Libertatea şi ochiul vînât

Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

„Mai poţi acum să-i justifici pe colegii tăi, jurnaliştii, care au umplut ziarele cu tine, care ţi-au făcut viaţa varză?“ „Ai primit ce-ai meritat, nu apăreai tu în tabloide pe principiul «dacă cere piaţa, trebuie să producem?»“ „Băăă, uite cine dădea lecţii de moralitate, nesimţitule, porcule!“

Cam aşa mi-am început anul pe forumuri. Am citit, n-am prea răspuns. Încă o dată s-a dovedit că am avut o idee bună să n-am blog: i-aş fi stricat serverul bietei gazde. Dar dincolo de asta, evident că întîlnirea cu ura a fost mai mult decît cea a lui Voltaire cu Dumnezeu (ne-am salutat, am trecut mai departe). Ura, ca sentiment de mase, e un produs rar, cam ca tornada. Stai la distanţă de ea şi te uiţi cum îţi distruge casa şi viaţa, însă nu te poţi opri să n-o admiri: cîtă forţă! Ce spectacol!

Dar să răspund la întrebare: mai pot oare să-mi justific colegii jurnalişti care s-au ocupat de viaţa mea? N-ar trebui acum să îmbrac costumul de camuflaj al ipocriziei şi să mă plîng de presa care se bagă unde nu-i fierbe oala (cam goală în ultima vreme, două legături de leuştean, un os şi ceva Maggi?). N-ar trebui să scriu scrisori lacrimogene în care să pledez pentru dreptul cetăţeanului de a nu fi lovit cu parul înainte să fie întrebat de ce are maşina neagră?

Nu. Orice s-ar întîmpla am să rămîn jurnalist şi-am să-mi apăr profesia. Pentru că, de fapt, abia atunci înţelegi mai bine care e rostul libertăţii de expresie: cînd te deranjează. Cînd te oftică, paralizează, îţi pune lumea în cîrcă şi, peste ea, o stivă de ziare colorate aprins, să se distingă în griul urban în care trăim. Na, mergi dacă mai poţi!

Drept pentru care veţi citi aici de ce-aş fi făcut şi eu exact acelaşi lucru în locul lor.

În primul rînd, pentru că ştirea e mama noastră, a tuturor. Ştirea nu e chestia aia care îi face fericiţi pe profesorii de geografie (că explică unde e Haiti şi de ce localnicii sînt săraci). Nici textul care te îndeamnă să nu arunci hîrtiile pe jos sau care te educă să-ţi trimiţi copiii la şcoală (dacă nu ştii, atunci chiar ne pierdem vremea!). Ştirea e obiectul cu care lucrează media şi e în general urît, murdar, rău, trist sau de-a dreptul dramatic. Ştirea este ceea ce oamenii îţi smulg din mînă, nu ceea ce încerci, cu bugete de marketing, să le bagi pe gît.

Tocmai de-aia am înţeles primul că sînt o ştire şi că nu se mai poate face nimic, indiferent de valoarea de adevăr a întîmplării. Pentru că, să vă dau o mică mînă de ajutor, presa nu lucrează cu fapte. Lucrează cu aparenţe, care au marele avantaj că sînt mult mai uşor de înţeles decît realitatea, cu mult mai complicată. De-aia îmi şi înţeleg colegii şi nu mă supăr pe ei. Pentru că ei lucrează pentru public, iar publicul vrea să consume poveşti. Dacă se poate, poveşti în care se întîmplă ceva rău, murdar, secret, coroziv. Ce să faci, să-i spui publicului că nu e bine? Să-l dai în judecată? Să-i interzici asemenea lecturi? Păi, atunci, hai să-i scoatem din circulaţie şi pe Scufiţa Roşie (cu o bunică mîncată de lup, detalii senzaţionale în cartea de poveşti), dar şi pe Shakespeare (minimum două victime per piesă, plus o poveste de scandal)!

Acum, presa e o industrie şi pricepi că nu poate să producă pe stoc. Trebuie să vîndă, iar să vinzi e peste tot o idee bună. Sigur, în spate rămîn unii şifonaţi că din viaţa lor s-au mai făcut bani de salarii şi-n ianuarie (lună grea, o simt şi eu!). Dar chiar dacă ăştia sînt eu şi cu ai mei, tot nu pot să mă supăr. Pentru că din cheful publicului şi bunăvoinţa lui trăiesc de 18 ani, chiar dacă nu scriu la tabloide (nu încă, aştept oferte!) şi încă nu mă ocup de urmăriri în trafic (mi-e lene, recunosc!).

Pentru libertatea presei plătim în fel şi chip. De cele mai multe ori, cînd luăm ziarul de la tarabă. Alteori plătim individual, prin efectele pe care le are asupra noastră. Însă de fiecare dată, şi chiar şi acum, eu zic că merită să plătim.

Libertatea nu e doar despre a spune poezii. Nu e despre ode. Libertatea e şi despre a înjura şi lovi.

Sigur, scapă cine poate. Dar ştim asta de la Darwin.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Secretele şi costurile unei case ecologice din paie. Este ca pe vremea bunicilor şi are consum de garsonieră
O familie din Botoşani îşi construieşte propria casă eco, din lut şi baloţi de paie, după modelul locuinţelor ţărăneşti de acum un secol. Avantajele sunt nenumărate, spune bărbatul, inclusiv costurile la utilităţi fiind comparabile cu cele ale unei garsoniere.
image
Momentul de glorie în care România a fost pe locul 2 în lume la Olimpiadă, după SUA. De ce a sfidat Ceauşescu Rusia
La Olimpiada  de vară din 1984, din Los Angeles, România a adus acasă 53 de medalii, situându-se pe locul 2 în lume, după SUA. Participarea la evenimentul sportiv a reprezentat o sfidare la adresa Rusiei, care a făcut presiune asupra lui Ceauşescu pentru a boicota evenimentul. Argumentul care l-a convins pe dictator, pe lângă cei 120.000 de dolari primiţi pentru participare, a avut legătură cu contextul economic din ţară.
image
Câmpurile morţii de sub mall-urile din Ploieşti. Descoperire făcută de arheologi
Extinderea municipiului Ploieşti spre comunele Blejoi sau Aricheştii Rahtivani a scos la iveală un veritabil câmp al morţii, care ascunde deopotrivă comori unice, vechi de mii de ani, dar şi informaţii relevante despre o civilizaţie demult apusă.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.