<i>Să-ţi întreacă limba mintea</i>: bunele maniere în conversaţii

Publicat în Dilema Veche nr. 168 din 30 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vorbirea este instrumentul fundamental al sociabilităţii. Pe stradă, în tramvai, la televizor, la piaţă sau la birou, oamenii vorbesc fără întrerupere spunînd vrute şi nevrute în dorinţa de a fi ascultaţi. Puţini dintre noi se mai gîndesc cum ar trebui să vorbească, ce anume se poate spune şi ce nu, care ar trebui să fie poziţia corpului, a mîinilor, care sînt gesturile permise şi nepermise, care să fie tonalitatea vocii, adică un autocontrol necesar şi indispensabil în nebunia verbală cotidiană. Oare "limba" nu o ia uneori înaintea "minţii"? Acelaşi Anton Pann (vezi articolul de săptămîna trecută) ne oferă, în versuri, cîteva sfaturi cu privire la conversaţii şi modalităţile de prelucrare a individului pentru a dobîndi "frumoasă împodobire". Recomandările lui, chiar dacă scrise la începutul secolului al XIX-lea, ne sînt încă atît de utile şi ne-ar prinde tare bine să fim cu toţii "oameni de cuviinţă/ învăţaţi şi cu ştiinţă" şi care să nu folosească cuvintele "mojiceşte şi fără minte". Mai întîi de toate, într-o conversaţie, indiferent că persoana se află "în adunare", "la preumblare", acasă sau cu prietenii, controlul trupului este esenţial: "să stai frumos şi’mpace", / iar nu să-ţi mişte, să-ţi joace / trupu, capu’ncolo, ‘ncoace". Celelalte părţi ale trupului trebuie să se înscrie în această imagine de cumpătare incompatibilă cu mîini şi picioare aflate într-o continuă mişcare, cu clipirea din gene şi ridicarea din sprîncene. Mîinile se păstrează "la brîu ori la piept aduse", picioarele nu se ţin "încrucişate, / şi unul p’altul încălicate", întrucît o astfel de poziţie aduce "micşorare" celor "ce stau cu tine". Este de evitat apropierea, cu consecinţe neplăcute, mai ales, cînd s-a consumat "ceapă, usturoiu sau prasă (praz) / Şâ€˜alte legumi puturoase, / Care foarte urît miroase". Şi, pentru a nu-ţi stropi partenerul/rii de conversaţie cu "bale" sau "scuipiri", Anton Pann îşi sfătuieşte cititorul să nu "vorbească tare", "să nu-şi pripească cuvîntul / De grabă şi iute ca vîntul". Ci "în toată adunarea", "potrivirea este bună" "cu măsură cumpănită". Discursul primeşte aceeaşi atenţie pentru că, în societatea de ieri, ca şi în cea de astăzi, multora dintre noi ne place să ne împăunăm cu ceea ce nu avem. În primul şi în primul rînd, sînt de evitat "cuvintele mari şi înalte/ românite din limbi alte" rostite, de obicei, în faţa celor simpli "de la ţară" care nu le pot controla. E mai bine să nu deschizi gura într-o limbă străină, dacă nu eşti suficient de stăpîn pe cunoaşterea ei: "În niscaiva limbi străine, / Care tu nu le ştii bine, / Să nu vorbeşti te fereşte / Că este prea nebuneşte". Dacă totuşi nevoia te împinge, "vorbeşte cum poţi", dar încearcă pe cît poţi să foloseşti "limba comună" "care se obişnuieşte". Intervenţiile trebuie să fie "puţintele şi scurte", fără "cuvinte groase, urîte şi mojicoase". Şi mai presus de toate: "nu vorbi în gură ce-ţi vine, / Pînă nu te gîndeşti bine, / Ca să nu-ţi scape vreodată / Vreo vorbă neregulată, / Au urîtă, ruşinoasă, / Şi deşeartă flecăroasă". Alţii, vrînd să treacă drept oameni mult mai "învăţaţi" decît sînt, îşi construiesc retorici cu "vorbe încurcate, / neînţelese, întunecate", îşi ascund neştiinţa în "fantezii" şi "cuvinte delicate"; îngîmfaţii aruncă "vorbe late, rare, rupte şi’ngînate", plictisindu-i pe cei din jur ce aşteaptă "vorba cea înnoptată / tîrzie şi rumegată"; şi-n fine, neghiobii ce "dau drumul gurii înainte / să-ntreacă limba mintea". Nu orice se pretează unei conversaţii şi nu oricine poate asculta orice. Visele, oricît de stranii ţi s-ar părea, "nu să cade să se crează, nici să se povestească, nici să se tălmăcească". La "chefuri" nu se vorbeşte de "nenorociri" astfel încît să se transforme "voia bună" în "jale" şi "mîhnire"; "cusururile" şi "slutirile" sînt interzise nu numai privirii, ci şi vorbirii; "lauda peste fire" n-o mai crede nimeni; "lucrurile mici, bagatele" nu trebuie să capete prea mare importanţă; "făgăduinţa" e "datorie curată / şi trebuie să se plătească / fără să se prelungească"; "tainele" nu se spun în public, căci ce poate fi mai "nesuferit" decît să vorbeşti în şoaptă dînd impresia că-i bîrfeşti pe ceilalţi. Şi pentru a nu recurge la tot felul de artificii, ar fi bine ca fiecare dintre noi "limba în tinereţe / Să umble să-nveţe / Şi-n şcoli să se pedepsească, / Limba ca să şi-o cioplească". Rămîn la părerea mea că tot mai de folos ne-ar fi manualul lui Anton Pann, decît felicitările de Paşte ale dlui primar Vanghelie care au ajuns, de fapt, de Sfîntul Gheorghe.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.