îmbrăcat în negru, cu schiuri negre pe zăpada albă. Ne-a stîrnit în minte tot felul de întrebări despre alb și negru, despre albi și negri. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că în Africa trebuie să fie zăpadă neagră (tot așa cum la București e în firea ei să fie maro).

Un drum de schi străbate munții pînă la Mongenèvre, în Franța. O cale lungă în care pîrtiile nesfîrșite alternează cu urcări interminabile în tele­scaune și telegondole, pe văi, prin păduri sure și peste vîrfuri pleșuve. Am ajuns la ideea că, dacă n-am fi avut schiuri, ci snowboard, prin acele locuri ne-am fi sinucis. Oricum n-am văzut mai nimic, fiindcă peste tot era o ceață deasă și lăptoasă ca zăpada de pe jos. Un alb generalizat de jur împrejur care te făcea să-ți contempli doar propriile gînduri. Știai că vei ajunge în alt loc decît cel din care ai plecat, ba chiar în altă țară, dar te întrebai care e dovada drumului. Nu simțeai că înaintezi. Zona din apropierea graniței era aproape pustie, marcajele mai rare și pîrtiile mai prost întreținute. Eram singurii călători. La un canton intermediar de la jumătatea unei linii de telescaun era un om care-și făcea de lucru cu un tîrnăcop. Francez sau italian? – ne-am întrebat. Spărgea gheața. Cînd am trecut prin dreptul lui, a început să latre lugubru, ca un cîine singuratic. O atmosferă ca-n Twin Peaks. Sălașul alb.

Apoi am schiat printr-o zăpadă nouă, ca smîntîna, nevăzînd mai departe de vîrfurile schiurilor. Dintr-un alt telescaun am zărit o siluetă care se plimba printr-o pădure de conifere cu acele căzute, purtînd pe umăr o umbrelă neagră, ca într-un tablou de Monet transpus în iarnă. Aghiuță? La întoarcere n-am mai găsit intrarea pe pîrtia neagră marcată pe hartă cu numele de Croce. Ne-am întîlnit, în schimb, cu trupele alpine care învățau să schieze. La finalul unei coborîri au nimerit cu toții în zăpadă nebătută, unde au început să cadă ca secerați, dîndu-se de-a rostogolul cu ranițele din spate și cu tot harnașamentul de pe ei. Întinși pe jos, rîdeau și se băteau cu bulgări. O grupă de împiedicați veseli. Armata italiană.

A nins trei zile încheiate. În ultima, la un moment dat am bănuit că soarele nu-i departe. Trebuia doar să mai urcăm puțin. Am ajuns la ultimul teleschi, care ducea spre vîrful Motta (la peste 2800 de metri). Acolo, dintr-odată am ieșit la lumină. Sub noi se întindea o mare de nori. Teleschiul ieșea din cazanele cu aburi, precum o scară plină de oameni, spre Paradis. Acolo am făcut plajă, ca niște suverani ai lumii cețoase care ni se întindea la picioare. Dar pîrtia de dedesubt era afînată. A trebuit să muncim. Nici în Paradis nu-i totul perfect.

Am mers în paralel cu trei paralimpici. Stăteau într-un fel de cărucior care în loc de roți avea un schi. Bețele care au la capăt niște tălpici le sînt de mare ajutor acestor oameni teribili. Străbăteau pîrtiile cele mai grele cu o ușurință care lipsea multor schiori valizi. Ba, la un moment dat, un asemenea tînăr zdravăn și neîndemînatic a dat peste unul dintre paralimpici. L a trîntit pe jos. Ridicarea a fost complicată. Dar omul s-a scuturat și a pornit mai departe, neatent la scuzele nepriceputului. La Mongenèvre am căutat o căciulă serioasă, bună pentru manifestații de iarnă. Am găsit una de lînă care avea în interior o etichetă pe care era inscripționat mesajul „Italians cook better“. Eram în Franța. Era o căciulă. N-am înțeles nimic. Mi-am adus aminte de omul care lătra și de celelalte aiureli. Masa de la Montgenèvre contrazicea oricum eticheta căciulii. Localul, cu o lumină chioară și cu masa lîngă ușa dinspre care veneau valuri de aer rece, nu ne-a dat cine știe ce speranțe. Dar cînd au început să apară melcii sfîrîind în cochilii, broaștele pane, foie gras-urile de mai multe feluri, rața cu portocale, dorada cu legume, coaptă în pungă, vinurile alb și roșu alese de proprietar, friptura de vită cu smîntînă și mai ales berbecuțul dulce și fraged ca un porumbel, ținut șapte ore la macerat, am înnebunit cu toții. N-a mai avut mare importanță că la nota de plată ne-au ieșit ochii din cap, exact ca la melcii pe care tocmai îi înghițiserăm.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.