Le(s) grand(s) paris (variantă)
Publicat în Dilema Veche nr. 295 din 8 Oct 2009
Eşti la Paris, după Război(al II-lea, se înţelege). Trecut de prima tinereţe. Căsătorit, ai o fetiţă pe care-o cheamă Marie-France. Nume nu atît tricolorist, cît tricotat din rima verde a speranţei (espérance). Nu ştiu precis: eşti apatrid, sau naturalizat francez, " dar asta nu prea ţine de foame, nici de sete. La tine-acasă, deşi tînăr, nu mai erai o tînără speranţă, ca, eventual, în capitala Franţei, în care,-n rest, nu eşti nimic. Sau, mai degrabă, nimeni. Nici acasă nu fuseseşi decît nu, dar Nu-ul ăsta erai tu, o carte plină de atu, în vreme ce acum eşti la discreţia oricărui rinocer (sau, doar, tat